de Monica Dascalu

Calatoria catre Shambala ii fascineaza si in zilele noastre pe toti cautatorii spirituali care cunosc existenta si realitatea concreta a Centrului initiatic planetar. Inca de la prima mentionare istorica a Shambalei in textele traditionale tibetane, multi yoghini si-au pus intrebarea fireasca si foarte practica a drumului care trebuie urmat pentru a ajunge acolo. Desigur, yoghinii pot calatori in Shambala in corpul lor astral, dar mult mai incitanta pentru cei indrazneti este calatoria care porneste din planul fizic.

Daca urmarim un anumit scop sau vrem sa ajungem la o anumita destinatie, putem privi drumul catre telul nostru final cu doua atitudini complet diferite. Astfel, unii calatori - prea putin daruiti telului lor sublim – considera ca drumul reprezinta distanta pe care o mai au de parcurs pana sa ajunga la destinatie, sau altfel spus spatiul care ii separa si ii mentine departe de telul final si astfel ei ajung chiar sa urasca drumul pe care il mai au de parcurs. Alti calatori insa il privesc precum un fir calauzitor care ii leaga de telul lor, conducandu-i in final acolo. Adevaratii cautatori spirituali, ne invata traditia intelepciunii planetare, iubesc calea spirituala pentru ca ea ii conduce la Dumnezeu. Adevaratii calatori catre Shambala sunt indragostiti de calea catre Shambala, de drumul pe care il mai au de parcurs.

Traditia tibetana referitoare la Shambala contine un anumit numar de Ghiduri de calatorie care descriu calea catre acest taram tainic al inteleptilor. Majoritatea acestor ghiduri sunt inspirate din Tenjur (sau Tengyur), cea de-a doua parte a canonului tibetan, care este alcatuit din 255 de volume de comentarii ale invataturilor traditionale budiste. Vom prezenta in continuare cateva fragmente dintr-un text de o factura oarecum diferita de celelalte, pentru a ilustra modul in care initiatii tibetani au prezentat, intr-o forma codificata, drumul catre Shambala.

Ghidul de calatorie din care vom cita cateva pasaje-cheie se numeste "Mesagerul purtator al cunoasterii" si difera de toate celelalte in primul rand prin stilul in care este scris si contextul in care este integrat. Autorul acestui Ghid este un print tibetan, Rinpung Ngawang Jigdag (pe scurt, Rinpungpa), care a trait in secolul al XVI-lea si a domnit peste o parte considerabila a Tibetului. El este considerat pana in zilele noastre unul dintre cei mai mari poeti tibetani – chiar Ghidul este scris sub forma de poem – dar, din pacate, se pare ca nu a fost la fel de priceput si in rolul de conducator, fiind de altfel inlaturat de la domnie de un ministru de-al sau, la cativa ani dupa ce a compus acest text.

Rinpungpa a compus "Mesagerul purtator al cunoasterii" in 1557, sub forma unei scrisori catre tatal sau, care parasise planul fizic si, credea el, renascuse in Shambala. In aceasta scrisoare, printul tibetan mai intai se confeseaza tatalui sau, ii explica acestuia diferitele probleme de ordin administrativ si social cu care se confrunta, se lamenteaza cu privire la dificultatile pe care le intampina etc. Partea din poem care contine Ghidul catre Shambala este introdusa foarte ingenios: autorul vizualizeaza manifestarea unui "Mesager", un yoghin caruia ii incredinteaza scrisoarea catre tatal sau. Apoi autorul ii indica Mesagerului care este drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a ajunge in Shambala. Dar sa-i dam cuvantul, in continuare, acestui initiat tibetan care a descris intr-un mod detaliat drumul spre Shambala cu jumatate de secol inainte de traducerea Ghidului de calatorie inclus in Tenjur. Textul este parafrazat in proza, deoarece poezia culta tibetana este extrem de stufoasa, plina de inflorituri si intorsaturi de fraza.

