UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc • View Post

Hoper · Initiator

EVANGHELIA PACII LUI IOAN

Cuvânt înainte

Au trecut aproape doua mii de ani de când divinul Fiu al Omului a aratat cu dragoste omenirii calea, adevarul si viata. El a adus, prin miracolele pe care le-a savârsit, sanatate bolnavilor, întelepciune ignorantilor si fericire dumnezeiasca celor în suferinta.
Cuvintele sale pline de bunatate si întelepciune, sunt pe jumatate uitate si în unele situatii nu au fost adunate decât dupa câteva generatii de când au fost rostite. Ele nu o data au fost întelese gresit, adunate gresit, de sute de ori rescrise si de sute de ori transformate dar, cu toate acestea, prin vointa lui Dumnezeu ele au fost pastrate, pentru cei capabili sa le înteleaga, aproape doua mii de ani.
Desi cuvintele sale, asa cum le avem astazi în Noul Testament, reprezinta doar o mica parte din cele rostite de Isus, ele au cucerit jumatate din omenire si aproape întreaga civilizatie a Vestului. Acest fapt dovedeste eterna vitalitate a Adevarului continuta în cuvintele Sale si pune în evidenta suprema si incomparabila lor valoare.
Publicam aici cuvintele pure si pline de har rostite de Isus, dupa ce au fost traduse direct din stravechea limba aramaica, limba vorbita de Isus si de iubitul sau discipol Ioan, care a notat cu cea mai mare exactitate învataturile personale secrete ale divinului sau Maestru.
Aceste cuvinte demonstreaza ca Isus dorea mai ales sa-i învete pe oameni cum sa traiasca în deplina armonie cu legile divine ale naturii, astfel încât ei sa devina capabili sa-si vindece în mod natural orice boala, prin efort propriu si cu ajutorul lui Dumnezeu. Isus îsi folosea puterea sa dumnezeeasca numai pentru a-i determina pe oameni sa caute si sa respecte legile divine ale naturii si, în final, sa îi orienteze spre adevarul suprem, spre Dumnezeu Tatal. Toate vindecarile sale miraculoase erau savârsite doar în cazul în care cel care, ca urmare a greselilor sale, suferea, era suficient de pregatit sa nu mai pacatuiasca. Tocmai de aceea, deloc întâmplator, Isus încheia plin de dragoste orice vindecare cu cuvintele: "Du- te acum si nu mai pacatui!"
Lucrarea de fata cuprinde doar un fragment - aproximativ o optime - din manuscrisele integrale care exista în aramaica si sunt tinute secrete în Biblioteca Vaticanului si care, de asemenea, exista în slavona veche, la Biblioteca Regala a Habsburgilor (proprietate, în prezent, a statului austriac).
Datoram existenta si perpetuarea acestor doua versiuni preotilor nestorieni care, sub presiunea avansarii hoardelor lui Gingis-Han, au fost fortati sa fuga din Est spre Vest, ducând cu ei toate scripturile vechi si toate icoanele.
Vechile texte aramaice dateaza din primul secol dupa Cristos, în timp ce versiunea în slavona veche este o traducere literala a primelor. Arheologia nu a fost în stare pâna în prezent sa reconstituie exact cum au calatorit textele din Palestina spre interiorul Asiei, pentru a ajunge în cele din urma în mâinile preotilor nestorieni.
O editie critica, continând textul complet, referintele si notele explicative (arheologice, istorice si exegetice) de rigoare, a aparut sub numele de "The Gospel of the Essenes". Partea publicata acum de noi se refera la vindecarile miraculoase ale lui Isus.
În afara evidentei adevarului, nu este nimic de adaugat la acest text. El vorbeste cu o forta extraordinara de la sine. Cel care citeste cu atentie si cu dragoste paginile care vor urma, va simti eterna si divina viata si evidenta a acestor profunde adevaruri, de care omenirea, în aceste momente de schimbare, are nevoie mai mult ca oricând.

"Si adevarul va marturisi despre el însusi."

EVANGHELIA PACII A LUI ISUS HRISTOS

Si atunci, multi bolnavi si schilozi au venit la Iisus, întrebându-L: "Daca cu adevarat Tu cunosti toate lucrurile, spune-ne de ce suferim acum de toate aceste chinuri cumplite? De ce nu suntem si noi la fel de sanatosi, ca si ceilalti oameni? Învatatorule divin, vindeca-ne, ajuta-ne, pentru ca si noi sa devenim acum puternici si sa nu mai trebuiasca sa ramânem în mizeria noastra, doborîti de suferinte si boli. Stim cu totii ca este în puterea Ta sa vindeci orice fel de boli. Elibereaza-ne de Satana si de toate aceste mari chinuri. Îndura-Te de noi, Învatatorule".
Isus a raspuns: "Fericiti trebuie sa deveniti voi, cei carora va este foame de adevar. Daca ma veti asculta si ma veti întelege va voi îndestula cu pâinea întelepciunii. Fericiti trebuie sa deveniti voi, cei care bateti, pentru ca daca ma veti întelege va voi deschide usa vietii eterne. Fericiti trebuie sa deveniti voi, care întelegând va veti lepada de puterea lui Satana, pentru ca astfel va voi conduce în împaratia înalta a îngerilor Mamei voastre, unde puterea lui Satana nu poate niciodata sa intre".
Si ei, plini de curiozitate si uimire, L-au întrebat:
"Cine este Mama noastra si cine sunt îngerii Ei? Si unde se afla de fapt împaratia Ei?"
"Mama voastra este mereu ascunsa în voi si voi sunteti permanent cuprinsi în Ea. Ea v-a nascut; Ea v-a dat viata. Ea este cea care v-a dat corpul si si tot Ei i-L veti da pâna la urma înapoi într-o zi. Fericiti veti fi voi daca ajungeti sa o cunoasteti pe Ea si împaratia Ei, daca respectati legile Ei si mai ales daca primiti sa actioneze în voi îngerii Mamei. Adevarat va spun, cel care va face toate aceste lucruri nu va mai vedea niciodata boala, pentru ca puterea divina a Mamei este mai presus de orice rau. Si Ea distruge pe Satana si împaratia lui si stapâneste vesnic peste toate trupurile voastre si peste toate lucrurile vii.
Sângele care circula în voi s-a nascut din sângele Mamei divine Natura. Sângele Ei cade din nori; tâsneste din pântecele pamântului, susura în pârâurile muntilor, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuieste puternic în marile furtunoase.
Aerul pe care îl respiram s-a nascut din respiratia Mamei noastre divine Natura. Respiratia Ei este azurie în înaltimea cerurilor, fosneste pe vârfurile muntilor, sopteste în frunzele padurii, unduieste peste câmpii, doarme în vaile adânci, arde fierbinte în desert.
