Atunci când asternutul a fost pregatit, a adus-o Iosif pe Maria numaidecât în pestera si ea s-a pus întinsa pe asternut si a gasit usurare în aceasta stare.
Atunci când însa Maria se afla asa usurata pe asternut, a spus Iosif catre fiii sai:
„Voi doi cei mai în vârsta vegheati asupra Mariei si dati-i un ajutor potrivit în cazul necesitatii timpurii, mai ales tu, Iov, care ti-ai însusit ceva cunoastere în acest domeniu prin compania cu prietenii mei în Nazaret!“
Celorlati trei le-a poruncit însa, sa se îngrijeasca de magar si de bou si sa adaposteasca cumva caruta în pestera, care era destul de încapatoare.
Dupa ce însa Iosif a poruncit toate acestea bine chibzuite, i-a spus el Mariei: „Eu însa vreau acum sa merg sus pe munte si vreau sa caut în cetatea tatalui meu o moasa în cea mai mare repeziciune si vreau sa o aduc încoace, pentru ajutorul tau necesar!“
Dupa aceste cuvinte a pasit Iosif numaidecât afara din pestera, fiindca era deja destul de târziu în seara si se puteau vedea stelele de pe cer destul de bine.
Dar ce fel de experiente minunate a facut Iosif dupa aceasta pasire în afara din pestera, vrem noi sa redam cu cuvintele sale proprii, pe care le-a dat fiilor sai, atunci când s-a reântors în pestera cu moasa gasita si dupa ce Maria a nascut deja.
Cuvintele lui Iosif suna însa astfel: „Copii, noi ne aflam la marginea a lucruri mari! Eu înteleg acum vag, ce mi-a spus vocea în seara înainte de plecarea noastra încoacea; cu adevarat, daca n-ar fi Domnul printre noi - chiar daca invizibil - prezent, atunci este imposibil ca asemenea lucruri miraculoase sa se poata întâmpla, cum eu le-am vazut acum!
„Ascultati-ma! - Atunci când eu am pasit în afara si am plecat, m-am simtit, de parca n-as fi mers! Si eu am vazut luna plina aparând pe cer si stelele în rasaritul si apusul lor si uite, toate stateau pe loc si luna nu parasea capatul pamântului si stelele la capatul înserarii nu mai vroiau sa apuna!
Atunci am vazut multime si multimi de pasari sezând pe ramurile pomilor; toate au fost îndreptate cu fetele încoace si tremurau ca în timpurile cutremurelor mari iminente si nu puteau fi izgonite de la locurile lor, nici prin tipete si nici prin aruncaturi de pietre.
„Si eu am privit iarasi pe suprafata pamântului încoace si încolo si am vazut nu departe de mine un numar de muncitori, care stateau acolo în jurul unei oale pline de mâncare, unii îsi tineau mâinile nemiscate în oala si nu puteau scoate mâncare din oala.
„Aceia însa, care au scos deja mai înainte o bucata de mâncare din oala, o tineau la gura si nu puteau deschide gura, ca ei sa manânce bucata de mâncare; toate chipurile erau însa îndreptate în sus, de parca ar vedea lucruri mari pe cer.
„Atunci am vazut eu oi, care erau conduse de pastori; dar oile stateau nemiscate acolo si mâna pastorului, care a ridicat-o, pentru a lovi oile care stateau, a ramas ca întepenita în aer si el nu o putea misca.
„Iarasi am vazut eu o turma întreaga de tapi, aceia tineau botul lor peste apa si totusi nu puteau sa bea, fiindca ei toti erau ca de tot înmarmuriti.
„Asa am vazut eu si un pârâu, acela avea o cadere tare în jos de pe munte si uite, apa statea linistita si nu se scurgea în jos spre vale! - Si astfel era de privit totul pe suprafata pamântului, de parca n-ar avea viata si nici miscare.
„Atunci când însa eu stateam asa acolo si nu stiam, daca stau pe loc sau merg, uite, am vazut atunci în sfârsit o data iarasi o viata!
„O femeie venea adica de-a lungul muntelui pasind în jos direct spre mine si m-a întrebat, dupa ce a ajuns pe deplin la mine: , Omule, unde vrei sa te duci asa de târziu? `
„Si eu i-am spus; , O moasa caut; pentru ca acolo, în pestera, este una care vrea sa nasca! `
„Femeia a raspuns însa si a zis: , Este ea din Izrael? ` - Si eu i-am raspuns: , Da, doamna, eu si ea suntem din Izrael; David este tatal nostru! `
Femeia însa a vorbit mai departe si a întrebat: , Cine este aceea, care vrea sa nasca acolo, în pestera? Este ea sotia ta, sau o ruda, sau o slujitoare? `
„Si eu i-am raspuns: , De putin timp este femeia mea numai în fata lui Dumnezeu si a marelui preot; atunci când ea s-a însarcinat, n-a fost înca sotia mea, ci a fost doar data mie spre îngrijire în casa mea din partea templului prin marturia lui Dumnezeu, fiindca a fost mai înainte crescuta în cel mai sfânt loc!
„, Nu te minuna însa de sarcina ei, pentru ca ceea ce este în ea, este zamislit într-un mod minunat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! ` - Femeia s-a minunat însa de aceste spuse si mi-a spus: , Omule, spune-mi adevarul! ` - Dar eu i-am spus: , Vino si vezi si convinge-te cu proprii tai ochi! `“

(25 Aug. 1843)

Si femeia a binevoit si l-a urmat pe Iosif pâna la pestera; dar când acestia au ajuns acolo s-au adunat deodata în jurul pesterei nori albi asa ca ei nu au putut reusi sa gaseasca intrarea în ea.
La aceasta aparitie a început moasa sa se mire prea tare si a vorbit catre Iosif:
„O mare minune s-a întâmplat în aceasta zi sufletului meu! Astazi dimineata am avut un vis maret si minunat, unde totul s-a întâmplat exact asa, cum pot vedea eu acum în realitate, cum pot vedea si ce voi vedea eu în continuare!
„Tu esti acelasi barbat care mi-a aparut în vis; tot asa am vazut ca lumea s-a odihnit în mijlocul lucrului lor si am vazut pestera, am vazut cum a acoperit-o un mare nor si am vorbit cu tine, asa cum vorbesc eu acum.
„Si eu am vazut mai multe minunatii înauntru în pestera, când m-a urmat sora mea Salomea, caruia i-am povestit visul meu de dimineata!
„De aceea spun în fata ta si în fata lui Dumnezeu, Domnului meu: Izraelul a avut parte de o mare mântuire! Un salvator a venit, trimis de sus, în aceste timpuri primejdioase ale noastre!“
Dupa aceste cuvinte ale moasei s-a retras de îndata norul si o mareata lumina îi întâmpina pe Iosif si pe moasa din pestera, asa ca nu au putut sa suporte ochii lor si moasa a început atunci sa vorbeasca: „Adevarat este tot, ce am vazut eu în vis! O barbatule, o fericitule, aici se afla mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise si Elisei!“
Dupa aceste cuvinte a început din ce în ce mai mult sa piarda lumina din intensitatea ei si copilasul a devenit vizibil, cum pentru prima oara s-a alaptat de la sânul mamei Sale.
Moasa însa a pasit cu Iosif în pestera, a vazut copilasul si mama acestuia si când ea a simtit eliberarea, a început sa spuna:
„Într-adevar, într-adevar, acesta este Mântuitorul care a fost slavit de toti profetii, care va fi liber nestrâns deja în trupul mamei, pentru a prezice, ca El va desface toate legaturile dure ale legilor!
„Dar când a vazut vreodata cineva, ca un copil nou nascut cauta deja hrana la sânul mamei sale? !
„Aceasta este o dovada evidenta, ca acest copil când va deveni barbat va judeca lumea dupa dragoste si nu dupa legi!
„Asculta, tu fericit barbat al acestei fecioare! Totul este în cea mai mare ordine, de aceea lasa-ma sa pasesc afara din pestera, caci mie acum îmi este greu în piept, deoarece eu nu sunt destul de pura, pentru a putea suporta apropierea sfânta a Dumnezeului, a Domnului meu si al tau!“
Iosif s-a speriat tare la aceste cuvinte rostite de moasa; ea însa s-a grabit sa iasa din pestera afara.
Dar când a pasit din pestera, a întâlnit-o afara pe sora ei Salomea, care a urmat-o din cauza acelui vis si a vorbit imediat spre ea:
(Moasa): „Salomea, Salomea, vino si uita-te în realitate la visul meu de astazi dimineata! Fecioara a nascut în belsugul adevarului, ce nu poate întelege pe veci natura si întelepciunea omeneasca!“
Salomea însa a vorbit: „Atât de adevarat cât traieste un Dumnezeu, nu pot sa cred, ca o fecioara a nascut, decât atunci daca eu o voi consulta cu propria mea mâna experimentata!“