In poemul "Mesagerul purtator al cunoasterii" scris de poetul initiat Rinpungpa putem distinge si un nivel pur interior al calatoriei initiatice, datorita atentiei pe care autorul o acorda experientelor launtrice, in special in ceea ce priveste meditatia yoghina. Aceasta interpretare simbolica porneste de la analogia fundamentala dintre microcosmosul fiintei umane si Macrocosmos (Univers): tot ceea ce exista in Univers exista, intr-o anumita forma si intr-o anumita masura, si in fiinta umana – si reciproc. Astfel, Centrului initiatic planetar suprem ii corespunde "centrul" fiintei umane, Inima sa spirituala, Sinele suprem, nemuritor, Atman. Drumul catre Shambala este analogic pus in corespondenta cu calea spirituala care ne conduce de la conditia initiala profana la revelarea Sinelui nostru suprem, Atman.

Ghidul lui Rinpungpa este cu siguranta destinat unor yoghini care stapanesc destul de bine anumite procedee si tehnici yoghine secrete, tantrice. Pentru acesti adepti tantrici avansati, distinctia uzuala dintre exterior si interior dispare si, in consecinta, lumea exterioara si lumea interioara a yoghinului se intrepatrund si se reflecta reciproc in mod explicit si evident. De asemenea, calatoria exterioara catre Shambala are in mod firesc si semnificatii launtrice puse in corespondenta cu diferitele etape pe care le parcurge yoghinul pentru a atinge eliberarea suprema.

In primul rand, este profund semnificativ faptul ca autorul poemului cauta la inceput pe cineva exterior pentru a-i incredinta mesajul pentru tatal sau, dar nu reuseste sa gaseasca pe nimeni potrivit pentru aceasta sarcina dificila. Acest esec il face sa-si indrepte atentia catre interiorul fiintei sale, el vizualizand un yoghin inzestrat cu puterea si intelepciunea necesare pentru a ajunge in Regatul ascuns. Ca si divinitatile vizualizate in anumite forme de meditatie din yoga tantrica tibetana, acest yoghin este manifestarea unui nivel mult mai pur si mai profund al fiintei decat constiinta din starea de veghe. Altfel spus, in aceasta interpretare, cel care va intreprinde calatoria este chiar Rinpungpa, dar nu in starea comuna de constiinta a majoritatii oamenilor (care este de fapt o stare de inconstienta), deoarece nimic din aceasta stare de constiinta nu poate oferi nici energia, nici intelepciunea necesare pentru a avea acces in Shambala. Numai trezirea aspectelor profunde superioare ale mentalului si ale sufletului ne poate ajuta sa invingem obstacolele care apar pe aceasta cale.

"Ia acest mesaj si du-i-l tatalui meu in Shambala. Fie ca aceste cuvinte purtatoare de adevar sa cucereasca muntii dualismului si sa te ghideze de-a lungul drumului, ajutandu-te, de asemenea, sa depasesti toate obstacolele care se vor manifesta in calea ta. Du-te mai intai la altarul aflat in palatul de la Rinpung si cere-i Tatalui meu sa te binecuvanteze. De acolo, indreapta-te spre Shigatse, manastirea patronata de divinitatile mele tutelare si cere-le ajutorul pentru a izbandi in calatoria ta spre Shambala. Trebuie sa traversezi apoi Tibetul central, vizitand manastirile si altarele aflate de-a lungul drumului"... (aici textul include un lung traseu de pelerinaj prin Tibet, Himalaya, Nepal, reintorcandu-se apoi in Tibet, la muntele sacru Kailasa. Mesagerul este sfatuit sa caute sa obtina astfel sprijinul diferitelor divinitati, dar si sa caute sa intalneasca diferiti mari yoghini).

Rinpungpa il trimite pe mesagerul sau intr-un pelerinaj la locurile sacre din Tibet si Nepal, ceea ce corespunde in termeni interiori cu constientizarea amprentei pe care mediul cultural in care suntem formati o impregneaza asupra modului nostru de a gandi, a actiona si a simti. Aceasta amprenta a mediului ne afecteaza, de asemenea, toate perceptiile, viziunea despre noi insine si despre lume. Constientizarea acestor influente ne permite autocunoasterea care ne va ajuta in cele din urma sa patrundem pana la "radacinile" ego-ului nostru, pentru a reusi sa il anihilam. Chiar si la acest nivel al mediului cultural si spiritual, yoghinul poate primi anumite indicatii si poate avea intuitii inspiratoare, semnificate de binecuvantarile pe care le primeste. Ideea de baza este ca nu e posibil sa progresam spiritual daca ne ignoram complet conditia actuala, imaginandu-ne ca suntem cu totul altfel (de exemplu, mai inteligenti, mai generosi, mai liberi, mai elevati) decat suntem in mod obiectiv.

