Duhul Initiat
|
Posted: 2.3.2008, 19:40 Post subject: Cuvântul Domnului - Anul 1994 (6) |
|
|
Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
Să fie luare-aminte la glasul lui Dumnezeu, care vine de sus. Cerul grăiește pământului. Eu, Domnul, grăiesc din cer peste cei credincioși. Eu, Cel ce am înviat și M-am înălțat la ceruri, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc din cer pe pământ, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Pace ție, poporul Meu! Pace vouă, fiilor; vouă, din poporul Meu cel credincios! Lumea nu știe cum grăiesc Eu deasupra voastră. Lumea nu crede în Dumnezeu așa cum credeți voi. Lumea are lumea ei și nu știe ce lucrez Eu pe pământ în vremea aceasta, dar Eu trec cu voi prin lume, ca să audă și lumea că Eu, Domnul, am un popor luat din lume și vorbesc din cer în mijlocul lui și îl povățuiesc spre sfințenie de duh și de trup, ca să pot sta de vorbă cu el și să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiți credincioși, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer și pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani.
Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăția lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Binecuvântați să fiți voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de prăznuire a înălțării la cer a Maicii lui Dumnezeu, și iată, Eu, Domnul, și Măicuța Mea, și cerul Meu, suntem deasupra cu coruri de îngerași și cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă lui Dumnezeu, și cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi și cuvântul Meu cel rostit din cer în această zi, și iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare, ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată și sfințită să fie de toți sfinții și de toate puterile cerești, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.
Se rostește cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează și se sfințește crucea aceasta, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează și se sfințește întâlnirea Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează și se sfințește sfatul Meu cu poporul Meu. Luați aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luați de la Mine și dați poporului Meu, cel ce crede cuvântului Meu. Luați aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată, vin deasupra cu cuvântul Meu. Luați-l și dați-i ființă în această carte, că Eu Îmi hrănesc poporul Meu și îl însoțesc cu glasul Meu așa cum l-am însoțit pe poporul Israel cel de la început, pe cel credincios de la început, iar cel credincios de la sfârșit este Israel cel de la sfârșit. Pe Israel cel de la început l-am însoțit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu cuvântul Meu mergeam pe deasupra și îl spuneam proorocului Moise și vorbeam cu Israel.
Pace ție, poporul Meu Israel! Eu sunt deasupra ta și te însoțesc prin cuvânt, precum pe Israel îl însoțeam cu stâlp de nor și de foc spre pământul făgăduinței, dar pe tine te însoțesc cu slava Mea cea prin cuvânt și te numesc Israel cel de la sfârșit. Iată, Israele, ies în întâmpinarea ta cu cuvântul Meu, rostit pentru tine deasupra ieslei cuvântului Meu. Israel înseamnă popor credincios. Fii credincios, Israele, așa cum a fost rămășița lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămășița cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Și cine au fost cei din rămășița lui Israel? Au fost Petru și Pavel și Iacov și Ioan și toți apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu și împărăția cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămășița aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli și de prooroci și de sfinți și am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura și prin duhul acestor slujitori cerești pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălțarea Mea așa le-am spus: «Mergeți și propovăduiți că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Mergeți până la marginile pământului și botezați pe cei ce vor crede, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin».
Și iată, măi poporul Meu, tu ești poporul cel de azi cu care vorbește Dumnezeu pe pământ, că Eu după ce am înviat am rămas viu, și am rămas pentru om, dar omul n-a înțeles ce am spus Eu în vremea înălțării Mele la cer, că așa am spus: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârșitul vremurilor». Dar cel necredincios sau cel greoi la credință cum să creadă? Cum, măi Israele, să creadă cel necredincios că Eu grăiesc din cer peste tine? De aceea dau să ies cu tine înaintea lumii, ca să înțeleagă lumea că tu ești trimisul Meu în lume, așa cum am trimis și pe apostolii Mei cei de atunci. Și tu, ca și ei, mergi acum ca să spui din nou ce au spus ei. Ei spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor. Și ce este împărăția cerurilor, măi Israele de azi? Oare, mințeau apostolii Mei Petru și Pavel, care erau întâi dintre apostoli? Mințeau ei când spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor? Ei spuneau acum două mii de ani, și tu spui astăzi, tată. Dar ce este împărăția cerurilor? Dar ce nu este împărăția cerurilor? O, măi fiilor, împărăția cerurilor nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat. Împărăția cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfințenie și curățenie și cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăției cerurilor, aceia duc viață îngerească în trup, aceia nu se însoară și nu se mărită și trăiesc precum îngerii în ceruri, și de aceștia are grijă Tatăl Cel ceresc, Care le este Tată lor. Împărăția cerurilor este cu tine, poporul Meu Israel de azi, pentru că tu ai înăuntrul tău tronul Meu, cuvântul Meu în mijlocul tău. Tu ești poporul care Mă ai pe Mine, Domnul, în mijlocul tău cu povața Mea, cu porunca Mea, tată. Eu nu dau porunci decât celor ce au ales să asculte de Dumnezeu, dar cei ce fac după voia trupului lor, aceia nu sunt fii ai lui Dumnezeu, aceia sunt fiii veacului acesta.