(26. Aug. 1843)

Dupa ce a vorbit Salomea aceasta , a intrat de îndata înauntru în pestera si a vorbit:
„Maria, sufletul meu este ocupat cu o cearta; de aceea te rog eu, ca tu sa te pregatesti, sa te consult eu cu mâna mea experimentata si sa vad eu, care este de fapt fecioria ta!“
Maria accepta imediat aceasta dorinta a Salomeii cea necredincioasa si s-a lasat controlata.
Dar când Salomea a atins trupul Mariei cu mâna ei experimentata, s-a auzit imediat un geamat puternic si strigat din rasputeri:
„Ah, vai de mine pagâna ce sunt, necredincioasa ce sunt, ca eu am vrut sa-l neg pe Dumnezeul vesnic si viu! Caci uitati-va, uitati-va aici, - mâna mea arde în furia dumnezeiasca, nenorocita de mine!
Dupa aceste cuvinte s-a aruncat imediat în genunchi în fata copilasului si a vorbit:
„O Dumnezeul parintilor mei! Tu atotputernic Domn al tuturor minunatiilor! Gîndeste-te la mine, ca si eu sunt o samânta din Avraam, Isaac si Iacov!
„Nu ma fa de batjocora în fata fiilor Izraelului, ci daruieste-mi înapoi membrele mele sanatoase!“
Si iata, imediat s-a aflat lânga Salomea un înger al Domnului si a vorbit spre ea: „A auzit Dumnezeu, Domnul implorarile tale; du-te la copilas si du-l în brate si tu vei da peste o mare însanatosire!
Si când Salomea a auzit aceasta, a mers în genunchi în fata Mariei si a rugat-o sa-i dea micul copilas.
Maria i-a dat imediat copilul si a vorbit spre ea: „Sa te ajute spre însanatosirea ta dupa spusele îngerului trimis de Domnul; Domnului sa-i fie mila de tine.“
Si Salomea a luat copilasul si l-a purtat în brate pe genunchi si a început sa vorbeasca cu copilul, de îndata ce l-a primit în brate:
„O Dumnezeule, Tu atotputernicul Domn al Izraelului, care conduci si stapânesti deja de o vesnicie! În tot, tot belsugul adevarului s-a nascut aici un rege al regilor Izraelului, care va fi mai maret decât a fost David, barbatul dupa inima lui Dumnezeu! Laudat si slavit sa fii Tu în fata mea vesnic!“
Dupa aceste cuvinte s-a însanatosit Salomea întru totul, i-a înapoiat cu mare multumire în inima ei copilul Mariei si a mers asa sanatoasa din pestera afara.
Dar când a ajuns afara a vrut sa strige tare despre marea minune a minunilor si a început sa-i povesteasca si surorii ei tot ceea ce i s-a intâmplat ei.
Dar repede s-a auzit o voce de sus care vorbea spre Salomea: „Salomea, Salomea, nu spune nimanui, ce lucruri nemaipomenite ti s-au întâmplat aici! Caci timpul întâi trebuie sa vina, unde Domnul se va dovedi El pe Sine Insusi prin cuvinte si prin fapte!“
Aici a tacut Salomea si Iosif a iesit afara si le-a rugat pe ambele surori, sa vina iar înapoi în pestera dupa dorinta Mariei, pentru ca nimeni sa nu observe, ce minunatii s-au întâmplat în acea pestera. Si amândoua au intrat iar umile înapoi în pestera.

