QIGONG-UL - PREZENTARE GENERALA

1. Introducere
     
          Termenul QIGONG 气功 este alcatuit din doua caractere:

QI 气, care inseamna gaz, vapori, suflu, respiratie, energie interna. Forma nesimplificata a caracterului QI 氣, are in componenta ideograma pentru orez 米, avand in acest context semnificatia de sursa de energie.

        si
     
GONG 功, care inseamna abilitate, indemanare, capacitate, dibacie, avand si intelesul de forma (de exersare), practica, lucru, instruire. Presupune munca 工 intensa, cu forta 力 si hotarare din partea celui care practica.

In concluzie, QIGONG se poate traduce ca forme energetice sau lucrul cu energia.

QIGONG-ul este o adevarata arta de a stapani perfect procesele de schimb energetic intre microcosmosul fiintei umane si univers, prin intermediul unor exercitii specifice. Practicile energetice traditionale cunoscute sub denumirea de QIGONG constau, in esenta, in exersarea corpului si a energiei pentru a dobandi o sanatate perfecta si pentru a atinge longevitatea. QIGONG-ul poate fi privit ca o metoda de autocontrol a sanatatii si a duratei vietii (fara sa excluda eventualele tratamente medicale), prin faptul ca este la indemana noastra sa putem imbunatati functionarea diferitelor sisteme ale corpului, sa incetinim procesele de imbatranire si astfel, sa ne prelungim viata.

QIGONG este un concept modern care reinvie o traditie multimilenara. Termenul QIGONG este de aparitie recenta, fiind creat la inceputul secolului XX cu intentia de a reuni toate disciplinele care lucreaza cu energia in scop medical, martial sau spiritual. Unele din aceste discipline exista inca si astazi, ele putand fi considerate fie ca discipline de sine statatoare, fie ca facand parte din QIGONG.

Provenind din traditii diferite (de exemplu, taoism, budism, confucianism etc.), ele au principii filozofice foarte variate, fiind aproape imposibil de creat o unitate intre ele. Diversitatea originilor se reflecta de asemenea in diversitatea practicilor, fiind un numar impresionant de tehnici, metode si stiluri de QIGONG. Tendinta in ultima vreme este de a combina conceptele din filozofia orientala cu cele moderne, din medicina vestica, rezultand o metoda stiintifica prin care se poate imbunatati starea de sanatate.

 2. Scopurile practicarii QIGONG-ului
 
            Practica QIGONG-ului are mai multe obiective de baza, în strânsa corelatie cu aspectele de natura practica. Aceste obiective sunt:

              - realizarea unui corp fizic sanatos si armonios, a unui mental puternic si a unui psihic echilibrat, conditii care duc la prelungirea vietii si atingerea longevitatii.

              - intarirea legaturilor armonioase dintre om si Univers pentru ca fiinta umana sa se adapteze din ce în ce mai usor ritmurilor si schimbarilor naturii.

              - atingerea unui echilibru YIN-YANG cât mai bun, nu numai în interiorul corpului, ci si între om si lumea exterioara.

              - capacitatea de a trai în armonie cu legile universale, prin cunoasterea din ce în ce mai profunda a realitatii holistice a Universului, ceea ce conduce la cresterea NIVELULUI MORAL.

 3. Scurt istoric al QIGONG-ului
 
              Formele din QIGONG, chiar daca erau cunoscute sub o alta denumire, au fost practicate de foarte multa vreme, începuturile QIGONG-ului fiind mai vechi decât orice documente scrise. Bazându-se pe descoperiri arheologice ale unor desene si statuete, unii autori considera ca practicile QIGONG dateaza de aproximativ 8000 de ani.
              Desi documentele scrise înainte de era noastra sunt foarte putine si criptice, fiind dificil de obtinut informatii mai ales în ceea ce priveste antrenamentul practic, totusi, se poate afirma ca în China Antica erau doua scoli importante de QIGONG: SCOALA DAOISTA si SCOALA CONFUCIANISTA. SCOALA DAOISTA acorda o importanta egala corpului si spiritului, urmarind cultivarea ambelor aspecte, atât fizic, cât si spiritual, iar SCOALA CONFUCIANISTA punea accent pe ordonarea mintii, cultivarea calitatilor morale si controlul temperamentului.