Taria oaselor voastre s-a nascut din taria oaselor Mamei divine, care a dat consistenta stâncilor si pietrelor. Ele stau dezgolite în fata cerului, pe vârfurile muntilor; sunt ca niste uriasi care stau dormind pe coastele muntilor, ca niste statui sfinte asezate în desert si ascunse în adâncimea pamântului.
Delicatetea carnii noastre s-a nascut din carnea Mamei noastre divine Natura, a carei carne devine galbena si rosie în fructele copacilor si ne hraneste în brazdele câmpiilor. Maruntaiele noastre s-au nascut din maruntaiele divine ale Mamei Natura si sunt ascunse ochilor nostri, precum adâncimile nevazute ale pamântului.
Lumina ochilor nostri, auzul urechilor noastre, amândoua s-au nascut din lumina si sunetele Mamei noastre divine Natura, care ne înconjoara asa cum valurile marii înconjoara pestele, asa cum aerul învolburat înconjoara pasarea.
Omul este fiul Naturii divine si de la Ea a primit Omul întregul sau trup, întocmai cum trupul unui nou-nascut se naste din trupul mamei sale.
Adevarat, adevarat va spun, voi sunteti una cu Mama voastra divina Natura; Ea este în voi si voi în Ea. Din Ea v-ati nascut, în Ea traiti si la Ea va veti întoarce din nou. De aceea, pastrati ca fiind sfinte legile Ei, pentru ca niciodata nu poate trai mult si nici nu poate fi fericit, decât acela care îsi cinsteste Mama divina si respecta cu umilinta legile Ei. Caci respiratia voastra este respiratia Ei; sângele vostru este sângele Ei; oasele voastre sunt oasele Ei; carnea voastra este carnea Ei; maruntaiele voastre sunt maruntaiele Ei; ochii si urechile voastre sunt ochii si urechile Ei (caci totdeauna partea este în tot si totul în parte).
Daca nu izbutiti sa pastrati toate aceste legi divine, daca va veti face rau, fie chiar numai unuia dintre madularele trupului vostru, va veti pierde cu totul în boala voastra chinuitoare si acolo, va fi doar plânsetul si scrâsnirea dintilor. Va spun, pâna când nu veti urma legile Mamei voastre divine, nu veti putea scapa în nici un fel de moarte. Cel care se ataseaza strâns de legile Mamei sale divine, de el se va atasa strâns si Mama sa divina; Ea îi va vindeca atunci toate ranile si el nu va mai fi niciodata bolnav; Ea îi va da în plus viata lunga si totodata îl va proteja de toate chinurile: de foc, de apa si de muscatura serpilor veninosi, pentru ca Mama divina Natura v-a purtat, v-a nascut si tot Ea este aceea care tine viata în voi. Ea v-a dat trupul Ei si nimeni altcineva decât Ea nu vi-l va putea vindeca. Fericit este cel care o iubeste pe Mama sa divina si se odihneste linistit la pieptul Ei, pentru ca Mama divina va iubeste chiar si atunci când voi va întoarceti fata de la Ea. Si cu atât mai mult Ea va va iubi, daca va veti întoarce din nou la Ea! Adevarat va spun, foarte mare este dragostea Ei, mai mare decât cei mai mari munti, mai adânca decât cele mai adânci mari. Si Mama divina nu-i paraseste niciodata pe cei care cu adevarat o iubesc: asa cum o gaina îsi apara puii, asa cum o leoaica îsi apara leutii, asa cum o mama îsi apara nou-nascutul, tot asa Mama divina Natura îl protejeaza pe Fiul divin al Omului de toate pericolele si de toate relele.
Relele si pericolele stau nenumarate în asteptarea Fiilor ignoranti ai Oamenilor. Belzebut, printul tuturor relelor, izvorul oricarui rau, sta în asteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rau si greseala. El este moarte, domnul oricarui chin si, luându-si o înfatisare placuta, el îi ispiteste plin de viclenie si îi ademeneste pe Fiii cei perversi ai Oamenilor. El promite bogatii si putere, palate splendide, îmbracaminte de aur si argint si o multime de servitori, renume si glorie, adulter si desfrâu, lacomie si pofta de a bea, vieti tumultuoase, trândavie si zile lenese. Si el ispiteste în fel si chip, pe fiecare, prin acel lucru rau spre care inima sa este cel mai mult înclinata. Si în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit deja sclavii tuturor acestor perversitati, desertaciuni si spurcaciuni, atunci, ca plata, el smulge de la Fiii cei rai ai Oamenilor toate acele lucruri pe care Mama divina Natura le-a dat lor cu atâta generozitate. El le ia suflarea, sângele, oasele, carnea, maruntaiele, ochii si urechile. Si suflarea Fiului cel pacatos al Omului devine scurta si înabusita, plina de durere si rau mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Si sângele lui devine gros si rau mirositor, ca apa mlastinilor; se naclaieste si se înnegreste ca noaptea mortii. Si oasele lui devin tari si înnodate; se topesc înauntru si se rup în bucati ca o piatra care cade de pe o stânca. Si carnea sa devine grasa si apoasa, putrezeste, acoperita cu râie si bube care sunt dezgustatoare, si maruntaiele lui se umplu cu murdarie, cu scursori în descompunere, si atunci o multime de viermi locuiesc acolo. Si ochii lui devin cetosi pâna când la sfîrsit noaptea întunecata îi înveleste, si urechile lui devin surde ca tacerea mormântului. Si, în cele din urma, ratacitorul Fiu nechibzuit al Omului îsi va pierde viata, pentru ca el nu a mai respectat si nu a mai pastrat legile Mamei sale divine si a adunat în el pacat dupa pacat. Tocmai de aceea, sunt luate de la el toate darurile Mamei sale divine Natura: suflarea, sângele, carnea, maruntaiele, ochii si urechile si, în afara de toate acestea, viata cu care Mama divina Natura i-a încununat trupul.
Dar, daca ratacitorului Fiu pacatos al Omului îi pare cu adevarat rau de pacatele sale si se desprinde de ele si se întoarce din nou cu dragoste la Mama sa divina, si daca mereu dupa aceea el asculta de legile Ei divine, el se va elibera din ghearele Satanei, rezistând cu fermitate ispitelor, atunci Mama sa divina Natura primeste din nou pe Fiul sau ratacitor cu dragoste si îi trimite îngerii Ei, care din nou îl vor putea sluji. Când Fiul Omului rezista cu dârzenie Satanei care locuieste în el si nu-i mai face deloc voia, în acelasi ceas sunt gasiti deja îngerii Mamei sale divine acolo în el, ca ei sa îl poata sluji cu toata puterea lor si sa-l elibereze cu totul pe Fiul, acum divin, al Omului de puterea cea cumplita a Satanei.