Si când toti au fost adunati în pestera, au întrebat fiii lui Iosif pe tatal lor (adica pe Iosif):
„Tata ce sa facem noi? Totul este în cea mai mare ordine! Calatoria ne-a obosit membrele; nu avem voie sa ne punem sa ne odihnim?“
Si Iosif a vorbit: „Copii, voi vedeti, ce mila nemarginita am primit noi cu totii de sus; de aceea sa stati de paza si sa-l slaviti pe Dumnezeu împreuna cu mine!
„Voi ati vazut doar ce i s-a întâmplat Salomeii în pestera, de aceea sa nu ne fie nici noua somn, atunci când ne cerceteaza pe noi Domnul!
„Mergeti însa la Maria si atingeti copilul! Cine stie, daca pleoapele voastre nu se vor întari asa, de parca voi ati fi dormit adânc mai mult ore la rând!
Si fiii lui Iosif au mers si au atins copilasul; dar copilul le-a zâmbit si a întins mâinile Sale înspre ei, asa de parca si-ar fi recunoscut fratii.
De aceasta s-au mirat cu totii si au vorbit: „Adevarat este, ca acest copil nu este un copil oarecare! Caci unde a putut vedea cineva, ca vreunul este asa minunat salutat de un copil care de-abia s-a nascut? !
„În afara de aceasta suntem noi acum într-adevar înca pe deasupra de îndata asa de întariti în toate madularele noastre, de parca noi n-am fi facut niciodata o calatorie si ne-am afla acasa într-o dimineata cu trupul pe deplin odihnit!“
Si Iosif a spus la acestea: „Vedeti, deci sfatul meu a fost bun! Dar acum observ eu, ca începe sa se faca tare frig; de aceea aduce-ti încoace boul si magarul! Animalele se vor adaposti în jurul nostru si vor face ceva caldura cu suflarea si respiratia lor; si noi însine vrem de aceea sa ne adapostim si noi în jurul Mariei!“
Si fiii au facut acest lucru. Si atunci când ei au adus ambele animale în apropierea Mariei, s-au pus acestea de în data jos în partea principala a asternutului Mariei si suflau harnice peste Maria si copilasi si l-au încalzit astfel destul de bine.
Si moasa a vorbit: „Intr-adevar, nimic mai neânsemnat poate sa fie acesta în fata lui Dumnezeu, caruia si animalele îi slujesc astfel, de parca ele ar avea minte si ratiune!“
Salomea a spus însa: „O surioara, animalele par aici sa vada mai multe decât noi! Despre ceea ce noi înca de-abia îndraznim sa ne gândim, animalele se roaga deja catre Acela, care le-a facut!“
„Crede-ma, sora, asa de adevarat cum Dumnezeu traieste, asa de adevarat este si aici, în fata noastra, Mesia cel fagaduit; pentru ca doara noi stim, ca nu s-au întâmplat niciodata asemenea minunatii la nasterea chiar a celui mai mare profet!“
Maria a spus însa Salomeii: „Dumnezeu Domnul ti-a aratat o mare milostivire, din care cauza tu vezi asemenea lucruri , în fata carora se cutremura chiar sufletul meu.
„Dar taci în aceasta privinta, cum ti-a poruncit mai înainte îngerul Domnului; caci, altfel, ne-ai putea tu pricinui un destin nemilos!“
Salomea i-a fagaduit Mariei, ca va tace o viata întreaga si moasa i-a urmat exemplul sorei sale.
Si astfel au fost asadar toti linistiti în pestera. În prima ora, însa, înainte de rasaritul soarelui au auzit toti cântece de lauda chiar puternice în fata pesterii.
Si Iosif l-a trimis de îndata pe cel mai mare fiu al sau sa vada, ce ar fi si cine ar cânta asa de puternic lauda lui Dumnezeu în aer liber.
Si Iov a mers afara si a vazut, ca toate spatiile firmamentului erau ocupate în sus si în jos cu nenumarate miliarde de îngeri stralucitori. Si el s-a grabit mirat înapoi în pestera si a povestit tuturora, ce a vazut el.
Toti însa au fost tare mirati despre relatarile lui Iov si au mers afara si s-au convins de adevarul spuselor lui Iov.
Dupa ce ei au vazut însa asemenea minunatii ale Domnului, au mers ei iarasi în pestera si au dat si Mariei aceasta marturie. Si Iosif i-a spus Mariei:
„Asculta, tu cea mai curata fecioara a Domnului, fructul trupului tau este într-adevar o zamislire a Duhului Sfânt al Dumnezeului; pentru ca toate cerurile marturisesc acum despre aceasta!“
„Dar cum ne va merge noua, daca toata lumea trebuie inevitabil sa afle, ce s-a întâmplat aici? Pentru ca nu numai noi, ci si toti ceilalti oameni vad acum, ce fel de marturie ne straluceste noua din toate cerurile, acest lucru l-am observat la multi pastori acum, cum ei si-au îndreptat chipurile înspre cer „si au cântat cu aceeasi voce cu corurile puternice ale îngerilor, care acum ocupa toti vizibil toate spatiile cerului în sus si în jos pâna la pamânt.“
„Si cântarea lor suna ca aceea a îngerilor: Cadeti ca roua în jos, voi cerurilor, catre cei drepti! Pace oamenilor pe pamânt, care sunt de un cuget bun! Si cinste sa-i fie lui Dumnezeu în înaltimi în Acela, care vine aici în numele Domnului! `
„Priveste, o Maria, asa ceva aude si vede acum toata lumea; de aceea ea si va veni încoace si ne va urmari si noi vom trebui sa fugim peste munti si vai!
„De aceea sunt eu de parere ca noi sa ne ridicam de aici asa de repede pe cât este posibil si imediat dupa ce eu voi fi înscris - ceea ce sa se întâmple înca azi dimineata - , sa ne ducem iarasi înapoi în Nazaret si de acolo sa trecem dincolo la greci, dintre care eu îi cunosc pe unii destul de bine. - Nu esti tu de aceeasi parare ca mine?“
Maria însa i-a spus lui Iosif: „Dar tu doara vezi, ca eu înca nu pot sa parasesc acest adapost astazi; de aceea sa lasam toate în voia Domnului. El ne-a condus pâna acum si ne-a aparat, astfel El ne va conduce cu siguranta înca si mai departe si ne va apara chiar foarte devotat!
„Daca El vrea sa ne dezvaluie în fata lumii, spune: încotro vrem noi sa fugim, ca cerurile Sale sa nu poata sa ne descopere? !
„De aceea, sa se întâmple voia Lui! Ceea ce El vrea, va fi potrivit. Uite, aici, la pieptul meu, doara se odihneste Acela, catre care toate acestea sunt îndreptate!
„Acesta însa sa ramâna la noi si astfel nici nu se va îndeparta de noi marea maretie a lui Dumnezeu si noi putem sa fugim, oriunde vrem noi!“
Dupa ce Maria însa de-abia a terminat înca de spus aceste cuvinte, uite, atunci au stat deja doi îngeri ca conducatori ai unei sumedenii de pastori în fata pesterii si le-au aratat pastorilor, ca aici s-a nascut Acela, caruia îi sunt adresate cântecele lor de lauda.
Si pastorii au pasit înauntru în pestera si au îngenuncheat în fata copilasului si îl divinizau; si îngerii veneau cu cetele si îl adorau pe copilas.
Iosif însa se uita cu fiii sai foarte mirat la Maria si la copilas si a spus: „O Dumnezeule, ce este asadar aceasta? Te-ai întrupat Tu Insuti în carne în acest copil?
„Cum ar fi atunci probabil posibil, ca El sa fie divinizat chiar de îngerii Tai sfinti? Daca Tu, însa, esti aici, o Doamne, ce se întâmpla atunci asadar cu templul si cu sfânta sfintelor?“
Si un înger a pasit la Iosif si i-a spus: „Nu întreba si nu te îngriji; pentru ca Domnul a ales pamântul spre locul de actiune al milostivirii Sale si a cercetat acum poporul Sau, cum El a spus de dinainte prin gura copiilor Sai, ai slujitorilor si profetilor Sai!
„Ceea ce se întâmpla însa acum, în fata ochilor tai, aceasta se întâmpla prin voia Aceluia, care este aici sfânt, preasfânt.“
Aici, l-a parasit îngerul pe Iosif si s-a dus iarasi acolo si se ruga la copilas, care le surâdea acum cu bratele deschise tuturor celora care se rugau.
Atunci când însa soarele a rasarit, au disparut îngerii; dar pastorii au ramas si l-au întrebat pe Iosif, cum totusi a fost posibil sa se întâmple asa ceva.
Iosif a spus însa: „Ascultati, cât de minunat creste iarba din pamânt, tot asa s-a întâmplat si aceasta minune! Care stie însa, cum creste iarba? Tor asa de putin stiu si eu sa va fac cunoscut despre aceasta minune! Dumnezeu a vrut sa fie astfel; aceasta este tot, ce va pot spune eu!“

(30. Aug. 1843)

Pastorii au fost însa multumiti cu acest raspuns si nu l-au întrebat pe Iosif mai departe si s-au dus si i-au adus Mariei tot felul de întariri ca jertfa.
Dupa ce soarele însa a stralucit deja o ora întreaga pe pamânt, a întrebat-o Iosif pe moasa:
„Asculta-ma, tu prietena si sora mea din Avraam, Isaac si Iacov! Vezi, pe mine ma apasa foarte tare înscrierea si eu nu-mi doresc nimic mai mult, decât sa o stiu deja trecuta.
„Eu însa nu stiu, unde în oras este ea tinuta; las-o de aceea pe Salomea aici, la Maria, pe mine însa condu-ma cu fiii mei la capitanul roman, care face acolo înscrierea!
„Poate vom fi luati imediat în fata, deoarece vom fi cu siguranta primii acolo.“
Si moasa i-a spus lui Iosif: „Om plin de milostivire, asculta-ma! Capitanul Corneliu din Roma locuieste în casa mea, care este aproape una dintre cele dintâi din oras.
„Si are acolo si o odaie de unitate administrativa. El este, ce-i drept, un pagân, dar altfel un om bun si drept; eu vreau sa ma duc acolo si vreau sa-i spun toate în afara de minune si eu sunt de parere ca treaba va fi rezolvata.“
Aceasta cerere i-a placut bine lui Iosif , deoarece el avea oricum o frica mare fata de romani, mai ales , fata de înscriere; el a rugat-o pe moasa de aceea pe deasupra, sa faca acest lucru.
Si moasa s-a dus si l-a gasit pe Corneliu, care era înca foarte tânar si dormea cu drag dimineata mai mult, înca în pat si i-a facut totul cunoscut, ce era necesar.
Corneliu s-a sculat însa de îndata si-a pus toga sa pe spate si i-a spus doamnei lui a casei: „Femeie, eu cred tot ce zici tu, dar eu vreau totusi sa merg cu tine, pentru ca simt un tare mare dor aprig ca sa fac acest lucru!
„Nu este acel loc, dupa relatarea ta, e prea departe de aici si astfel voi fi eu înca la timpul potrivit la locul meu de munca! Condu-ma deci numai imediat acolo!“
Si moasa s-a bucurat de aceasta si l-a condus pe capitanul ei bine cunoscut, cinstit si tânar în acel loc, care capitan i-a marturisit în fata pesterii si i-a spus: „O femeie, cât de usor merg eu în Roma la împaratul meu si cât de greu îmi este aici, sa pasesc în aceasta pestera!
„Aceasta trebuie sa fie ceva iesit din comun! Spune-mi totusi daca stii tu vreun motiv; pentru ca eu stiu ca tu esti o iudeica cinstita!“
Moasa a spus însa: „Bunule capitan al marelui împarat! Asteapta aici, în fata pesterii, numai un moment; eu vreau sa intru înauntru si vreau sa-ti aduc dezlegarea!“
Si ea a intrat înauntru si i-a spus lui Iosif, ca bunul capitan însusi asteapta afara, în fata pesterii si ca el vrea sa intre înauntru, dar nu îndrazneste dintr-un motiv pentru el inexplicabil.
Atunci când Iosif a auzit asa ceva, a fost el miscat si a spus: „O Doamne, cât de bun esti Tu, ca preschimbi chiar si aceasta de la mine în bucurie, fata de care m-am temut cel mai mult! De aceea Ti se cuvine numai Tie singur toata marirea si cinstea!“
Dupa aceste cuvinte a iesit el de îndata în graba din pestera si i-a cazut lui Corneliu la picioare, spunând: „Purtator de putere al marelui împarat, ai mila cu mine mosneag sarac! Uite, femeia mea tânara, care mi-a revenit prin sorti în templu, s-a descotorosit de fructul ei în aceasta noapte si ieri de-abia am ajuns aici, de aceea n-am vrut sa ma las anuntat la tine de îndata!“
Si Corneliu a spus, ridicându-l pe Iosif: „O omule, fii fara griji din aceasta cauza, totul este înca în ordine! Lasa-ma însa sa intru si eu înauntru si sa vad, cum esti tu aici adapostit.“
Si Iosif l-a condus pe Corneliu în pestera. Atunci, însa, când acesta a vazut copilasul, cum El îi surâdea în întâmpinare, el s-a mirat din cauza unei asemenea purtari a copilasului si a spus: „La zeus, aceasta se întâmpla rar! Eu doara sunt ca nou nascut si înca niciodata n-am simtit o asemnea liniste si bucurie în mine! - Intr-adevar, astazi este zi libera de lucru si eu ramân oaspetele vostru!“