Spune, măi poporul Meu, spune, tată, la lume, și să nu taci; spune-i omului din lume să nu spună că e cu Mine. Dacă el e cu traiul veacului acesta, dacă nu se ia după poruncile Mele, să nu spună că e cu Mine, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul și patimile și poftele și slava deșartă, care vine de la om». Învață, poporul Meu, pe cel ce vine și te întreabă ce vorbesc Eu cu tine; să-i spui și tu așa cum spuneau apostolii Mei, să spui că s-a apropiat împărăția cerurilor și să-i spui ce înseamnă taina acestui cuvânt dumnezeiesc.
Israele, să nu ieși, tată, din împărăția Mea, să nu ieși afară din ea, că afară sunt câinii și hulitorii și mincinoșii și desfrânații și descântătorii și slujitorii de trup și proorocii mincinoși, care spun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e viclean mai mult decât în vremile trecute, că acum el se folosește de învățătura Mea ca să te facă să crezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne și cu minuni ca să te desprindă pe tine din împărăția Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubești sfințenia și el nu o iubește. Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădești că e mincinos. Minciună este cuvântul celui ce vorbește despre Dumnezeu, dar nu iubește sfințenia și cuvioșia și adevărul cel cu viață sfântă. Proorocul mincinos și-a împrumutat față smerită și se folosește de numele Meu pentru ca să murdărească pe cei aleși ai Mei, pe cei ce și-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, și-a împrumutat proorocul mincinos față smerită? De la minciună, măi fiilor. Fața smerită e minciună, tată. Un creștin iubitor de împărăție de cer, acela are o față senină și sfântă și dulce și plină de lumină cerească; acela nu se rușinează în fața oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor de pe pământ. Omul cu fața smerită e mincinos, măi fiilor, și nu cunoaște smerenia. Acela își dă de gol minciuna dinăuntrul său și e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimii sale. Mai e o clipă, și proorocul mincinos va face ultimele semne și minuni cu care va dărâma pe cei ce se clatină acum. Un creștin al împărăției Mele nu caută semne și minuni, nu cercetează tainele facerii și nu ispitește pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învățat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute și nevăzute, și nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu știința lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul așa ceva, și de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul științei veacului acesta.
Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălțat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înțeleagă ce spun și ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, și tot așa fac și azi cu oamenii, și nu le dau voie să pătrundă tainele cerești. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului. Tu să nu crezi, Israele, să nu crezi ce-ți spune omul, că omul e mincinos, măi poporul Meu. Omul care a cercetat cele făcute de Făcătorul, acela a căzut din cunoaștere, acela a căzut și nu mai este la fața lui Dumnezeu, acela rămâne pământ și pământ naște, dar omul care se lasă născut din Dumnezeu, acela naște cer și Duh Sfânt și rai și foc ceresc pe pământ, acela slujește Cuvântului lui Dumnezeu și nimic nu face fără Cuvântul.