Pentru ca niciodata un om nu poate sluji în mod egal doi stapâni. Pentru ca fie îi slujeste pe Belzebut si diavolii sai, fie o slujeste pe Mama sa divina Natura si pe îngerii ei. Fie slujeste moartea si raul, fie slujeste viata si binele. Adevarat, adevarat va spun, fericiti sunt cei care asculta si respecta legile divine ale vietii si nu ratacesc pe cararile îngrozitoare ale mortii, pentru ca în ei atunci fortele vietii devin mari si puternice si astfel ei scapa cu usurinta de chinurile mortii".
Toti cei din jurul sau I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere si El îi învata cu totul altfel decât preotii si scribii. Si, cu toate ca soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s-au asezat în jurul lui Iisus si L-au întrebat: "Învatatorule, spune-ne care sunt aceste legi divine ale vietii? Te imploram, mai ramâi cu noi o vreme si învata-ne. Am vrea sa ascultam toate învataturile Tale divine ca sa putem fi vindecati si sa devenim virtuosi si fericiti".
Si atunci Iisus a stat jos în mijlocul lor si a spus: "Adevarat, adevarat va spun, nimeni nu poate fi cu adevarat fericit, în afara de cel care respecta legea.
Si atunci ceilalti au raspuns într-un glas: "Noi toti ascultam de legile lui Moise, cel care ne-a dat legea".
Isus le-a spus: "Nu luati ca fiind pe deplin adevarata legea cea veche, asa cum a fost ea scrisa în scripturile voastre, pentru ca legea etern divina este viata armonioasa, pe când scriptura este moarte. Moise nu a primit legile sale de la Dumnezeu în scris, ci prin cuvânt viu. Legea divina este cuvântul viu. Legea cu adevarat divina este cuvântul viu al Dumnezeului cel viu, dat profetilor sai vii, pentru oamenii cei vii. În tot ceea ce este viata, acolo este scrisa legea divina. O vedeti în iarba, în copac, în râu, în munte, în pasarile cerului, în pestii marii; dar cautati-o în primul rând în voi însiva. Toate cele care sunt vii sunt mai aproape de Dumnezeu decât scriptura, care este fara viata. Dumnezeu a facut astfel viata si toate cele care sunt vii, pentru ca ele, prin cuvântul etern viu, sa poata sa-l învete pe om legile lui Dumnezeu cel adevarat. Dumnezeu nu a scris legile sale în pagini de carte, ci înainte de toate în inima, în mintea si în spiritul vostru. Ele sunt mereu prezente în suflarea voastra, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastra, în maruntaiele voastre, în ochii si în urechile voastre si sunt mereu scrise în fiecare particica din trupul vostru. Ele se afla în aer, în apa, în pamânt, în plante, în razele soarelui, în adâncimi si în înaltimi. Ele toate va vorbesc, daca stiti sa le ascultati, pentru ca voi sa puteti întelege si respecta limba si vointa lui Dumnezeu cel viu. Dar voi adeseori, datorita pacatelor, va închideti ochii, ca sa nu puteti vedea si va astupati urechile, ca sa nu puteti auzi. Adevarat, adevarat va spun, scriptura este lucrarea omului, dar viata si toate cele care o gazduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. De ce nu ascultati si nu respectati cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrarile lui? Si de ce studiati si va agatati cu atâta încapatânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?"
"Cum putem noi, oare, sa citim legile lui Dumnezeu, în alta parte decât în scripturi? Unde sunt ele în alta parte scrise? Citeste-ni-le si arata-ni-le unde le vezi Tu, pentru ca noi nu cunoastem nimic altceva decât scripturile cele vechi, pe care le-am mostenit de la stramosii nostri. Spune- ne despre legile divine de care ne vorbesti, pentru ca, auzindu-le, sa le respectam si sa fim îndreptati si vindecati".
Iisus a spus: "Voi nu întelegeti cuvintele vietii, pentru ca acum prin pacatele voastre voi sunteti în moarte. Întunericul greselilor va acopera ochii, iar urechile voastre sunt astupate de surzenie. Nu va este de nici un folos sa cugetati la scripturi daca, prin toate faptele voastre, îl huliti pe cel care v-a dat scripturile. Dumnezeu si legile Lui divine nu sunt deloc prezenti în ceea ce faceti. Ele nu sunt niciodata prezente în lacomie si nici în pofta de a bea, nici în vietile voastre perverse si agitate, nici în desfrâu, nici în cautarea de bogatii, nici în ura contra dusmanilor vostri, pentru ca toate aceste lucruri si multe altele care sunt rele, sunt departe de adevaratul Dumnezeu si de îngerii Sai. Caci toate aceste lucruri vin numai din împaratia întunericului si de la regele tuturor relelor! Toate aceste lucruri rele si pacatoase le purtati permanent în voi însiva; si astfel, din aceasta cauza, cuvântul adevarului si puterea divina a lui Dumnezeu nu intra deloc în voi, pentru ca numai relele de toate felurile si toate spurcaciunile îsi au locuinta în trupul vostru, în sufletul vostru si în mintea voastra. Daca vreti cu adevarat ca cuvântul lui Dumnezeu cel viu si puterea Sa divina sa poata intra în voi, nu spurcati trupul vostru, sufletul vostru si mintea voastra! Trupul este templul sufletului si sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Purificati de aceea aceste temple, pentru ca Domnul cel vesnic al templului sa poata locui acolo înauntru si sa ocupe un loc care sa fie demn de El. Si din fata tuturor ispitelor corpului, sufletului si mintii vostre, care vin de la Satana, retrageti-va pentru totdeauna sub umbra cerului lui Dumnezeu.
Reînnoiti-va prin cele divine cât mai repede. Adevarat va spun, Satana si toate chinurile sale nu pot fi alungate decât prin post, aspiratie si rugaciune. Duceti-va fiecare în natura si postiti singuri si nu va aratati postul nici unui om. Dumnezeu cel viu va va vedea atunci si mare va fi rasplata voastra. Postiti, plini de credinta în Dumnezeu, pâna când Belzebut si toate relele sale pleaca de la voi si toti îngerii Mamei divine a Naturii vin si va slujesc. Si iarasi va spun, daca nu postiti plini de umilinta, nu veti fi niciodata eliberati de puterea Satanei si de toate bolile care vin de la Satana. Postiti si rugati-va cu ardoare, cautând neîncetat puterea Dumnezeului cel viu, pentru vindecarea voastra. Când postiti, ocoliti Fiii cei pacatosi ai Oamenilor si cautati sa atrageti spre voi îngerii Mamei divine a Naturii, pentru ca numai cel care cauta, pâna la urma va gasi. Cautati aerul proaspat al padurii si al câmpiilor si acolo, în mijlocul lor, veti gasi pe îngerul aerului. Scoateti-va în întregime îmbracamintea si permiteti îngerului aerului sa va îmbratiseze tot trupul gol. Apoi respirati adânc si rar, pentru ca îngerul aerului sa poata fi adus înlauntrul vostru. Îngerul aerului va alunga repede afara din trupul vostru toate necurateniile, care l-au pângarit atât pe dinafara cât si pe dinauntru. Si astfel, toate lucrurile rau mirositoare si necurate vor iesi în curând afara din voi, asa cum fumul iese din foc si se rasuceste în sus, pentru a se pierde în marea aerului. Pentru ca va spun cu adevarat, sfânt este îngerul aerului, care curata tot ce este necurat si care face parfumate toate lucrurile rau mirositoare. Nici un om nu poate veni în fata lui Dumnezeu, daca îngerul aerului nu l-a lasat sa treaca. Toti trebuie sa va nasteti din nou prin aer si prin adevar, pentru ca trupul vostru sa respire aerul Mamei noastre divine Natura, iar mintea sa respire la rândul ei adevarul Tatalui nostru Ceresc.