(31. Aug. 1843)

Iosif însa, foarte fericit despre acest lucru, i-a spus capitanului: „Purtator de putere al marelui împarat, ce pot într-adevar sa-ti ofer eu om sarac pentru marea ta prietenie? Cu ce voi putea eu sa te servesc în aceasta pestera umeda?
„Cum sa te gazduiesc conform situatiei tale sociale înalte? - Uite, aici, în aceasta caruta, este toata avutia mea, pe de-o parte adusa cu mine din Nazaret, pe de-alta parte însa un cadou deja de la pastorii de aici!
„Daca tu poti sa servesti ceva din acestea, atunci sa fie fiecare bucata de mâncare pe care vrei tu s-o duci la gura, de mii de ori binecuvântata!“
Corneliu a spus însa: „Omule bun, nu cumva sa te ocupi si sa te îngrijesti de mine! Pentru ca uite aici doara doamna mea a casei; acesta se va si îngriji pentru bucatarie si noi vom avea cu totii îndeajuns în schimbul unui un ban luminos, care este ornamentat cu capul împaratului!“
Aici i-a dat capitanul un ban moasei si a lasat-o sa se îngrijeasca pentru o gustare buna de amiaza si seara si de îndata ce îi va fi posibil mamei cu copilul si pentru o mai buna locuinta.
Iosif a spus însa dupa aceea lui Corneliu: „O tu minunat prieten! Eu te rog, nu-ti fa totusi din cauza noastra cheltuieli si stradanii; pentru ca noi suntem oricum bine aprovizionati pentru aceste putine zile, pe care le vom mai petrece înca aici - Domnului, Dumnezeului lui Izrael, toata lauda! -
Aici a spus capitanul: „Bine este bine, dar mai bine este mai bine! De aceea lasa numai sa se întâmple si lasa-ma astfel sa-i si aduc Dumnezeului tau o jertfa cu bucurie; pentru ca uite, eu îi cinstesc pe toti dumnezeii popoarelor!
„Deci vreau eu sa-l cinstesc si pe al tau; pentru ca El îmi place, de când am vazut templul Lui în Ierusalim! Si El trebuie sa fie un Dumnezeu de mare întelepciune, deoarece voi ati învatat de la El o asa de mare arta!“
Iosif a spus însa: „O prietene, daca mi-ar fi posibil, sa te conving de singura si unica existenta a Dumnezeului nostru, cât de drag as face-o spre binele tau cel mai mare si vesnic!
„Dar eu sunt numai un om slab si nu sunt în stare de asa ceva; dar cauta tu cumva cartile noastre si citeste-le, fiindca esti un asa de bun cunoscator al limbii noastre si tu vei gasi acolo lucruri, care te vor transpune în cea mai mare minunare!“
Si Corneliu a spus: „Omule bun, ceea ce tu m-ai sfatuit cu prietenie, am facut deja, am si gasit într-adevar lucruri minunate!
„Printre altele am ajuns însa si la o proorocie, în care iudeilor le este fagaduit un nou rege pentru vesnicie; spune-mi, daca stii tu bine, dupa citirea unei asemenea proorocii, când va veni acest nou rege si de unde!“
Aici a fost Iosif putin încurcat si a spus dupa un timp: „Acesta va veni din ceruri ca fiu al Dumnezeului vesnic viu! Si împaratia Sa nu va fi din aceasta lume, ci din cea a Duhului si a adevarului!“
Si Corneliu a spus: „Bine, eu te înteleg; dar eu am si citit, ca regele va fi nascut de o fecioara într-un staul, aproape de acest oras! Cum este deci aceasta de înteles?“
Iosif a spus însa: „O omule bun, tu ai simturi ascutite! Eu nu pot sa-ti spun altceva decât: Du-te acolo si uita-te la fecioara cu copilul nou nascut; acolo vei gasi, ce doresti tu sa gasesti!“
Si Corneliu s-a dus acolo si a privit cu ochi ascutiti la fecioara cu copilasul, pentru a-l descoperi din ea si din copil pe viitorul rege al iudeilor.
El a întrebat-o de aceea si pe Maria, în ce forma a devenit ea însarcinata asa de timpuriu.
Maria a raspuns însa: „Omule drept! Asa de adevarat precum este viu Dumnezeul meu, tot asa de adevarat este ca eu n-am cunoscut niciodata barbat!
„S-a întâmplat însa în urma cu trei sfert de an, ca a venit un mesager al Domnului la mine si m-a înstiintat cu putine cuvinte, ca eu voi fi însarcinata din partea Duhului lui Dumnezeu.
„Si asa s-a si întâmplat asadar; eu am fost, fara sa fii cunoscut vreodata barbat, însarcinata si uite, aici, în fata ta, este fructul fagaduintei minunate! Dumnezeu însa este martorul meu, ca toate acestea s-au întâmplat astfel.“
Aici s-a adresat Corneliu la cele doua surori si a spus: „Ce spuneti asadar voi despre aceasta povestire? Este aceasta o înselaciune rafinata din partea acestui barbat batrân, un pretext bun pentru un popor orb si superstitios, pentru a se sustrage în asemenea circumstante de la pedeapsa legala?
„Caci eu stiu, ca pentru iudei au înfiintat pedeapsa cu moartea la astfel de cazuri! Sau sa fie într-adevar ceva valabil în acest fapt, - ce ar fi cu mult mai rau decât în primul caz, pentru ca legile împaratului trebuie exacutate întru totul, deoarece fiecare instigator trebuie sa fie oprit de la bun început? ! O vorbiti adevarul, ca eu sa stiu, cum stau lucrurile cu aceasta familie ciudata!“
Salomei a vorbit însa: „Asculta-ma, o Corneliu , eu te rog la puterea ta mare primita de la împarat! Nu îti face de lucru într-adevar si legal, cu aceasta familie saraca, care este totusi nemarginit de bogata!
„Caci tu poti sa ma crezi si pentru adevar garantez eu cu capul meu: la îndemâna acestei familii stau toate fortele cerului, ca tie propria ta mâna, deoarece am fost eu convinsa de aceasta.“
Aici s-a încruntat Corneliu si mai tare si a întrebat-o pe Salomei: „Deci si totii zeii sfinti ai Romei, toti eroii Romei, armele si puterea de neânvins? ! O Salomei, ce vorbesti tu acolo? !“
Salomei a raspuns: „Da, asa cum ai spus tu, asa este! Eu m-am convins pe viu de acest fapt; dar daca tu nu vrei sa crezi, atunci du-te afara si uita-te la soare! El lumineaza de aproape patru ore si iata, el înca este în partea de est si nu are curajul sa mearga mai departe!“
Si Corneliu a mers afara, s-a uitat la soare, s-a întors de îndata înapoi si a vorbit foarte mirat: „Intr-adevar, tu ai dreptate; daca acest lucru are de-a face cu aceasta familie, atunci este ascultata si de zeul Apolo!
„Deci aici trebuie sa fie Zeus, cel mai puternic dintre toti zeii si se pare ca se înoieste timpul Deukalions si a Pyrrhei; dar daca asa este cazul, trebuie sa înstiintez pe loc Roma de un astfel de eveniment? !“
La aceste cuvinte au aparut doi îngeri mareti. Chipurile lor straluceau ca soarele si îmbracamintea lor ca un fulger. Si ei au început sa vorbeasca: „Corneliu, taci si în interiorul tau, de ceea ce ai vazut tu, - caci altfel te vei prapadi înca astazi tu si întreaga Roma!“
Aici a fost cuprins Corneliu de o mare teama. Cei doi îngeri au disparut; el însa a mers spre Iosif si a început sa vorbeasca: „O barbatule, aici este de nenumarate ori mai mult decât un rege în devenire a iudeiilor! Aici este Acela, caruia îi asculta toate cerurile si întreg iadul! De aceea lasa-ma sa plec de aici; caci eu nu sunt demn, sa fiu în apropierea lui Dumnezeu!“