Israele care ai pe Făcătorul în mijlocul tău, să fugi de omul care vorbește de la sine, că acela aiurește, tată. Să fugi de omul pe care-l auzi că vorbește despre Dumnezeu fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să-L caute cu lumânarea în mână pe Dumnezeu, adică cu stăruință, adică cu împlinirea poruncilor sfinte în trup. Dar de omul necunoscut să fugi, creștine, că Domnul nu vine la tine necunoscut. Adu-ți aminte că pe apostolii aleși de Mine Mi-i făcuse Tatăl cunoscuți, și apoi vedeam că Eu Mă cunosc în ei, vedeam că-i cunoaște Tatăl Meu. Fugi de omul care este necunoscut de Tatăl, fugi, măi fiule creștine, căci cel necunoscut e cursă pentru tine. Nu te lua după om, Israele, că omul și-a făcut împărăție care-i ține de cald aici, și este luat din ea, și nu-i ține de cald. Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, și va zice că înviază mortul, și îl va învia în fața ta, dar acela nu e mortul, și e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morți; Eu, și nu proorocul mincinos, care-ți aduce în față trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de șapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înțelepți, ca să-și facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că așa pățesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viață și face o mulțime de lucruri. Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, și apoi nu mai are călăuza în față și se face sieși călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, și tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învață sfințenia și împărăția cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, și zice omul că știe. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, și am să-l rușinez pe omul trufaș, că am să iau soarele de pe cer și am să-l mut în cel credincios, și va lumina din locașul credinței, din fiul credinței, ca să descopăr ce este înțelepciunea. Înțelepciunea este frica de Dumnezeu. Înțelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău și te hrănesc din cer cu bucătura, cu cuvântul Meu, cu foc de Duh Sfânt te hrănesc, ca să te folosesc pentru curățirea pământului, să-l curăț de prostie și de minciună și de semeție pe omul cel de pe pământ; să știe de la tine omul de pe pământ că altceva înseamnă să fii, și să fii veșnic.
Eu pe vremea credinciosului Avraam M-am coborât peste oameni și am încurcat limbile oamenilor care ispiteau tainele Făcătorului. Dar acum, iată ce am făcut, că am venit iar pe pământ și Mi-am ales un popor pe care Mi l-a dat Tatăl, și în mijlocul căruia Eu descurc limbile de pe pământ și le vădesc învelitoarea cea mincinoasă, pielița limbii mincinoase o vădesc, și aduc poporului Meu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este cunoscătorul, nu omul. Cămașa Duhului Sfânt e scumpă, tată, și nu se îndură omul s-o cumpere, că omul trebuie să dea pe ea tot ce are rău, nu tot ce are bun. Și cum așa? Așa este, măi fiilor, și mare taină este aceasta. Cămașa Duhului Sfânt, trebuie să dai pe ea tot ce ai tu mai rău, omule, toate poftele, toate patimile, toată nepăsarea și minciuna, toată puterea ta cea stricăcioasă de suflet și de înțelepciune, toate păcatele tale trebuie să le dai în schimbul ei; să te speli de tine și să iei cămașa Duhului Sfânt pe tine. Eu sunt acest veșmânt; Eu, cu viața Mea în tine; Eu, cu lumina Duhului Sfânt în tine, că omul, până nu se dă pe sine în schimbul Duhului Sfânt, nu poate avea calea sub picioare. Unul ca acela calcă în gol; unul ca acela nu este. Acela poate deveni un om viu prin moartea patimilor și a poftelor sale. Iată, Israele, iubitul Meu popor, tu așa M-ai dobândit pe Mine, și de ce, oare, se mai miră de tine cel necredincios, care nu crede că Eu grăiesc cu tine din cer? Eu grăiesc din cer, și tu Mă auzi, dar nu Mă auzi tu, ci Duhul Sfânt, Care glăsuiește cu Mine în tine și deasupra ta. Tu ai venit la ieslea cuvântului Meu, și Eu iau din iesle și te îmbucăturesc și te bucur, măi poporul Meu, și cobor din cer deasupra ta și las cuvântul Meu peste ieslea cuvântului. Acesta e cuibul unde se lasă cuvântul Meu pentru hrana poporului Meu.
Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, și n-a fost de când e veacul o așa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și am ales un vas sărac și uitat, și am suflat peste el Duh Sfânt și l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieții peste pământ, că din acest sătuț am ridicat o vlăstărică firavă și am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălășluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, și cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălășluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiță din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârșit. Într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaș, și prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălășluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul și împlinindu-l. Și iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer și lucrează din cer de lângă sfinți, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu și să nu fie viu în vecii vecilor. Așa și tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.