Dupa îngerul aerului, cautati acum îngerul apei. Scoateti-va din nou toata îmbracamintea si permiteti îngerului apei sa va îmbratiseze tot trupul. Aruncati-va cu totul în bratele sale pure si cuprinzatoare si, tot atât de des pe cât miscati aerul cu respiratia voastra, miscati acum si apa cu trupul vostru. Îngerul apei va arunca, la rândul sau, repede afara din trupul vostru, toate necurateniile care v-au pângarit atât pe dinafara cât si pe dinauntru. Si toate lucrurile necurate si rau mirositoare vor curge repede afara din voi, la fel precum necuratiile hainelor murdare, spalate în apa, curg si se pierd în curentul râului. Adevarat, adevarat va spun, sfânt si pur este îngerul apei, care curata tot ce este necurat si face parfumate toate lucrurile rau mirositoare. Nici un om nu va putea veni în fata lui Dumnezeu, daca îngerul apei nu-l lasa sa treaca. Toti trebuie sa va nasteti din nou din apa si din adevar, pentru ca trupul vostru sa se scalde în râul vietii pamântesti si mintea voasrtra sa se scalde în râul vietii vesnice. Pentru ca, de fapt, voi primiti sângele vostru de la Mama voastra divina, Natura si adevarul de la Tatal divin Ceresc.
Sa nu credeti cumva ca este destul ca îngerul apei sa va îmbratiseze numai pe dinafara; fiindca necuratia dinauntru este adeseori cu mult mai mare decât necuratia dinafara. Si cel care se curata doar pe dinafara, dar pe dinauntru ramâne necurat, este asemenea mormintelor care, pe dinafara sunt frumos vopsite, dar pe dinauntru sunt pline de tot felul de necuratii oribile si dezgustatoare. De aceea este bine sa permiteti îngerului apei sa va boteze chiar si pe dinauntru, pentru ca sa va puteti elibera repede de pacatele voastre trecute, pentru a putea deveni grabnic, si în interior, la fel de puri ca spuma cea minunata a râului în lumina soarelui.
Cautati, de aceea, un tâlv mare, cu tulpina lunga cât înaltimea unui om [n.n. tâlvul este o planta asemanatoare cu un dovleac]. Umpleti-i interiorul cu apa din râu si dupa ce soarele a încalzit-o, agatati-l apoi de ramura unui copac si îngenuncheati pe pamânt în fata îngerului apei si permiteti capatului tulpinii tâlvului sa intre în partile voastre de dinapoi, pentru ca apa sa poata curge prin toate maruntaiele voastre si sa le curete. Dupa aceasta, ramâneti îngenuchiati pe pamânt, în fata îngerului apei si rugati-l pe Dumnezeu cel viu sa va ierte toate pacatele voastre trecute si rugati-l apoi, cu umilinta, pe îngerul apei, sa va elibereze trupul de orice boala si necuratie. Apoi, lasati .apa aceea sa se scurga complet afara din trupul vostru, ca sa poata scoate din interiorul vostru toate lucrurile necurate si rau mirositoare ale Satanei; veti vedea atunci cu ochii vostri si veti mirosi cu nasul vostru toate spurcaciunile si toate necuratiile care v-au spurcat templul trupului. Toate acestea erau pacate care locuiau în trupul vostru, chinuindu-va cu tot felul de dureri. Botezul launtric cu aceasta apa va elibereaza grabnic de toate acestea. Reînnoiti-va mereu botezul cu apa în fiecare zi a postului vostru, pâna în ziua în care veti vedea ca apa care curge afara din voi este la fel de pura ca si spuma râului. Duceti-va corpul la râu si, acolo, lasati-va în bratele îngerului apei, aduceti cu umilinta multumiri lui Dumnezeu cel viu, care v-a eliberat de pacatele voastre. Acest botez sfânt prin îngerul apei este renasterea voastra într-o viata noua. Pentru ca prin ea ochii vostri vor vedea de acum încolo cele ascunse si urechile voastre vor auzi cele tainice. Nu mai pacatuiti deloc dupa aceea, dupa botezul vostru, pentru ca îngerii aerului si apei sa poata de-a pururea locui în voi si sa va slujeasca cu putere, tot mai mult. Si daca, chiar si dupa aceea, ceva din pacatele si necuratiile voastre trecute mai ramân, cautati îngerul luminii Soarelui. Scoateti-va toata îmbracamintea si permiteti îngerului al luminii sa va îmbratiseze tot trupul gol. Apoi respirati adânc si cât mai rar, pentru ca îngerul luminii soarelui sa poata fi de asemenea adus înauntrul vostru. Si îngerul luminii soarelui va alunga astfel din trupul vostru toate lucrurile necurate si rau mirositoare care v- au spurcat atât pe dinafara cât si pe dinauntru. Si toate lucrurile necurate si rau mirositoare vor iesi atunci afara din voi, asa cum întunericul noptii se topeste si dispare în fata stralucirii minunate a soarelui care rasare. Pentru ca va spun cu adevarat, sfânt este îngerul al luminii soarelui, care curata toate necuratiile si face parfumate toate lucrurile rau mirositoare. Nimeni nu poate veni în fata lui Dumnezeu, daca îngerul luminii soarelui nu l-a lasat sa treaca. Toti trebuie sa va nasteti din nou din soare si adevar, pentru ca trupul vostru sa stea purificat în lumina soarelui Mamei divine Natura si mintea voastra sa stea în lumina soarelui adevarului Tatalui Ceresc. Îngerii aerului, apei si luminii soarelui sunt mereu înfratiti. Ei au fost daruiti Fiului al Omului pentru ca sa-l slujeasca si pentru ca el sa poata merge de-a pururea, de la unul la altul, atunci când are trebuinta. Sfânta si purificatoare este îmbratisarea lor. Ei sunt copiii nedespartiti ai Mamei divine. Tocmai de aceea, nu trebuie sa despartiti pe cei pe care Pamântul si Cerul i-au facut sa fie de fapt Unul. Lasati-i pe acesti îngeri frati sa va îmbratiseze în fiecare zi si lasati-i mai ales sa locuiasca în voi, în tot timpul postului vostru.