(2. Sep. 1843)

Si Iosif, însusi frapat de afirmatia lui Corneliu, a spus spre acesta: „Cât de mare este acest miracol în sine, nu ti-as putea spune eu!
„Dar ca în spate sa afla lucruri mari si puternice, aceasta poti crede tu cuvânt cu cuvânt; caci la fapte mai minore nu s-ar misca toate fortele cerului a Dumnezeului etern!
„Si totusi nici un om nu este taiat de la vointa sa libera si el poate face ceea ce doreste; caci acest lucru recunosc eu din porunca, care ti-au dat-o acesti doi îngeri ai Domnului.
„Si iata, Domnul ar putea la aceasta ocazie sa ne lege vointa noasta prin puterea Sa nemarginita, exact asa cum leaga El vointa animalelor si noi ar trebui atunci sa actionam dupa vointa Lui!
„Dar El nu face aceasta, ci ne da în schimb o porunca, din care noi putem vedea, care este vointa Sa sfânta.
„Deci asa tu nu esti cu nici o fibra a vietii tale legat si de aceea poti tu face, ceea ce doresti tu! Daca astazi doresti sa fii oaspetele meu, atunci stai; daca tu nu vrei aceasta sau nu ai curajul sa ramâi, este si asa vointa ta cea mai libera.
„Daca eu te-as sfatui, atunci bineânteles ca ti-as spune si te-as sfatui asa: O prietene, ramâi; caci mai bine nu ti-ar fi nici unde altundeva pe lume decât aici, sub protectia vizibila a tuturor puterilor ceresti!“
Si Corneliu a spus: „Da tu, barbat drept în fata tuturor zeiilor si în fata Dumnezeului tau si în fata tuturor oamenilor, sfatul tau este bun si eu vreau sa-l urmez si vreau sa ramân la tine pâna mâine!
Dar putin voi lipsi doar cu stapâna casei mele, pentru a gasi lucruri, prin care voi toti - chiar si în aceasta pestera - veti fi mai comozi cazati!“
Si Iosif a spus: „Barbat bun, fa ce doresti tu! Dumnezeu, Domnul te va rasplati într-o buna zi!“
Aici a mers capitanul cu moasa în oras si a lasat sa se înstiinteze pe toate strazile, ca ziua de astazi este libera, a luat dupa aceea cu el treizeci de soldati, le-a dat lucruri de pat, corturi si lemne de foc si le-a ordonat sa duca toate acestea afara, la pestera.
Moasa a luat hrana si bautura în masuri drepte cu ea si a mai lasat sa fie aduse.
Ajunsi la pestera, a ordonat de îndata capitanul ridicare a trei corturi: un cort moale pentru Maria, unul pentru sine, Iosif si fii acestuia si unul pentru moasa si sora ei.
Si în cortul Mariei a adus cel mai proaspat si mai moale pat si a aranjat cortul cu alte lucruri utile. Tot asa a facut el si în celelalte corturi, a pus soldatii sa construiasca în mare graba o soba, chiar el a pus lemnele si a facut foc pentru încalzirea pesterei, în care era de obicei destul de rece în acel anotimp.

Asa a ajutat Corneliu familia credincioasa si a ramas împreuna cu ea toata ziua si toata noaptea.
Dar dupa masa au venit iar pastorii ca sa se roage la copilas si au adus cu ei tot felul de jertfe.
Dar când au vazut în pestera corturile si pe capitanul roman, au vrut sa fuga de teama mare care i-o purtau;
Caci erau mai multi fugari descrisi printre ei, care se temeau enorm de pedeapsa care trebuia ispasita de fugari.
Dar capitanul a mers la ei si a început sa le vorbeasca: „Nu va temeti de mine, caci eu vreau sa va scutesc de toate pedepsele; dar gânditi-va, ca ceea ce trebuie sa se întâmple dupa vointa împaratului si asa veniti mâine si eu va voi înscrie pe voi cât se poate de blând si de fin!“
Si pentru ca pastorii au aflat ce om bun si blând era Corneliu, au învins teama si s-au lasat cu totii înscrisi a doua zi.
Dupa convorbirea cu pastorii, l-a întrebat capitanul pe Iosif, daca soarele nu va mai parasi pe veci cerul.
Si Iosif i-a raspuns: „Acest soare, care s-a ridicat astazi deasupra pamântului, nu va mai apune în veci! Dar cel natural îsi va urma drumul vechi dupa vointa Domnului si va apune în câteva ore!“
Acestea le-a rostit Iosif însa poetic si nu stia si nu întelegea în fond ceea ce el chiar a vorbit.
Si capitanul însa l-a întrebat pe Iosif: „Ce spui tu aici? Iata, eu nu am înteles sensul cuvintelor tale; de aceea vorbeste mai explicit cu mine!“
Si Iosif a vorbit: „Va veni vremea, în care tu te vei încalzi la razele sfânte ale acestui soare si tu te vei înbaia în fluviul minunat al spiritului sau!
„Mai multe nu stiu sa-ti spun si chiar eu nu prea înteleg, ceea ce ti-am spus eu acum; dar timpul îti va dezvalui, atunci când eu nu voi mai fi în abundenta adevarul etern!“
Si capitanul nu l-a întrebat mai departe pe Iosif, dar a retinut aceste cuvinte adânci spre a fi radacina vietii sale.
În urmatoarea zi însa a salutat capitanul toata familia si i-a asigurat, ca el va avea atâta timp grija de ei, cât se vor afla aici si cu totii îi va retine în inima sa o viata întreaga.
Dupa aceasta s-a întors la munca sa si i-a dat moasei iar un ban, pentru a avea grija de familie.
Iosif a vorbit însa spre fiii sai, când deja a plecat capitanul: „Copii, cum se face, ca un pagân poate fi mai bun decât unii iudei? Sa se potriveasca aici cuvintele lui Isaia, care vorbeste:
„‘Iata, slujitorii mei sa strige de atâta bucurie; voi însa sa strigati din durere de inima si sa plângeti de durere! ’? ” - Si fiii lui Iosif au raspuns: „Da tata, aceasta parte este aici explicata si înteleasa în tot belsugul ei!“

(5 Sept. 1843)

