Dragi prieteni aleşi, odihniţi-vă senini pe inima Mea în timp ce un uragan traversează Cerul şi zguduie pământul; aceasta anunţă schimbarea în fapt; lucrez cu putere, deschideţi ochiul inteligenţei şi înţelegeţi că vreau să schimb faţa pământului; deşertul trebuie să devină grădină udată, trebuie deci o acţiune decisă: mai întâi în momente diferite în variate părţi ale lumii, apoi simultan, pretutindeni. Nu vă temeţi, prieteni credincioşi, în inima Mea Cerul e mereu senin şi transparent, iar Focul iubirii mele are Flacără nestinsă

           Mireasă iubită, nu tremura din cauza Cuvintelor Mele, să nu geamă inima ta, ci să fie liniştită; să tremure în schimb rebelii de pe tot pământul, să tremure cei care zic: „Merge bine, merge bine” în timp ce totul merge rău. Să tremure cei care zic: „deja societatea devine mai bună, religiozitatea creşte” în timp ce credinţa moare şi creşte superstiţia. Să tremure cine zice: „Dumnezeu nu există, facem totul noi, oamenii, cu geniul nostru şi cu capacitatea noastră”. Să tremure aceştia pentru că vor avea o surpriză asemănătoare cu cea a oamenilor din timpul potopului şi al Sodomei şi Gomorei.
           Şi aceia spuneau: „Totul merge bine” în timp ce în inimă creştea revolta, iar Poruncile Mele erau călcate în picioare. Şi lor li s-a cerut îndelung să se îndrepte, să ceară iertare, li s-au făcut Promisiuni pline de iubire pentru că Eu, Eu Dumnezeu sunt Părinte, nu patron, doresc mereu să dau Fericirea şi niciodată durerea sau doliul, doresc mereu să dau viaţa şi nu moartea.
           Ei, cei din timpul potopului, râdeau de Noe, îl numeau „Nebun, exaltat”; dar el a trebuit să-şi construiască arca printre ofense, luări în râs şi umiliri. Dar el a perseverat până la sfârşit, a fost tare şi curajos, eroic şi sigur pe ceea ce făcea. A venit apoi surpriza pentru oamenii rebeli care erau aşa de mulţi şi nu s-ar fi îndreptat niciodată pentru că Eu, Eu Dumnezeu, citind în inimile lor, am înţeles că şi dacă aş mai fi acordat timp, nimic nu s-ar fi schimbat în bine, ci totul în rău. A început deci să plouă, ca de obicei, dar iată surpriza: ploaia nu se mai oprea; rugăminţile şi rugăciunile tardive n-au servit la nimic pentru că timpul ajunsese la scadenţă şi Dreptatea Mea trebuia să se împlinească. Restul se cunoaşte.
Ce surpriză dureroasă au avut proştii din acel timp, mireasă dragă! Îţi spun, îţi repet, îţi confirm că dacă oamenii din timpul tău nu se schimbă imediat şi nu se căiesc, vor avea o surpriză asemănătoare şi nici unul nu va scăpa dezastrului.
Eu, eu Dumnezeu nu privesc la cuvintele care ies, goale, de pe buze, privesc inima: dacă o văd hotărâtă la rău nu mai acord amânare, ci acţionez imediat, pentru că aşteptarea înseamnă înrăutăţirea situaţiei. La fel ca un chirurg care, când vede că răul este ireversibil procedează îndată la extirparea părţii bolnave, la fel fac şi Eu, Eu Dumnezeu, cu iuţeală maximă, pentru a împiedica puţinul care a rămas bun să se corupă, să intre în putrefacţie.
           Mireasă iubită, şi cei din Sodoma şi Gomora au fost avertizaţi continuu. Păcatele lor erau răspândite şi nici unul nu practica Binele, mari şi mici erau corupţi şi deviaţi, Legile Mele erau călcate în picioare în timp ce creştea iremediabil în cei mici şi în cei mari. Am intervenit subit atunci când am citit în inimi hotărârea de a continua revolta; aşa cum ştii, puţini au fost salvaţi, avertizaţi de Îngerii Mei. Şi apoi surpriza: într-o zi oarecare, la fel ca altele, pe neaşteptate, a plouat foc din Cer şi a ars totul: au murit în mod mizerabil mici şi mari şi nimeni nu s-a salvat.
           Repetă lumii, mireasă credincioasă şi iubită, Cuvintele Mele: am citit în inimi, am văzut că în multe din ele nu e nici o intenţie de schimbare, am aşteptat pentru a permite căinţa, dar căinţă nu este: Legile Mele sunt călcate chiar de aceia care ar trebui să le înveţe şi să le urmeze primii; da, iubită mireasă, fii Mei preaiubiţi, da, miniştri Mei sunt primii care le calcă: ei au devenit ca nişte oameni beţi. Atunci, mireasă iubită iată ce îţi spun: inimile sunt reci, minţile întunecate, nu văd nici o îmbunătăţire, nu văd nici o intenţie de căinţă: iată, e gata Justiţia Mea care acum va face un pas înaintea Îndurării Mele. Am chemat fără răspuns; am bătut fără să Mi se deschidă. Am trimis pe profeţii Mei, prieteni fideli care sorb Vigoare şi Foc din Izvorul Iubirii Mele; ei sunt ofensaţi, umiliţi, luaţi în râs; mulţi trebuie să trăiască în ascuns pentru a nu fi luaţi cu asalt de fiarele sălbatice care au ferocitatea conducătorului lor.
           Iată ce se va întâmpla, mireasă iubită: păstorul bun şi drept, păstorul înţelept şi luminos va fi înlăturat şi oile se vor împrăştia: multe vor fi pradă lupilor fioroşi care nu le vor cruţa viaţa; multe se vor ascunde, altele vor rămâne rănite şi gemând, toate, risipite, vor implora Numele Meu Preasfânt: după puţin, cele care vor mai avea încă viaţă (spirituală), vor vedea izbucnind o mare Lumină şi Eu, Eu Iisus, păstorul Veşnic, Mă voi întoarce să le adun în Staulul Meu. Le voi chema pe nume una câte una, voi îngriji rănile lor, le voi purta la păşuni bogate unde vor putea sta în siguranţă.
           Vor dispare toţi lupii, nici unul nu se va mai afla, pământul va trăi în bucurie şi bunăstare, dar îţi spun, va fi destul de tăcut, cât de tăcut va fi! (pe el vor fi rămas puţini locuitori).
           Du lumii Mesajul Meu de iubire, apoi odihneşte-te fericită pe Inima Mea arzând de Iubire.
           Te iubesc – vă iubesc.
                                                                                                                       Iisus