Adevarat va spun, numai astfel puterea diavolilor, toate pacatele si necuratiile vor pleca în graba din trupul care este complet îmbratisat de acesti trei îngeri. Precum hotii surprinsi, care fug repede dintr-o casa pradata, la întoarcerea stapânului casei, unul pe usa, unul pe fereastra si al treilea prin capacul de pe acoperis, fiecare pe unde se afla si fiecare pe unde poate, tot asa vor fugi repede din trupurile voastre toti demonii raului, toate pacatele trecute si toate necuratiile si bolile care au spurcat templul trupurilor si al sufletelor voastre. Când îngerii Mamei voastre divine Natura intra în trupurile voastre, stapânii cei adevarati si divini ai templului intra din nou în stapânirea lui, si atunci toate mirosurile rele vor pleca în graba prin suflarea voastra si prin pielea voastra, voma cea putreda prin gura voastra, prin pielea voastra, prin partile voastre ascunse si chiar prin cele de dinapoi. Si toate aceste lucruri le veti vedea cu ochii vostri si le veti mirosi cu nasul vostru si le veti atinge cu mâinile voastre. Si, când toate pacatele si necuratiile au plecat din trupul vostru, sângele vostru va deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curata a râului în lumina soarelui, suflarea vostra va deveni la fel de pura ca mireasma florilor parfumate, carnea vostra va fi la fel de pura precum carnea fructelor înrosindu-se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor vostri va deveni la fel de limpede si stralucitoare ca stralucirea soarelui pe cerul albastru. Si atunci, îngerii Mamei Naturi va vor sluji din nou, plini de dragoste. Si suflarea voastra, sângele vostru, carnea vostra vor fi una cu suflarea, sângele si carnea Mamei voastre divine natura, pentru ca spiritul vostru sa poata deveni, de asemenea, una cu Spiritul al Tatalui Ceresc. Pentru ca nimeni nu poate ajunge la Tatal divin Ceresc decât prin Mama divina Natura, asa cum nici un nou-nascut nu poate întelege pe deplin învataturile tatalui sau, pâna când mama sa nu l-a alaptat, nu l-a scaldat, nu l-a hranit si nu l-a adormit. Când copilul este înca mic, locul sau este cu mama sa si el trebuie sa o asculte. Când copilul a crescut, tatal sau îl ia la lucru alaturi de el, în câmp si copilul vine înapoi la mama sa numai când ora cinei a sosit, si apoi dupa aceea tatal sau îl învata ceea ce trebuie sa stie, pentru ca el sa devina iscusit în toate lucrarile tatalui sau. Si când tatal vede ca fiul sau a priceput asa cum trebuie învatatura si face foarte bine lucrarea sa, el abia atunci îi da toate averile sale, pentru ca fiul sa poata continua acum lucrarea tatalui sau. Fericit este acel fiu, care va accepta sfatul mamei sale si paseste pe aceasta cale. Si de o suta de ori mai fericit este acel fiu întelept, care accepta si paseste, de asemenea, pe calea sfatului tatalui sau. Tocmai de aceea v-a fost spus: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca zilele tale sa fie multe pe acest pamânt”. Dar, mai mult decât atât, eu va spun, Fii ai Oamenilor: Cinstiti pe Mama voastra divina Natura si respectati-i toate legile, pentru ca zilele voastre sa fie multe pe acest pamânt si cinstiti, de asemenea, pe Tatal vostru divin Ceresc, pentru ca viata vesnica si plina de fericire sa fie a voastra. Caci Tatal Ceresc este de nenumarate ori mai mare decât toti tatii de sânge, si Mama voastra Natura este mai mare decât toate mamele de sânge, si mai drag este Fiul al Omului în ochii Tatalui Sau divin Ceresc si ai Mamei sale divine Natura, decât sunt copiii în ochii tatilor lor de sânge si ai mamelor lor de sânge, caci mai întelepte sunt cuvintele si legile Tatalui Ceresc si cele ale Mamei Naturi, decât cuvintele si vointa tuturor tatilor si aceea a tuturor mamelor de sânge. Si de mai multa valoare, de asemenea, este mostenirea Tatalui divin Ceresc si aceea a Mamei divine Natura, care va deschid la vesnica împaratie a vietii divine ceresti si pamântesti, decât toate mostenirile tatilor vostri de sânge si toate mostenirile mamelor voastre de sânge.
Adevaratii vostri frati trebuie sa fie numai aceia care fac mereu voia Tatalui Ceresc si voia Mamei divine a Naturii, si nu fratii vostri de sânge. Adevaratii vostri frati, care respecta voia Tatalui divin Ceresc si voia Mamei sale divine Natura, va vor iubi totdeauna de o mie de ori mai mult decât fratii vostri de sânge. Pentru ca, înca din zilele lui Cain si Abel, când fratii de sânge au încalcat vointa divina a lui Dumnezeu, nu mai exista nici o fratie de sânge adevarata. Si adeseori fratii se poarta cu fratii lor ca niste straini.

TATAL DIVIN CERESC ESTE DRAGOSTE.
MAMA VOASTRA DIVINA NATURA ESTE DRAGOSTE.
FIUL DIVIN AL OMULUI ESTE DRAGOSTE.

Dragostea este cea prin care Tatal divin Ceresc Mama divina Natura si Fiul divin al Omului devin Una, pentru ca spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatalui Ceresc, iar trupul sau a fost creat din trupul Mamei a Naturii. De aceea, fiecare trebuie sa deveniti desavârsiti, asa cum desavârsite sunt spiritul Tatalui Ceresc si trupul Mamei Naturii. Si sa iubiti pe Tatal divin Ceresc, asa cum si El iubeste spiritul vostru si tot asa sa iubiti pe Mama voastra divina Natura, dupa cum si Ea va iubeste trupul vostru. Si la fel este bine sa iubiti pe fratii vostri adevarati, asa cum si Tatal vostru Ceresc si Mama voastra Natura îi iubesc. Caci numai atunci, Tatal divin Ceresc va va da spiritul Sau sfânt si Mama divina Natura va va da trupul Ei sfânt. Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârsita dragoste unul altuia, ca frati adevarati, dragostea pe care ei de fapt au primit-o de la Tatal divin Ceresc si de la Mama lor divina; si abia atunci ei toti vor deveni mângâietori unul pentru celalalt. Si atunci, va dispare de pe pamânt tot raul si toata suferinta si va fi multa dragoste, fericire si bucurie pe pamânt. Pamântul va fi atunci ca cerurile, si împaratia lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va veni Fiul divin al Omului în toata slava Sa, pentru a mosteni împaratia lui Dumnezeu. Si Fiii Oamenilor îsi vor împarti mostenirea lor divina, care este împaratia lui Dumnezeu. Pentru ca Fiii Oamenilor sa ajunga sa traiasca în Tatal divin Ceresc si în Mama divina Natura, iar Tatal divin Ceresc si Mama divina Natura sa ajunga sa traiasca în ei. Si odata cu împaratia lui Dumnezeu, va veni sfârsitul timpurilor, pentru ca dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc da tuturor viata vesnica în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca dragostea Sa este vesnica. Dragostea este mai puternica decât moartea.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l- am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.