Astfel a petrecut Iosif sase zile în pestera si a fost fiecare zi vizitat de Corneliu, care se îngrijea cu harnicie, ca nu cumva sa-i lipseasca ceva acestei familii.
În a sasea zi însa, dis de dimineata, a venit un înger la Iosif si i-a spus: „Procura-ti o pereche de turturele si mergi a opta zi de aici la Ierusalim!
„Maria sa jerfeasca turturelele dupa lege si copilul trebuie taiat împrejur si sa primeasca numele care ti-a fost spus tie si Mariei!
„Dupa taierea împrejur însa veniti iarasi încoace si stati aici asa de mult, pâna ce eu va voi arata, când si încotro va trebui voi sa plecati de aici!
„Tu, Iosife, te vei înforgatui ce-i drept mai devreme pentru plecare; dar eu trebuie sa-ti spun: tu nu vei pleca cu nici o bataie de puls mai devreme de aici, decât pâna ce va fi voia aceluia, care este la tine aici, în pestera!“
Dupa aceste cuvinte a disparut îngerul si Iosif a mers la Maria si i-a spus aceste lucruri.
Maria i-a spus însa lui Iosif: „Vezi, eu doara sunt totdeauna o slujitoare a Domnului si astfel sa mi se întâmple dupa cuvântul Lui!
Eu am avut însa astazi un vis si în acest vis a aparut tot, ce tu mi-ai facut acum cunoscut; de aceea, fii numai fara griji din cauza perechii de porumbei si eu voi merge cu tine încrezatoare în a opta zi în cetatea Domnului!“
A venit însa dupa aceasta vedenie tocmai si capitanul pentru o vizita de dimineata si Iosif i-a si spus de îndata, de ce el va trebui sa mearga în a opta zi la Ierusalim.
Si capitanul i-a oferit lui Iosif imediat tot prilejul sau si vroia sa-l lase condus la Ierusalim.
Dar Iosif i-a multumit de aceea pentru vointa lui minunat de buna si a spus: „Uite, astfel este voia Dumnezeului si Domnului meu, ca eu sa merg la Ierusalim tot asa cum am venit si încoace!
„Si de aceea vreau eu sa fac asadar si aceasta scurta calatorie în asa fel ca Domnul sa nu ma pedepseasca pentru neascultarea mea.
„Daca tu însa vrei sa ma ajuti cu ceva deja la aceasta ocazie, atunci procura-mi doua turturele, care sunt pentru jertfa acolo, în templu si pastreaza-mi locul de locuit!
„Pentru ca în a noua zi voi veni eu iarasi încoace si voi sta înauntru asa de mult timp, cât Domnul o va cere de la mine.“
Si Corneliu i-a promis lui Iosif, sa ofere toate cele cerute si a plecat dupa aceea si i-a adus el însusi lui Iosif o colivie de porumbei cu totul noua si plina de turturele, din care Iosif a trebuit sa-si aleaga pe cele mai frumoase.
Dupa acestea însa, a mers capitanul iarasi la slujba lui si a lasat colivia de porumbei (casa de porumbei) între timp pâna seara în pestera, de unde el însusi a luat-o atunci iarasi cu sine.
În a opta zi însa, când Iosif a plecat la Ierusalim, a poruncit Corneliu sa se puna o straja în fata pesterii, care n-a lasat pe nimeni sa intre si sa iasa decât pe cei doi fii cei mai vârstnici lasati acolo de Iosif si pe Salomea, care le slujea cu mâncare si bautura; pentru ca moasa a mers si ea cu ei la Ierusalim.

(6 Sept. 1843)

În a opta zi dupa amiaza însa - dupa susoteala prezenta în jurul orei trei - a fost taiat copilul împrejur în templu si a primit numele de , Iisus`, pe care l-a rostit îngerul, chiar înainte ca copilasul sa fie conceput în pântecele maicii sale.
Deoarece pentru cel mai extrem caz al fecioriei dovedite a Mariei se putea vedea ca fiind valabil si vremea curatirii ei, de aceea a si fost curatata Maria imediat în templu.
De aceea a luat Maria acusi dupa taierea împrejur copilul în brate si l-a dus în templu, ca ea cu Iosif sa-l închine Domnului dupa legea lui Moise.
Cum si este asadar scris în legea lui Dumnezeu: „Fiecare prim nascut sa-i fie afeorisit Domnului si trebuie de aceea jertfite o pereche de turturele sau doi pui de porumbei!“
Si Maria a jertfit o pereche de turturele si le-a pus pe masa de jertfa; si preotul a luat jertfa si a binecuvântat-o pe Maria.
Era însa si un om în Ierusalim, pe nume Simeon, acela era foarte evlavios si cu frica de Dumnezeu si astepta mângâierea lui Israel; pentru ca el era plin de Duhul lui Dumnezeu.
Acestui om i-a spus mai înainte Duhul lui Dumnezeu: „Tu nu vei vedea moartea trupului tau, înainte ca tu sa nu-L vezi pe Iisus, Sfântul lui Dumnezeu, Mesia lumii!“
De aceea a venit el acum în templu dintr-un impuls interior, în timp ce se aflau exact atunci Maria si Iosif cu copilul înca în templu si faceau înca, toate cele cerute de lege.
Atunci când însa el a vazut copilasul, a mers el numaidecât la parinti si le cerea, rugându-se, ca ei sa binevoiasca sa-l lase pe acesta sa fie luat pe bratele sale numai pentru un timp scurt.
Perechea de parinti cea mai evlavioasa i-a facut aceasta cu drag batrânului si foarte cucernicului barbat pe care îl cunosteau bine.
Si Simeon a luat copilasul în bratele sale, a fost dragut cu el, îl lauda la aceasta pe Dumnezeu din toate puterile si a spus în sfârsit:
„Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace, cum Tu ai spus;
„caci vazura ochii pe mei mântuitorul Tau, pe care l-ai fagaduit parintiilor si proorocilor!
„Acesta este acela pe care l-ai pregatit în fata tuturor popoarelor!
„O lumina spre luminarea pagânilor, o lumina spre lauda poporului Tau Israel!“
Iosif si Maria se mirau însa ei însiai despre cuvintele lui Simeon; pentru ca ei înca nu întelegeau ceea ce el a spus despre copil.
Simeon a dat însa copilasul iarasi Mariei, i-a binecuvântat dupa aceea pe amândoi si a vorbit atunci catre Maria:
„Iata, acesta este pus spre ridicarea si caderea multora din Israel si va fi un semn care va stârni împotriviri!
„O sabie va trece însa prin sufletul tau, ca sa se descopere gândurile din multe inimi!“
Maria nu întelegea însa cuvintele lui Simeon; dar netinând cont de aceasta, ea pastra aceste cuvinte adânc în inima ei.
Acelasi lucru facea si Iosif si Il lauda si Il slavea pe Dumnezeu din aceasta cauza foarte tare în inima sa.

