Mă gândeam odată la desfătările iubirii în cuplu, când unul dintre îngerii celui de-al treilea Cer a venit la mine şi mi-a spus:

- Îţi ghicesc gândul care te frământă şi, ca să-ţi lămureşti mai bine aceste aspecte, vino cu mine şi voi face ca înaintea ta să se coboare unul dintre cuplurile pline de noroc şi fericire, care îşi poartă printre noi extazul şi bucuria datorate legăturilor iubirii cereşti.

În aceeaşi clipă, am văzut cum înaintează spre mine un car strălucind în lumină, tras de doi tineri bidivii albi ca neaua, care despicau văzduhurile cu iuţeala vântului. Cei care îi mânau ţineau fiecare într-o mână câte o turturică, iar în cealaltă frâiele slobode ale superbilor bidivii. Zărindu-mă, unul dintre cei care conduceau carul de lumină mi-a strigat:

- Ai dori să ne apropiem mai mult de tine. Gândeşte-te însă că noi coborâm dintr-un cer a cărui atmosferă este alcătuită în întregime din foc şi că o singură scânteie din focul care ne înconjoară ar fi de ajuns ca să te cuprindă şi să te mistuie în întregime.

- Voi rămâne departe de voi, am răspuns, dar aveţi bunăvoinţă şi mai apropiaţi-vă puţin, pentru ca privirile mele să vă poată contempla mai îndeaproape.

Îngerii au înaintat puţin şi mi-au spus:

- Te afli în faţa unui cuplu din vârsta de aur, care de atunci şi până astăzi şi-a păstrat neatinsă floarea primei tinereţi şi flacăra nestinsă a iubirii lor de la început.

Într-adevăr, unul dintre ei mi se părea că se află în starea vârstei fericite când adolescenţa se arată ca o împlinire a desăvârşirii naturii. Însoţitoarea lui mi s-a părut şi ea, prin splendoare şi strălucire, o rază desprinsă din făclia cerească. Privirile celor doi exprimau fericire şi puritate,  iubirea curată fiind cea care îi hrănea.

- Să ştii, mi-a spus un înger care îi însoţea, să ştii că în toate lumile nu există decât un singur Bine, iar acest Bine Suprem se află în uniunea a două inimi puternic înlănţuite, care îşi unesc toate senzaţiile, toate mişcările şi toate simţămintele şi care sunt cuprinse deopotrivă de aceeaşi flacără, îngăduind sufletului să strângă voluptatea şi plăcerile în legăturile înţelepciunii. Să mai ştii, fiul meu, că doar în Noul Ierusalim simţurile îşi vor pierde în întregime puterea de a subjuga sufletul.