Acum va vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul sfânt al Tatalui nostru divin Ceresc. Înca nu este nici unul printre voi, care sa poata întelege pe deplin tot ceea ce spun. Cel care va prezinta scripturile va vorbeste în limba moarta a unor oameni morti, prin trupul sau supus bolilor si mortii. De aceea poate fi el înteles de toti oamenii, pentru ca toti oamenii sunt supusi bolii si toti sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eterna a vietii. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cararea întunecata a pacatelor, bolilor si suferintelor, si în cele din urma toti cad în prapastia cumplita a mortii.
Sunt trimis la voi de catre Tatal divin, ca sa pot face lumina vietii sa straluceasca înaintea voastra. Lumina se cunoaste pe sine si cunoaste întunericul, dar întunericul se cunoaste numai pe sine si nu cunoaste niciodata lumina. Mai am înca multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta înca, pentru ca ochii vostri sunt obisnuiti mai mult cu întunericul, iar lumina deplina a Tatalui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteti sa întelegeti deocamdata ceea ce va spun în legatura cu Tatal divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmati, mai întâi, sa întelegeti si sa respectati doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit, iar când îngerii Ei v-au curatat pe deplin si v-au reînnoit trupurile întarindu-va ochii, veti fi cu adevarat în stare sa suportati lumina Tatalui Ceresc, care este de o mie de ori mai stralucitoare decât stralucirea a o mie de sori. Caci cum credeti ca v-ati putea uita la lumina orbitoare a Tatalui divin Ceresc, când voi nu puteti sa suportati nici macar stralucirea soarelui arzator? Credeti- Ma, soarele este întocmai ca flacara unei sarmane lumânari pe lânga soarele adevarului Tatalui divin Ceresc. Aveti, deci, totdeauna încredere, speranta si dragoste.
Adevarat, adevarat va spun, nu va asteptati rasplata. Daca credeti în vorbele Mele, voi credeti de fapt în Cel care m-a trimis pe Mine, caci acesta este Domnul tuturor, prin care toate devin cu putinta. Pentru ca tot ce este imposibil oamenilor, toate acestea îi sunt cu usurinta posibile lui Dumnezeu. Daca credeti în îngerii Mamei divine a Naturii si ascultati de legile Ei, credinta vostra va va întari si nu veti mai vedea boala niciodata. Aveti credinta, de asemenea, în dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc, pentru ca cel care neîncetat se încrede în El nu va fi niciodata înselat si nici nu va vedea vreodata moartea.
Iubiti-va neîncetat unul pe altul, pentru ca Dumnezeu este nesfârsita dragoste si, actionând în felul acesta, îngerii Sai vor sti ca mergeti pe cararile Lui. Si atunci, toti îngerii vor veni în fata voastra si va vor servi. Si Satana, cu toate pacatele, bolile si necuratiile, va pleca pentru totdeauna din trupul vostru. Mergeti acum si feriti-va sa mai pacatuiti; caiti-va pentru pacatele voastre; botezati-va, ca sa va puteti naste din nou si astfel sa nu mai pacatuiti".
Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toti ceilalti au ramas asezati, pentru ca fiecare simtea puterea coplesitoare a cuvintelor Sale. Si atunci, luna plina a aparut între norii care se spargeau si L-a învaluit pe Iisus în stralucirea ei. Scântei au tâsnit din parul Sau si El a stat între ei în lumina lunii, de parca ar fi plutit în aer. Nimeni nu s-a mai miscat atunci, nici o voce nu s-a mai auzit si nimeni nu a stiut cât timp a trecut, pentru ca timpul parca se oprise.
Atunci Iisus a întins mâinile catre ei si a spus: "Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!" Si El a plecat asa cum suflarea vântului leagana frunzele copacilor.
Înca pentru multa vreme, cei din jur au ramas nemiscati si apoi s-au trezit în tacere, unul dupa celalalt, ca dupa un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca si cum cuvintele Celui care îi parasise continuau sa le rasune în continuare în urechi. Si au ramas extaziati, ascultând parca o muzica cereasca minunata.
La un moment dat, în cele din urma, unul dintre ei, ca si cum ar fi fost putin înfricosat, spuse: "Ce bine ca suntem aici"; iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost daca noaptea aceasta minunata ar fi durat de-a pururea"; si altii au adaugat: "Ce bine ar fi fost daca El ar fi fost cu noi întotdeauna. El este cu adevarat trimisul lui Dumnezeu, pentru ca iata, doar el a sadit speranta în inimile noastre". Si nici unul nu dorea sa se întoarca acasa si spuneau: "Nu vreau sa ma duc acasa, unde totul este întuneric si fara bucurie. De ce sa ne ducem acum acasa, unde nimeni nu ne iubeste?"
Ei vorbeau în acest fel pentru ca toti erau saraci, schiopi, orbi, schilozi, cersetori, vagabonzi, dispretuiti în nemernicia lor, tinuti doar de mila în casele în care gaseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau si casa si familie au spus: "Si noi vom sta acum cu voi". Pentru ca fiecare om simtea ca spusele Celui divin, care plecase, legasera mica adunare cu mii de fire invizibile. Toti simteau acum ca s-au nascut din nou. Ei continuau acum sa vada înaintea lor o luna stralucitoare, chiar si atunci când luna se ascunsese în nori si atunci, în inimile tuturor au înflorit flori de o frumusete minunata, care erau florile bucuriei divine.
Si când stralucitoarele raze ale soarelui au aparut peste marginea pamântului, toti au simtit ca era soarele Împaratiei lui Dumnezeu, care venea. Cu încurajari pline de bucurie, au iesit în întâmpinarea îngerilor lui Dumnezeu.
Si foarte multi bolnavi si necurati au urmat întocmai cuvintele lui Iisus si au cautat malurile pârâurilor susurânde.