(7 Sept. 1843)

Era însa în acel timp o proorocita în templu - Ana era numele ei - ; ea era o fiica lui Penuel din spita lui Aser.
Aceasta era deja la adânci batrâneti si era asa de evlavioasa, ca ea, atunci când s-a împreunat în tineretile ei cu un barbat, din dragoste fata de Dumnezeu nu s-a dezvelit sapte ani în fata barbatului si si-a pastrat în acest timp fecioria ei.
În anul al optzecelea al ei a devenit vaduva, a mers atunci numaidecât în templu si nu l-a mai parasit pe acesta niciodata.
Ea îi slujea aici numai lui Dumnezeu Domnul doar prin rugaciune si post zi si noapte din propria vointa.
La aceasta ocazie însa a fost ea patru ani astfel în templu si a venit si ea acum acolo, îl slavea pe Dumnezeu Domnul si vorbea asa tuturora, care îl asteptau pe mântuitorul în Ierusalim, ceea ce i-a dat Duhul lui Dumnezeu.
Atunci când însa ea a ajuns la sfârsit cu cuvintele sale profetice, atunci si ea a rugat sa i se dea copilul, a fost dragut cu el si l-a laudat si l-a slavit pe Dumnezeu.
Dupa aceasta i-a dat ea iarasi copilasul Mariei si i-a spus ei (Ana): „Fericita si binecuvântata esti tu, o fecioara, fiindca esti mama Domnului meu!
„Dar nu cumva sa râvnesti, ca tu sa te lasi de aceea marita, pentru ca numai Acela, care suge acolo la sânul tau, este singur demn, sa fie marit, slavit si laudat de noi toti!“
Dupa aceste cuvinte s-a reântors proorocita iarasi înapoi si Iosif si Maria s-au dus, dupa ce ei au stat în jur de trei ore în templu, iarasi afara din acesta si au cautat adapost la o rudenie.
Atunci când ei au ajuns acolo, au gasit casa încuiata; pentru ca rudenia se afla de aceasta data tocmai în Betleem la descriere.
Iosif însa nu stia ce sa faca atunci; pentru ca mai întâi era deja noapte adânca, cum se obisnuieste sa fie în acest timp scurt al zilei si nu mai era aproape nici o casa deschisa în acel ceas si acest lucru cu atât mai mult, pentru ca era o zi înainte de cea de odihna.
A înopta sub cerul liber, era prea frig, întrucât bruma se afla pe câmpuri si pe deasupra batea înca un vânt rece.
Atunci când Iosif se gândea în toate formele si îl ruga pe Domnul, ca Acesta sa-l ajute din strâmtorare, uite, atunci a venit deodata un israelit tânar si distins pasind catre Iosif si l-a întrebat: „Ce faci tu în sfârsit asa de târziu cu lucrurile tale pe drum? Nu esti si tu un israelit - si nu cunosti tu obiceiul?“
Iosif a spus însa: „Uite, eu sunt din neamul lui David! Eu am fost însa în templu si am adus jertfa Domnului; atunci m-a prins noaptea timpurie si acum nu pot gasi nici un adapost si sunt în mare frica din cauza femeii mele si a copilului ei!“
Si tânarul israelit i-a spus lui Iosif: „Atunci veniti asadar cu mine, eu vreau sa va închiriez pâna mâine un adapost pentru un ban sau pentru pretul acestuia!“
Si Iosif l-a urmat cu Maria, care se afla pe un animal de carat si cu cei trei fii ai sai pe israelit într-o casa splendida si a luat acolo adapost într-o camaruta mai de jos.

(9 Sept. 1843)

În acea dimineata însa, când Iosif s-a pregatit deja de calatorie, a venit israelitul tânar si a fost pregatit sa ceara banul de chirie.
Dar când el a pasit în camera, l-a napustit deodata asa o frica imensa, ca nu a fost în stare sa rosteasca nici un cuvânt pe buze.
Iosif însa a mers spre el si a vorbit: „Prietene , iata, ce crezi tu ca este la mine de valoarea unui ban, ia-l, deoarece nu posed nici un ban!“
Acum si-a revenit putin israelitul si a început sa vorbeasca cu un glas cât se poate de cutremurat: „Barbat din Nazaret, doar acum te recunosc eu pe tine! Tu esti Iosif dulgherul, si tu esti tot acelasi, care, cu zece luni în urma ai luat-o pe Maria, fecioara Domnului, din templu, prin acea proba.
„Aici este tot acea fecioara! Cum ai pazit-o tu, deoarece este deja mama la vârsta de cincisprezece ani? Ce s-a putut întâmpla?
„Într-adevar, tu nu poti fi tatal! Caci barbati de vârsta ta si de teama ta fata de Domnul, care este recunoscuta în tot Israelul, nu fac astfel de lucruri.
„Dar tu ai fii adulti: poti tu sa garantezi pentru nevinovatia lor? I-ai avut tot timpul sub observatie, le-ai observat toata gândirea, actionarea, toate miscarile lor?“
Iosif însa i-a raspuns barbatului tânar: „Acum te-am recunoscut si eu pe tine; tu esti Nicodim, un fiu de-al lui Veniamin din semintia lui Levi! Cum poti tu sa ma descoperi, cu toate ca aceasta nu apartine de tine? Pe mine însa m-a cercetat Domnul în sfintenie si pe muntele blestemului si mi-a aratat nevinovatia în fata înaltei adunari; ce vina mai vrei sa gasesti tu la mine si la fii mei?
„Du-te însa în templu si si întreaba înalta adunare, si ti se va da o dovada concreta despre întreaga mea casa!“
Aceste cuvinte i-au intrat barbatului tânar si bogat adânc în inima, si el (Nicodim) a început sa vorbeasca: „Dar pentru vointa Domnului, daca asa stau lucrurile, atunci spune-mi tu, cum s-a putut întâmpla, ca aceasta fecioara totusi a nascut! Este acest lucru un miracol, sau este ceva natural?“
Aici a intervenit moasa, care era si ea prezenta, si a început sa vorbeasca catre Nicodim: „Barbatule! Aici este banul de chirie pentru aceasta închiriere saracacioasa! Dar nu ne mai retine fara nici un rost; deoarece noi astazi trebuie sa ajungem înca în Betlehem! Dar gândeste-te, cine a fost în casa ta si cum l-ai adapostit asa saracacios pentru un ban! Într-adevar, într-adevar, cele mai minunate camere ale tale, care sunt împodobite cu aur si pietre pretioase, sunt insuficiente pentru o asemenea minunatie a lui Dumnezeu, care a poposit aici, în aceasta camera, cu toate ca aceasta odaie este mai degraba aranjata pentru niste delicventi!
„Dar du-te si atinge copilasul, ca sa poata sa cada patura groasa din fata ochilor tai si ca tu sa poti vedea, cine a venit în casa ta! Eu ca moasa am vechiul privilegiu sa-ti dau voie sa atingi acest copilas.“
La aceasta s-a dus Nicodim si a atins copilul cel mic; si când el l-a atins, i s-a deschis pentru un timp vazul interior, asa ca el a putut vedea minunatiile lui Dumnezeu.
Imediat a îngenunchiat el în fata copilului si a început sa se roage la el si a vorbit: „Ce mila si ce îndurare trebuie sa existe în Tine, o Doamne, ca Tu vii si îti cauti asa poporul Tau!
„Dar ce se va întâmpla cu casa mea, si ce se va întâmpla cu mine, deoarece eu nu am putut recunoaste toate minunatiile lui Dumnezeu?!“
Moasa a început sa vorbeasca: „Ramâi întru totul asa cum esti; dar nu spune nici un cuvânt despre ceea ce ai vazut tu acum, caci altfel se va napusti asupra ta judecata lui Dumnezeu!“ - Asa a dat Nicodim banul înapoi, a plecat afara plângând si a împodobit mai târziu acea camera cu aur si cu pietre pretioase. Iosif însa s-a pregatit de îndata de calatorie.

(11 sep. 1843)