O, popor creștin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinței tale și te-am ajutat să fii și azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit și mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinței, ca să-Mi aduc aminte de pașii tăi care au umblat pe cărăruțele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiș, iar acum vii cântând, tu și fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiș, ca să ocrotești vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocrotești trâmbița Mea din care-ți glăsuiam ție cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci așa au suferit toți cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locașul Duhului Meu Cel Sfânt, și lumea n-a știut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai știut și ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, și iată, tu ești martorul Meu și ești cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceață și te-am adus la zilele tale de sărbătoare, și iată, cuvântul Meu coboară și azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, și ucenici din ucenici.
Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cerești cu care am fost sălășluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Așa au fost fiii credinței între necredincioși și așa au mers cu Mine prin vreme. Așa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad și rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, și iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredință, și azi Mă întorc înapoi cu tine și îți fac loc ca să mărturisești lucrarea Mea cerească și vremea profeției Mele, căci Eu prin Verginica am profețit, și prin tine vin să împlinesc cele profețite vreme de patruzeci de ani. Eu am profețit; Eu, și nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că și acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numește Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru nașterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, și l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuța Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoțitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească și ca s-o ocrotească pe ea și pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Și Verginica, dacă a avut cu ea un însoțitor pe care-l știe și satul acesta, n-a fost trupește însoțirea, și a fost duhovnicește, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, și ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci și cinci de ani, din anul 1955 și până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit și am luat-o la cer, și ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălășluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.
Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădinițe cerești, care se numește grădina cuvântului lui Dumnezeu, iar cei ce stau la gura acestui izvor de cuvânt venit din cer, aceia sunt copiii cei străjeri în calea cuvântului. Ca un râu de cuvânt curge cuvântul Meu din cer peste această grădină aleasă de Mine ca să-Mi fie iesle a cuvântului Meu cu care-Mi pregătesc poporul pentru slava întoarcerii Mele pe nori. Îngerii care au venit în clipa înălțării Mele la cer au spus apostolilor care M-au văzut ridicându-Mă în sus, au spus că «Acest Iisus, Care Se suie acum, tot așa va veni iar, precum S-a suit». Și iată-Mă venit prin cuvânt, căci cuvântul coboară din cer ca să-Mi pregătesc cărarea întoarcerii Mele, ca să pregătesc sfințenia și curățenia poporului care Mă va întâmpina la întoarcerea Mea. Iată, Eu Mă întorc, Eu vin curând, și voi găsi lumea nepregătită, că lumea nu vrea să-și pregătească viața, lumea și acum bea și mănâncă și se însoară și se mărită și se naște și nu are timp să se pregătească. Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, acela nu se înveșmântează pentru Dumnezeu, dar tu, poporul Meu, Mă iubești și asculți glasul Meu ceresc și te hrănești cu cuvântul Meu și crești și înviezi din ce în ce mai mult, până la ziua când Eu Mă voi lăsa văzut în nori, și apoi în mijlocul celor ce Mă așteaptă să vin. Și tu vei fi cel ce vei cânta, măi Israele, vei cânta în ziua aceea cântarea îngerilor care vor anunța întoarcerea Mea, că în ziua aceea va cânta cerul și pământul: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!. Tu ești cel ce cânți și azi în jurul ieslei cuvântului Meu. Cântă, tată! Eu sunt deasupra ta cu cerul și te scriu mereu în cartea Mea, și cartea aceasta va mărturisi că tu ești poporul Meu.
Lumea cântă și ea când se adună la biserică, dar nu știe ce cântă, nu simte ce cântă, că lumea are lumea ei, are dumnezeul ei, nu Mă are pe Mine de Dumnezeu. Lumea iubește păcatul, și Eu nu stau cu omul care se hrănește cu plăcerea păcatelor. Eu sunt din cer, Eu sunt fără de păcat, dar lumea nu vrea să se lase de păcat și să Mă aleagă pe Mine. N-are lumea timp de Dumnezeu. Ea, în loc să meargă la biserică în ziua Mea de sărbătoare, ea merge la târg, la bâlci și la treburile ei, și nu se va ierta în veac acest păcat, și va fi ispășit de cei ce stau în nepăsare de Dumnezeu, căci așa vor fi găsiți de ziua venirii Mele. Ziua Mea vine ca o cursă și îl va prinde în cursă pe cel ce n-a avut timp să-L aibă pe Domnul de tată. Pântecele este dumnezeul lumii, pântecele și munca pentru pântece și atâta, căci omul lumesc și-a uitat menirea și L-a uitat pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt.