Ei si-au scos îmbracamintea si au postit, si-au abandonat trupul îngerilor aerului, apei si luminii soarelui si îngerii Mamei divine a Naturii i-au îmbratisat, luându-le în stapânire trupurile si pe dinauntru si pe dinafara, si ei toti au vazut toate relele, pacatele si necuratiile plecând în graba de la ei.
Si au realizat atunci ca suflarea unora devenise la fel de rau mirositoare ca aceea care iese din maruntaie, si unora le-a iesit saliva din gura, si o voma spurcata si rau mirositoare a iesit din partile lor interioare. Toate aceste necuratii au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin ochi si urechi, si o respiratie fetida si îngrozitoare le-a iesit multora din tot trupul lor, prin toata pielea lor. Prin multe membre au iesit afara bube mari si fierbinti, prin care au iesit necuratiile cu miros urât si urina a curs abundent din trupurile lor; si la foarte multi urina devenise groasa ca mierea de albine; urina altora era aproape rosie sau neagra si aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Si multi au rasuflat duhori din intestinele lor, asemanatoare cu respiratia diavolilor. Si mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta.
Si când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor si din ei au curs afara toate spurcaciunile si necuratiile pacatelor lor trecute si, ca un torent de munte, s-au napustit afara din trupurile lor o multime de spurcaciuni tari si moi. Si pamântul unde lichidul s-a scurs din ei a fost spurcat si mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea sa ramâna acolo. Si diavolii au parasit maruntaiele lor sub forma unei mari multimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necuratiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasa, dupa ce îngerul apei i-a aruncat afara din maruntaiele Fiilor Oamenilor. Si apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui si acestia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, calcati în picioare de îngerii luminii soarelui. Si toti tremurau plini de groaza, când au vazut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvasera. Si ei au adus, plini de umilinta, multumiri lui Dumnezeu care-si trimisese îngerii pentru mântuirea lor.
Erau unii chinuiti de mari dureri, care nu voiau sa plece de la ei; si, nestiind ce sa faca, s-au hotarât sa trimita pe unul dintre ei la Iisus, pentru ca doreau foarte mult ca El sa fie cu ei. Când doi dintre ei s-au dus sa îl caute, L-au vazut pe Iisus însusi apropiindu-Se de malul râului. Si inimile lor s-au umplut de speranta si bucurie când au auzit salutul Sau: "Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!" Multe erau întrebarile pe care ei doreau sa I le puna, dar mare le-a fost uimirea vazând ca nu puteau sa înceapa, pentru ca nimic nu venea în mintile lor.
Atunci, Iisus le-a spus : "Am venit pentru ca am simtit ca aveti nevoie de mine". Si ei au raspuns: "Învatatorule, avem nevoie într-adevar. Vino si elibereaza-ne de durerile noastre!"
Si Iisus le-a vorbit în parabole: "Voi sunteti ca fiul risipitor care, timp de multi ani, a mâncat, a baut si si-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii sai. Si în fiecare saptamâna, fara stirea tatalui sau, se îndatora tot mai mult si apoi risipea totul în câteva zile. Camatarii îl împrumutau întotdeauna, pentru ca tatal sau avea mari bogatii si întotdeauna platea rabdator datoriile fiului sau. Si în zadar a încercat tatal cu vorbe blânde sa îsi mustre fiul. În zadar îl ruga staruitor sa înceteze destrabalarile fara sfârsit si sa se duca la câmp, ca sa supravegheze munca slujitorilor sai, pentru ca el niciodata nu asculta mustrarile lui. Si fiul mereu îi promitea orice, daca el îi va plati din nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un facut, începea din nou. Si timp de sapte ani fiul si-a continuat viata sa destrabalata. Dar, în cele din urma, tatal si-a pierdut rabdarea si n-a mai platit camatarilor datoriile fiului sau. "Daca continui sa platesc mereu - a spus el - nu va mai fi nici un sfârsit pentru pacatele fiului meu". Atunci, camatarii care au fost înselati l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el sa poata, prin truda lui zilnica, sa le plateasca înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, bautura si destrabalarile zilnice. Acum, de dimineata si pâna seara, cu sudoarea fruntii sale, el uda câmpiile si toate madularele îl dureau în aceasta munca istovitoare, cu care el nu era obisnuit. Traia cu pâine uscata si nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care sa o ude. În trei zile, el suferise atât de mult de caldura si oboseala, încât i-a spus stapânului sau: "Nu mai pot sa muncesc, caci aproape totul ma doare. Cât mai vrei sa ma chinuiesti?" "Dupa ce, prin munca mâinilor tale, îmi vei plati toate datoriile si vor trece sapte ani, vei fi din nou liber". Si fiul, disperat, a raspuns plângând: "Dar nu pot sa suport nici macar sapte zile, ai mila de mine, pentru ca toate madularele ma ard si ma dor". Camatarul, plin de rautate, a strigat: "Acum vei munci cu staruinta, caci adu-ti aminte cum ai putut sa-ti petreci zilele si noptile timp de sapte ani în destrabalare, acum trebuie sa muncesti pentru cei sapte ani. Sa stii ca nu te voi ierta pâna când nu-ti platesti toate datoriile, pâna la ultima drahma". Si fiul, cu membrele torturate de durere, s-a întors cu disperare la câmp ca sa-si continue munca. Deja nu se mai putea tine pe picioare din cauza oboselii si a durerilor, când a saptea zi a venit, ziua Sabatului, când nimeni nu munceste câmpul. Atunci, fiul si-a adunat restul de putere si s-a îndreptat, clatinându-se, spre casa tatalui sau, s-a aruncat la picioarele acestuia si i-a spus: "Tata, iarta-ma pentru tot trecutul meu, iarta-mi toate mâhnirile pe care ti le-am adus. Îti jur ca niciodata nu voi mai duce o viata destrabalata si ca voi fi fiul tau cel cuminte si ascultator în toate lucrurile. Elibereaza-ma, te implor, din mâinile asupritorilor mei. Tata, te rog, ai grija de mine si de madularele mele bolnave si nu-ti împietri inima fata de mine!"
Atunci lacrimile au aparut în ochii tatalui sau. El si-a luat fiul în brate si a spus: "Sa ne bucuram împreuna, caci astazi o mare bucurie mi-a fost data: iata ca mi-am regasit fiul iubit, care se pierduse". L-a îmbracat apoi cu cele mai alese haine si întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineata, el a dat fiului sau un sac de arginti cu care sa-i plateasca pe toti camatarii carora le era îndatorat si, când fiul sau s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine ca este usor ca, ducând o viata destrabalata, sa faci datorii pentru sapte ani, dar plata lor este foarte grea prin munca aspra timp de sapte ani".