"De la Muntele Kailasa continua-ti drumul catre nord-vest, spre Ladakh, iar dupa aceea du-te spre sud, prin munti si paduri, pana cand vei ajunge in valea Kashmirului. Acolo sunt minunate dumbravi de sofran si santal care raspandesc parfumuri suave, precum si incantatoare pajisti verzi. In acel loc paradisiac exista trei milioane de localitati si in toate aceste localitati toate casele sunt impodobite cu pietre pretioase si au pereti din cristal... Femei frumoase cu ochii albastri intunecati si sani incitanti iti vor arunca priviri seducatoare ... fii atent si evita capcana pasiunii, aminteste-ti de telul tau si porneste mai departe."

Urmatoarea etapa a calatoriei il conduce pe yoghin in incantatoarea vale a Kashmirului, unde intreaga descriere ne sugereaza o stare de reverie in care apar multe elemente fantastice, stare care se manifesta de multe ori la yoghinii incepatori in practica meditatiei, care aluneca in astfel de stari de reverie extrem de placute. Aceasta stare idilica, foarte placuta, a mintii, este primul obstacol major pe calea catre Shambala, deoarece ea da nastere unui puternic atasament pe care yoghinul trebuie trebuie sa-l depaseasca amintindu-si de telul pe care il urmareste. In special fanteziile erotice (simbolizate de femeile incantatoare) sunt foarte tentante la acest nivel, si, desi ele pot fi profund benefice pentru fiinta umana, locul lor nu este in acele meditatii!

"Calatoria va deveni dupa aceea mai dificila. Va trebui sa urmezi carari inguste printr-un labirint de munti infricosatori. Multe dintre aceste carari duc in vai de unde calatorul nu se mai poate intoarce. Daca alegi una dintre aceste carari gresite vei fi, fara speranta, pierdut. Dar daca vei fi indraznet si iti vei consacra toate eforturile pentru binele tuturor fiintelor umane, vei reusi sa razbesti prin munti si vei ajunge intr-o regiune locuita de tribul Paksik, tribul calaretilor care poarta turbane albe si tunici umplute cu bumbac. Desi au pieptul larg si o privire amenintatoare, ei sunt destul de prietenosi si nu iti vor face nici un rau.

Lasa-i in urma pe acesti calareti si indreapta-te catre nord, traversand campiile. Dupa mai multe zile de calatorie, vei intra intr-o padure deasa cu copaci atat de inalti incat ajung pana la nori. Din acest motiv, tot ceea ce se afla sub ei este cufundat intr-un intuneric apasator. Desi nu vei avea nici un fel de lumina care sa te ajute sa vezi drumul, va trebui sa-ti gasesti calea prin padure. De partea cealalta a acestui pasaj intunecat si sumbru vei da peste un rau salbatic si inspumat, care este raul Sita."

In cele mai multe Ghiduri de calatorie spre Shambala, raul Sita (identificat de unii cercetatori ca fiind raul Tarim din Asia Centrala) este ultimul reper identificabil pe hartile geografice cunoscute.

Parasind Kashmirul, yoghinul intra intr-un labirint ametitor si inspaimantator de munti unde nenumarate carari inselatoare il pot devia definitiv de la drumul sau. Acesti munti simbolizeaza domeniul deocamdata nefamiliar si derutant al subconstientului propriu, unde exista riscul ca yoghinul incepator sa se rataceasca, sa devieze de pe calea spirituala urmand falsi maestri sau false cai spirituale, sau in anumite conjuncturi chiar sa aiba probleme psihice sau mentale care uneori pot fi ireversibile. In acest stadiu al evolutiei sale, yoghinul trebuie sa caute cu staruinta si credinta inlauntrul sau, devenind receptiv fata de ghidarea tainica a propriei sale voci interioare, asa cum sugereaza foarte expresiv calatoria prin padurea cea intunecata unde yoghinul, desi nu are nici o sursa de lumina exterioara, trebuie sa-si gaseasca in el insusi resursele si o anumita forma de cunoastere directa, experimentala, care ii va permite sa traverseze tenebrele nivelurilor profunde ale "padurii" subconstientului.

In numarul urmator vom continua prezentarea initiatica a drumului spre Shambala.