Poporul Meu, iubitul Meu popor, să fii pildă pentru lume, măi poporul Meu, pildă de sfințenie și portiță pentru omul din lume, ca să vină lumea la Dumnezeu. Eu te învăluiesc pe tine cu glasul cuvântului Meu, iar tu să dai lumii apa cea vie a cuvântului Meu, să meargă lumea după Mine și după tine, poporule creștin. Să te vadă slujitorii bisericilor și să se uite ce va să zică ortodoxie întru trăirea ei și să nu te mai hulească, să nu te mai vorbească de rău, că pe Mine Mă vorbește cel ce te vorbește pe tine de rău, pentru că Eu sunt cu tine și te hrănesc cu cuvântul Meu venit la tine pe nori. Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în fața slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creștin, popor al cuvântului Meu, tu grăbești venirea Mea cea văzută. Eu ți-am făgăduit biruința ta cu Mine, și iată, azi, cine te urmărea și te strângea în cătușe, aceia te ocrotesc pe drumul slavei tale cu Mine. Iată, judecătorii tăi au trăit să vadă veșmântul slavei tale, căci tu te ascundeai cu Mine și cu lucrarea cuvântului Meu, și acum ești viu cu duhul și cu trupul dacă M-ai ascultat, și Îmi aduci zile de serbare cerească, cu cântec și cu bucuria inimilor tale, popor iubit de Dumnezeu. Și voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulțimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură și cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată. De acum încolo, cântă! Cântă și așteaptă-Mă! Dar să Mă strigi să vin, că dulce este pentru cer glasul strigării tale, glasul rugăciunii tale. Și de ce așa? Pentru că tu iubești curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt.
Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viață puțină pentru Domnul ei, și mai mult pentru ea a avut viață. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit și plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Și află lărgime și lucrare în omul care stă amestecat în păcate și în plăceri trupești. Nu poți să spui acestora că Îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poți, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceștia că ești cu Mine.
Cine te iubește pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubește pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlinește ceea ce s-a întâmplat și cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit și nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Și de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor și nu în Duhul Meu. Așa și cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, și s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îți dădeau, și prin spate te vindeau, și au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da de unde, tată! că Eu i-am vădit și M-am ridicat să te ocrotesc și să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta și educația ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educați de legea Mea cea sfântă, și stau cu cărțile pe masă, și ei nu cunosc cartea Mea și viața Mea. Cine cunoaște viața Mea, acela se ridică să împlinească lucrarea Duhului Sfânt, acela are rod de viață și de cer, dar cine n-are acest rod, acela nu Mă cunoaște pe Mine.
Nu te teme, poporul Meu, Eu de ai Mei am fost prigonit, Eu de ai Mei am fost dat în mâna lui Pilat și a lui Irod. Și tu tot așa ai pățit, tot așa este și azi. Nu te teme, poporul Meu, nu te teme tu. Tu stai sub cortul Meu și vino mereu spre Mine, spre Domnul Dumnezeul tău, Care te crește și te iubește și te ocrotește. Tu vei fi cel ocrotit, cel iubit, și fiarele care dau să te muște pe tine li se vor strepezi dinții și vor rămâne fără dinți și vor rămâne fără limbă, căci limba care te înțeapă pe tine azi, va fi să putrezească de vie, ca să nu mai înțepe pe fiii cuvântului lui Dumnezeu. Vino, tată, cu bărbăție de Duh Sfânt, vino spre biruință. Lasă-i pe necredincioși și uită-te la cer și roagă-te pentru cei ce te împung. E vreme de necredință, e vreme de întuneric, dar tu mergi cu lumina cuvântului Meu înaintea ta și lasă-Mă pe Mine să ocrotesc în lături, că Eu am adus mereu cu Mine cordon de îngeri și de sfinți, care te împrejmuiesc de jur împrejur, și nu te mira de cei din biserică, de cei care dau în tine nu te mira. Eu, Domnul, îi voi aduce cu fruntea la picioare și îi voi îndemna spre pocăință, dar dacă nu vor avea aplecare, nu pot să-l iert pe cel ce nu se întoarce pocăindu-se, căci așa este scris: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce iartă-l, dar dacă nu se întoarce, pe cine să ierți? pe cine să tragi de la pieirea care va prinde sub ea pe cei necredincioși? Ca să fii credincios, înseamnă altceva decât înțelege omul vremii de azi. Ca să-L ai de tată pe Dumnezeu, altfel înseamnă decât înțelege omul veacului acesta. Omul veacului acesta nu mai are învățători de la Mine peste el, că învățătorii de azi nu mai au putere să ridice pe om din păcate și din nepăsare, de vreme ce nu le place nici lor să stea în Duhul Sfânt al cunoașterii cerești. Eu aș voi să iert pe tot sufletul dacă se întoarce la Mine, dar nu știe omul ce va să zică să se întoarcă la viață dumnezeiască, fiindcă omul și-a vândut trupul poftelor și lăcomiei și frumosului cel de azi, și nu mai simte binele cel adevărat.