              Ulterior, deoarece China a fost deschisa catre influentele spirituale din exterior, s-a putut realiza un transfer cultural si spiritual, dinspre India catre China si astfel, un pas important în istoria QIGONG-ului a fost aparitia SCOLII BUDHISTE. Dintre preotii indieni care au predicat în China, cel mai important a fost DA MO, cunoscut si ca BODHIDARMA. În anul 527 e.n., Împaratul Chinei l-a invitat sa predice la curtea sa. Ulterior, DA MO s-a retras la Templul SHAOLIN unde a meditat într-o pestera timp de noua ani, iar la sfârsitul acestei perioade, a scris doua lucrari care au ramas clasice: YI JIN JING (TRATATUL REÎNOIRII TENDOANELOR) si XI SUI JING (TRATATUL SPALARII MADUVEI).

              Aceste lucrari au devenit adevarate manuale de QIGONG pentru practicantii artelor martiale, ai meditatiei si ai terapiilor medicale traditionale. Cele doua manuale se completeaza reciproc si, împreuna, ghideaza adeptul în practicarea tuturor exercitiilor, de la formele externe bazate pe întinderea tendoanelor si cresterea fortei musculare, pâna la cele mai avansate tehnici de ALCHIMIE INTERNA.

              În functie de scopul urmarit în practica QIGONG-ului, se poate vorbi si de o SCOALA MEDICALA, creata de medicii chinezi care au folosit execitii speciale pentru a stimula circulatia ENERGIEI QI prin meridiane pentru vindecarea anumitor boli si o SCOALA MARTIALA, creata de artistii martiali. Acestia au observat ca exercitiile de QIGONG nu numai ca îmbunatatesc starea de sanatate, dar au si efectul de a creste forta corpului, facându-l mai viguros si mai abil în lupta.

              Prin urmare, SCOLILE de QIGONG aparute de-a lungul timpului sunt: SCOALA DAOISTA, CONFUCIANISTA, BUDHISTA, MEDICALA si MARTIALA.

              QIGONG-ul s-a dezvoltat rapid prin aparitia multor lucrari în acest domeniu si prin consolidarea bazei teoretice. În anul 1950, PRACTICILE ENERGETICE au fost grupate si s-a stabilit pentru ele termenul de QIGONG. Acesta reuneste tehnici din DAOYIN (CONDUCEREA ENERGIEI), TUNA (ÎNLOCUIREA "VECHIULUI" CU "NOUL"), YANGXIN (CULTIVAREA SUFLETULUI) si altele.

              Dovedindu-si valentele sale terapeutice si spirituale, QIGONG-ul este din ce în ce mai apreciat si, în zilele noastre, este din ce în ce mai mult practicat, inclusiv în spatiul Occidentului.


4. Reguli privind practicarea QIGONG-ului
 
              In exersarea tehnicilor de QIGONG, exista câteva elemente de baza care ajuta la dobândirea unei sanatati cât mai bune si la atingerea longevitatii. Aceste sunt: relaxarea, postura, miscarea, respiratia si concentrarea. Reglarea acestora constituie una din conditiile de baza pentru eficienta în practica. În acest sens, în practica QIGONG-ului PRINCIPIUL REGLARII sau al ARANJARII reprezinta unul din conceptele de baza extrem de importante.

              Inca din Antichitate, se foloseau anumite posturi pentru modificarea starilor de constiinta si a curgerii QI-ului prin corp. Cel mai important element al unei posturi este pozitia coloanei vertebrale, care poate, astfel, sa influenteze direct functionarea organelor interne si circulatia QI-ului.

              Folosirea unor miscari repetitive ale corpului are efect asupra sistemului nervos, sistemului circulator si asupra curgerii libere a QI-ului prin meridiane. Miscarile ritmice de contractie si relaxare faciliteaza eliminarea blocajelor energetice de pe meridiane si echilibrarea energetica în întregul corp.

              Relaxarea nu se refera numai la cea neuro-musculara sau la cea fiziologica, ci si la cea emotionala si la cea mentala. În felul acesta, se creeaza cadrul pentru o exersare a QIGONG-ului care sa influenteze structurile cele mai profunde ale fiintei. Relaxarea elimina, astfel, blocajele psihice si permite învatarea rapida si atingerea maiestriei.

              Concentrarea este înteleasa ca fiind componenta mentala, activa a unei tehnici. Intentia implica un nivel de atentie asociat cu desfasurarea unei tehnici de QIGONG. Ea este specificata în cazul fiecarei tehnici. În acest caz, mentalul se refera la suma functiilor tuturor sistemelor omului. Aranjarea mentalului reprezinta cel mai important aspect.

 5. Concluzie
 
            PRACTICILE ENERGETICE din QIGONG nu trebuie privite ca fiind ceva abstract, deoarece prin aspirarea energiei si prin capacitatea de a o face proprie corpului nostru, aceste practici capata un caracter concret si devin o parte a vietii noastre de zi cu zi.

sursa: http://www.taiji.ro/qigong.htm