Seara, cu o ora înainte sa apuna soarele, au ajuns înaltii calatori la Betlehem si au mers imediat la pestera binecunoscuta.
Cei doi fii ramasi la pestera, Salomea si capitanul i-au întâmpinat pe calatori cu bratele deschise si i-au întrebat grijuliu, cum a fost acea calatorie.
Si Iosif le-a povestit cum le-a mers în acea calatorie, si la sfârsit a recunoscut însa, ca în acea zi nu prea s-au hranit cu nimic; caci proviantul foarte saracacios de abia a ajuns pentru Maria, care era foarte slabita.
Când capitanul a auzit aceste lucruri, a mers degraba în fundul pesterii si a adus multa hrana cu el, care le era permisa iudeiilor, si a început sa vorbeasca cu Iosif:
„Aici sa te binecuvânteze Dumnezeul tau, si binecuvânteaz-o tu dupa obiceiul tau, si întariti-va si saturati-va cu totii!“
Si Iosif i-a multumit lui Dumnezeu, a binecuvântat hrana si a mâncat cu pofta împreuna cu Maria, fiii sai si cu moasa.
Dar Mariei i-au obosit mâinile, deoarece a dus copilasul întreaga zi, de aceea s-a adresat ea lui Iosif:
„Iosif , iata, daca as avea lânga mine un loc, unde as putea sa pun copilasul, pentru a permite bratelor mele un mic repaus, atunci as avea tot ce îmi trebuie, si chiar copilasul ar putea sa se întareasca mai bine în somn!“
Dar când a auzit capitanul dorinta Mariei, a sarit de îndata în picioare si a mers în fundul pesterii pentru a aduce la iveala o iesle, care era de fapt pentru oi (si care arata exact asa, cum sunt si în ziua de astazi la tara, - doar ca aceasta era mai scunda).
Salomea a luat imediat cele mai frumoase paie si fân proaspat, a bagat acestea în iesle, asa le-a acoperit cu un material curat si a rezultat prin aceasta un minunat patut moale pentru copilas.
Maria l-a înfasurat pe copilas în pânze curate, l-a strâns la piept, l-a sarutat si i l-a dat si lui Iosif sa-L sarute si dupa aceea la toti cei prezenti si l-a culcat în patutul acela cam saracacios pentru Domnul întregului cer si al întregului pamânt.
Foarte linistit a dormit copilul, si Maria a putut mâna în liniste si a putut sa se întareasca cu hrana pe care a pregatit-o inimosul capitan.
Dupa ce au mâncat a vorbit Maria spre Iosif: „Iosif, spune sa se pregateasca locul meu de odihna, caci eu sunt foarte obosita de la aceasta calatorie si de aceea vreau eu sa ma duc la odihna!“
Salomea a început însa sa vorbeasca: „O mama a Domnului meu, acest lucru s-a rezolvat deja de multa vreme; vino si uita-te!“
Si Maria s-a ridicat, a luat copilul în brate si a lasat sa fie dusa ieslea în cortul ei, asa ajungând si ea sa se odihneasca, iar aceasta fiind prima noapte completa de odihna a Mariei de la nasterea copilului.
Capitanul a facut cu harnicie caldura si a încalzit pietre albe pentru a le putea aseza în jurul cortului, unde dormea Maria, ca nu cumva ea sau copilasul sa îndure frigul; deoarece a fost o noapte rece, caci apa de afara a devenit gheata tare.

În dimineata urmatoarei zile a început sa vorbeasca Iosif: „Ce sa mai facem noi aici? Maria s-a întarit iar, de aceea vrem noi sa plecam, oriunde vom avea un acoperis bun si ordonat!“
Dar chiar atunci când a vrut sa plece Iosif, a venit înapoi capitanul, care a avut dis de dimineata treaba în oras, si a început sa vorbeasca spre Iosif:
„Barbat drept în fata lui Dumnezeu! Tu vrei sa-ti începi calatoria înapoi spre casa; dar astazi, mâine si poimâine, te sfatuiesc sa mai stai!
„Caci iata, chiar acum am aflat prin oamenii mei, care au ajuns astazi din Ierusalim, ca acolo au ajuns trei caravane persane marete!
„Trei magi înalti s-au interesat la Irod de asa zisul nou rege nascut al iudeilor!
„Acesta, ca fiind un print închiriat din Grecia si nestiind nimic, s-a adresat preotului suprem, ca acesta sa-i spuna, unde se va naste cel ce este uns.
„Acestia l-au înstiintat, ca aceasta se va întâmpla în Iudeea, adica mai exact în Betlehem; caci asa a fost scris.
„La aceasta i-a lasat Irod sa mearga în pace pe preoti si a mers cu toti slujitorii lui iar înapoi la acei trei conducatori si le-a spus, ceea ce a aflat el de la preotul suprem, ,,si le-a spus celor trei, sa caute în Iudeea atent pe cel nou uns al iudeiilor, si atunci când îl vor gasi, sa se întoarca de îndata, ca sa poata sa vina si el pentru a se ruga la acel copilas.
„Dar stii tu, draga prietene Iosif, ca eu nu am încredere în persieni, dar cel mai tare nu am încredere în Irod, care este însetat dupa putere?!
„Persienii, se zice ca sunt magicieni si ei au aflat de nasterea Sa printr-o stea ciudata! Acest lucru nici macar nu vreau sa-l contest; caci la nasterea acestui baietel s-au aratat asa de multe minuni, si exact asa s-ar fi putut întâmpla aceste minuni si în Persia.
„Dar acest lucru daca s-a întâmplat, poate avea legatura doar cu acest copil! Daca îl gasesc persienii, atunci îl va gasi si Irod „si noi va trebui atunci sa dam din mâini si din picioare ca sa putem scapa din ghearele batrânului urs!
De aceea trebuie ca tu sa mai ramâi în acest loc cel putin trei zile, asa cum am spus mai devreme, pâna când eu îi voi întoarce pe acei cautatori de rege; caci iata, eu coordonez mai mult de doisprazece legiuni de soldati - Mai multe nu trebuie eu sa-ti spun spre linistea ta. Acum stii tu ce este mai important; de aceea ramâi! Eu însa voi merge acum iar si ma voi întoarce înapoi la tine pe la mijlocul zilei!“
Iosif, intimidat prin aceasta stire împreuna cu familia sa, au ramas si au asteptat cu totul supusi vointa Domnului, si ce se va întâmpla din aceasta întorsatura ciudata.
si Iosif a mers la Maria si i-a povestit, ce a auzit el adineaori de la capitan.
Maria însa a vorbit: „Vointa Domnului sa se întâmple! Cu ce lucruri amare ne-am întâlnit noi pâna acum, - si Domnul le-a transformat pe toate în miere!
„Cu siguranta ca nici persienii nu ne vor face nimic, daca ei într-adevar vor veni la noi, si daca ei vor sa ne faca vreun rau, atunci avem noi si asa prin mila lui Dumnezeu protectia capitanului!“
Si Iosif a spus: „Maria, toate acestea sunt în ordine!“ De persieni nu ma tem eu asa de tare; dar de Irod cu barba sa sura, acest animal de prada în trup de om, de acesta ma tem, si chiar si capitanului nu îi este indiferent!
„Caci daca el va fi înstiintat prin persieni, ca copilasul nostru este noul rege uns, atunci nu vom mai putea face nimic altceva decât sa fugim!
„Caci atunci capitanul nostru va deveni spre binele nostru si al sau din pricina Romei dusmanul nostru si el în loc sa ne salveze, va trebui sa ne urmareasca, daca nu vrea sa fie privit ca un renegat al împaratului!
„Si aceasta crede si el în sine, deoarece nu m-a atentionat din greseala de intentiile groaznice ale lui Irod.
„De aceea cred eu ca ne mai lasa sa asteptam aici trei zile! Daca totul va merge bine atunci cu siguranta va ramâne prietenul nostru;
„dar daca va merge rau, atunci ne are el pe noi la mâna, pentru a ne da pe mâna lui Irod, si pe lânga aceasta va primi de la împaratul sau o medalie, pentru care a înlaturat de pe lume un rege al iudeiilor, care ar fi devenit pe parcurs periculos statului sau!“
Maria a raspuns însa la acestea: „Iosif! Nu ma speria pe mine si pe tine în zadar! Iata, noi am baut apa blestemului, si noua nu ni s-a întâmplat nimic! De ce sa ne înfricosam acum, când am vazut si am încercat minunatiile lui Dumnezeu prin acest copilas?!
„Sa fie cum o vrea, eu îti spun: Domnul este mai puternic decât toti persienii, decât Irod, decât împaratul Romei si decât capitanul împreuna cu cele doisprazece legiuni de soldati! De aceea stai linistit, cum vezi tu ca stau eu linistita!
„De altfel sunt convinsa, ca, capitanul va încerca mai degraba toate posibilitatile înainte de a fi nevoit sa devina dusmanul nostru.“
Cu aceasta s-a linistit iar bunul si credinciosul Iosif si a mers sa-l astepte pe capitan si i-a pus pe fiii sai sa încalzeasca pestera si sa fiarba câteva fructe pentru Maria pentru sine si pentru fiii sai.