Nu te întrista, poporul Meu iubit. Eu vin să te mângâi cu Duhul Sfânt, cu cuvântul sfânt. Lasă, tată, să se împlinească și cu tine Scripturile care sunt scrise demult, căci și atunci, demult, demult, Eu am grăit pe pământ prin prooroci despre venirea Mea între oameni, și apoi am venit coborând din cer și am împlinit ce am profețit prin prooroci. Am profețit că Mă va răstigni poporul Meu, că Mă va vinde slujitorul Meu, și au fost adevărate cele profețite. Lasă să se împlinească și cu tine Scripturile, că Duhul Meu Cel Sfânt a profețit din gura Mea că voi veți fi scoși afară din biserici, copii ai poporului cel ales din lume, cel deosebit din lume ca să fii poporul cuvântului Meu. Și să știi că Eu azi îți profețesc cuvânt nou, și să te uiți să-i vezi împlinirea. Îți profețesc din cer că orice ispită venită împotriva ta este o cărare spre bine și spre slava ta, popor al cuvântului Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu ești popor al Cuvântului lui Dumnezeu. Îți profețesc azi de cei din biserică, de cei ce au pus mâna lor pe cheile împărăției Mele, că acelora în curând le vor cădea cheile din mână, căci pe tine, care ești cu Mine, nu te-au cunoscut, și te-au hulit ca pe un rătăcit, ca pe un popor fără de Dumnezeu. Eu nu așa am lucrat, dar aceștia nu au lucrare asemenea cu Dumnezeu.
Vine, tată, ziua să Mă socotesc cu lucrătorii viei Mele, și le voi cere rodul lor, și le voi cere culesul și fructul și talanții, și în ziua aceea ei vor fi cu mâinile goale înaintea Mea, iar tu vei fi pregătit să-ți dau via în primire, și Eu să stau cu tine la masă și să te slujesc, așa cum și tu azi stai în numele Meu înaintea cuvântului Meu. Voi împlini Scripturile de azi cu tine, popor al Domnului, și le voi da un semn celor necredincioși, dar Eu vă spun că le-am și dat, și ei nu s-au uitat la tine, și dacă s-au uitat, nu te-au cunoscut al cui ești tu, popor al Domnului, că Eu am stat cu tine sub obroc până azi, dar azi ies cu voi, măi fiilor, și voi veți fi semne între neamurile pământului.
O, popor al Noului Ierusalim, până și păgânii neamurilor au profețit venirea ta în lume, că tu ești născut de cuvântul Duhului Sfânt, ești născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani. Numai cei ce stau în numele Meu peste biserică, numai aceia nu vor să te cunoască pe tine că ești de la Mine, popor al Domnului. Când am venit Eu întrupat din Fecioară, au venit magii popoarelor păgâne profețind lui Israel nașterea Mea, nașterea Împăratului lumii. Erau aceștia prezicători și cititori ai semnelor vremilor, și erau sfătuitorii împăraților neamurilor acești profeți ai semnelor vremilor. Și am trimis pe arhanghelul Meu în chip de stea în calea lor, și mai degrabă au crezut profeții păgânilor că S-a născut Împăratul Cel ceresc prunc în Betleem, dar Israel n-a crezut de la cei care au avut pe arhanghelul Meu călăuză până la ieslea Mea. Tot așa au profețit mulți și azi despre nașterea unui popor sfânt și curat și neprihănit cu credința, și iată, să știi, poporule iubit, că mai mult te vor cunoaște pe tine păgânii că ești poporul Meu, născut din cuvântul Meu, iar la cei ce se zic că sunt ai Mei nu le mai fac cunoscut nimic din tainele Mele. La cei ce au ascuns Scripturile venirii Mele pe nori nu le mai desfac nici o taină, și vor fi luați pe neștire de slava care vine cu Mine și care va prinde sub ea toată semeția omenească și trupească.
Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi și vei înflori și vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numește locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire și coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc românește că așa voiesc Eu, și nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, și fiii și fiicele României vor profeți în fața popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de țară a Mea. Țara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, și Eu de atunci am îmbrățișat pe România și pământul țării ei, și atunci am lucrat cu Tatăl Meu și am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat și l-am născut, și l-am încreștinat cu numele Meu, și am ales din nou Ierusalimul și l-am numit tot Ierusalim, ca și pe cel care M-a răstignit. De aceea se numește această țară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile și bogăția darurilor Mele cerești, care erau de la Mine peste Israel și peste Ierusalimul Israelului Meu, și am pus la temelia poporului român toată bogăția Mea cerească, și am născut acest popor și l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinți la vremea de sfârșit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.
Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, și voi veni Eu, însoțit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt și din Fecioară, și Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniță, peste această piatră nouă și sfântă, și se vor auzi cântecele îngerilor din cer și ale celor de pe pământ: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Eu, Domnul, am ales-o pe România, și cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu așa am binevoit; Eu, și nu tu, poporule al Meu din mijlocul României. Eu am voit să-ți aduc ție cuvântul Meu și să te chem să fii poporul Meu, poporul cel mic, deosebit din lume ca să fii poporul primirii cuvântului Meu de azi, al Scripturilor Mele care sunt scrise azi de cer și de tine. Eu profețesc și împlinesc cer nou și pământ nou. Nu-i nimic dacă slujitorii bisericii nu voiesc să vin. Ei vor rămâne cu zidurile, și zidurile lor vor striga împotriva lor. Biserica Mea nu este zid rece de piatră, și este duh viu și ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, și este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuți din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că așa i-am spus: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăției Mele», și iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, și sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoțitorul fiilor lui. Așa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos și a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.
Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuțul Meu popor, puținul Meu cel mai de preț. Așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». De ce am spus Eu așa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profețit, Eu, Care știam și vedeam până la sfârșitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credință, și cu el voi însămânța și voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer și nu de pe pământ.
Popor al Noului Ierusalim, stai, tată, să fii împlinitorul Scripturilor Mele, stai sub ploaia harului Meu și cântă, poporul Meu, iubitul Meu Israel de azi, că așa a rămas numele poporului cel ce crede în Dumnezeu Iisus Hristos. Israele, popor al Ierusalimului cel din cer, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
E sărbătoarea Maicii lui Dumnezeu, sărbătoarea înălțării ei la cer, la Fiul ei. Ierusalime, cântă Măicuții Mele cântare de slavă, cântă cântarea cerului, Ierusalime nou. Să audă România, măi poporul Meu. Să se nască din cer România și să fie cerească țara alegerii Mele. Să fie binecuvântată România Mea cea cerească și unsul ei cel de la Mine, căci unsul României se roagă pentru tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt.
Să cânți, Ierusalime, de pe pământ și până-n cer să cânți, căci cântul tău de slavă este luat de aripile cerului și purtat din slavă în slavă. Binecuvântat să fii, poporul Meu cel nou, și binecuvântați să fie cei ce te iubesc pe tine, cei ce cred că tu ești de la Dumnezeu în lume. Toți cei ce au inima curată pentru tine, să fie binecuvântați și să cunoască rodul binecuvântării Mele, că așa plătesc Eu celor ce te iubesc pe tine. Le plătesc și celor ce nu te iubesc, le plătesc cu munca lor, muncă și răsplată.
Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos și mai cerește așa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, și fac cer nou și pământ nou și om nou și veac nou și ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânța cer nou și pământ nou, la cuvântul Meu.
Pace vouă, și Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbați cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace și imn de slavă veșnică să iasă din piepturi pline de rodul credinței întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou.
Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Duhul Sfânt Se lasă peste voi prin cuvântul Meu cel ce vă sfințește. Sfințește-te, Ierusalime, și păstrează-te cu veșmânt de slavă. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Duhul mângâierii să te înmugurească, Ierusalime. Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău!
Eu sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu grăiesc pe românește și binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ție, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.
Binecuvântată să fie călătoria ta spre ale tale, popor care ai venit la serbare cerească. Eu sunt cu pacea Mea peste tine. Amin, amin, amin.
28-08-1994 |
_________________ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. |
|