"Tata, stiu acum ca este într-adevar greu sa le platesc si pentru sapte zile". Si tatal sau l-a mustrat spunând: "Doar de data asta ti s-a dat voie sa-ti platesti datoriile în sapte zile în loc de sapte ani, restul fiindu-ti iertat, dar ai grija ca pe viitor sa nu mai faci nici o datorie, pentru ca îti spun cu adevar ca nimeni altcineva în afara tatalui tau nu îti iarta datoriile, caci aceasta se întâmpla numai pentru ca tu esti fiul lui. Pentru toti ceilalti, tu ar fi trebuit sa muncesti din greu timp de sapte ani, asa cum este scris în legile noastre".
"Tata, de acum încolo îti promit ca voi fi fiul tau iubitor si ascultator si nu voi mai face nici o datorie, pentru ca stiu ca plata lor este foarte grea".
Si el s-a dus la câmpul tatalui sau si, în fiecare zi, a îngrijit munca slujitorilor tatalui sau. Si niciodata nu si-a pus slujitorii sa munceasca din greu, pentru ca si-a amintit de propria sa munca grea. Si anii au trecut si averea tatalui sau a crescut tot mai mult sub îngrijirea sa, pentru ca munca sa avea binecuvântarea tatalui sau. Încetul cu încetul, a început sa îi dea înapoi tatalui sau de zece ori mai mult decât risipise în sapte ani. Si când a vazut tatal ca fiul sau folosea bine slujitorii sai si toata averea sa, i-a spus: "Fiul meu, vad ca acum averile mele sunt în mâini bune. Am sa-ti las toate turmele mele, casa mea, pamânturile si comorile mele. Fie ca toate acestea sa fie mostenirea ta si continua sa o maresti, pentru ca eu sa îmi gasesc bucuria în tine". Când fiul a primit mostenirea de la tatal sau, el a iertat toate datoriile tuturor datornicilor lui care nu puteau sa-i plateasca, pentru ca el nu a uitat ca si datoriile sale fusesera iertate. Si Dumnezeu l-a binecuvântat cu viata lunga si fericita, cu multi copii si cu multe bogatii, pentru ca el era bun si iubitor cu toti slujitorii lui si cu toate turmele lui".
Apoi Iisus s-a întors catre cei bolnavi si le-a spus: "Va vorbesc în parabole ca sa puteti întelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei sapte ani de mâncare, bautura si viata desfrânata sunt pacatele trecutului. Camatarul rau este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea reprezinta durerile. Fiul risipitor sunteti voi însiva. Plata datoriilor este aruncarea afara din voi a diavolilor si bolilor si vindecarea trupului vostru. Sacul de arginti primit de la tatal este puterea divina eliberatoare a îngerilor. Tatal este Dumnezeu. Averile tatalui sunt pamântul si raiul. Slujitorii tatalui sunt îngerii. Câmpul tatalui este lumea care se preface în Împaratia divina a Cerurilor, daca Fii Omului o lucreaza împreuna cu îngerii Tatalui divin Ceresc. Pentru ca va spun, este mai bine ca fiul sa-si asculte tatal si sa supravegheze slujitorii tatalui sau în câmp, decât sa devina îndatorat camatarului cel rau si sa trudeasca si sa asude în sclavie, pentru a-si plati toate datoriile. Astfel, este mai bine ca si Fiii Omului sa asculte legile Tatalui lor divin Ceresc si sa lucreze împreuna cu îngerii Sai în Împaratia Sa, decât sa devina datornicii Satanei, regele mortii, al tuturor pacatelor si tuturor bolilor, pentru ca sa sufere multe dureri si sa asude din greu pâna îsi platesc toate pacatele. Va spun cu adevarat, mari si multe sunt pacatele voastre, multi ani v-ati supus farmecelor Satanei, ati fost lacomi, betivi si desfrânati si, tocmai de aceea, datoriile voastre trecute s-au înmultit. Si acum trebuie sa le platiti si plata este foarte grea. De aceea, nu fiti deja nerabdatori, dupa a treia zi, ca fiul risipitor, ci asteptati rabdatori si umili a saptea zi, care este sfintita de Dumnezeu, si apoi mergeti cu inima umila si supusa în fata Tatalui divin Ceresc, pentru ca El, în imensa Lui compasiune, sa va ierte toate pacatele si toate datoriile trecute. Tatal Ceresc va iubeste nesfârsit de mult, pentru ca, iata, acum El va da voie sa platiti în numai sapte zile datoriile a sapte ani. Acelora care datoreaza pacatele si bolile a sapte ani, dar platesc cinstit si staruiesc pâna în a saptea zi, le va ierta Tatal nostru divin Ceresc toate datoriile tuturor celor sapte ani".
"Dar daca pacatuim de sapte ori sapte ani?" - a întrebat un om bolnav, care suferea groaznic.
"Chiar si în acest caz, Tatal Ceresc îti iarta toate datoriile în de sapte ori sapte zile".
"Fericiti sunt cei care staruiesc pâna la sfârsit, pentru ca diavolii lui Satana scriu toate faptele voastre rele într-o carte, în cartea trupului si sufletului vostru. Va spun cu adevarat, ca nu exista nici o fapta pacatoasa, care sa nu fie scrisa chiar de la începutul lumii în cartea care se afla în fata Tatalui divin Ceresc. Daca prin viclenie puteti scapa de legile facute de împarati, de legile lui Dumnezeu niciodata nu poate scapa nici unul dintre Fiii Omului. Si atunci când veniti în fata lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta marturie împotriva voastra cu faptele voastre rele si Dumnezeu va vedea atunci toate pacatele voastre în cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre si va fi trist în inima Sa, dar daca, înainte, va caiti de pacatele voastre si prin post, aspiratie si rugaciune cautati mereu pe îngerii lui Dumnezeu, atunci, cu fiecare zi în care continuati sa postiti si sa va rugati, îngerii lui Dumnezeu sterg una câte una din datoriile voastre rele din cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre. Si când, în final, ultima pagina este si ea stearsa si curata de toate pacatele voastre, atunci puteti sa stati fericiti în fata lui Dumnezeu si Dumnezeu se bucura în inima lui si va iarta toate pacatele. El atunci va elibereaza din ghearele lui Satana si de toata suferinta; El va ia în casa Lui si porunceste ca toti îngerii Sai sa va slujeasca si sa va întareasca. Viata lunga si fericita El va da si dupa aceea nu veti mai vedea boala niciodata. Si daca, din acel moment, în loc sa mai pacatuiti, va petreceti toate zilele facând fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu va vor scrie toate faptele bune în cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre. Adevarat va spun, nici o fapta buna nu ramâne nescrisa în Cartea ce se afla înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. De la împaratii si de la guvernatorii vostri puteti adeseori astepta în zadar rasplata, dar toate faptele voastre bune vor primi întodeauna proportional rasplata de la Dumnezeu, mai ales atunci când aveti mare trebuinta.