Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:37
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.10.2009, 01:48    Post subject: Capitolul 5 - Iulius îi amenință pe farisei Reply with quote

Capitolul 5
Iulius îi amenință pe farisei


1. Tânărul fariseu a auzit însă ceva despre tămăduirea celor cinci răufăcători, lucru care i-a atras atenția, și s-a adresat căpitanului, întrebându-l cu oarecare timiditate: “Înalte stăpâne! Să fie oare acesta renumitul Mântuitor din Nazaret sau vreun discipol de-al său? Căci noi am auzit că ar aduna în jurul său discipoli pe care dacă aceștia se dovedesc a fi în stare, îi trimite ca soli pretutindeni, ca să-i găsească adepți pentru noua sa învățătură, ceea ce aceștia și reușesc, de cele mai multe ori. Dacă acesta este într-adevăr Mântuitorul din Nazaret, atunci de mare belea am dat!”

2. Iulius i-a răspuns, țintuindu-l cu o privire severă pe tânărul fariseu: “Cum așa? De ce dați voi de belea dacă bărbatul acela este însuși vestitul Mântuitor din Nazaret? Într-adevăr, întrebarea voastră mi se pare suspectă! Dați-mi o explicație demnă de a fi crezută pentru spaima voastră, căci altminteri s-ar putea să nu vă fie prea ușor!”

3. Cuvintele dure ale lui Iulius i-au înspăimântat destul de tare pe farisei, iar tânărul, în mod obișnuit purtătorul lor de cuvânt, s-a pierdut și el foarte tare și nu prea mai știa ce să-i răspundă lui Iulius, care devenise atât de bătăios.

4. Iulius însă a spus: “Dacă poți și vrei să-mi spui adevărul, atunci nu este nevoie să te gândești prea mult cum și ce să-mi răspunzi. Însă dacă încerci să-mi risipești îndoiala cu vorbe îndulcite, atunci să știi că nu mă cunoști deloc bine; căci eu știu să deosebesc foarte ușor vorbele lingușitoare de adevărul curat. Și vă mai spun ceva: luați seama să nu vă ghicesc gândurile ascunse! Pentru că, în adâncul sufletului meu, eu tot sunt convins ca nu meritați nici pe departe o încredere deplină; din câte mi se pare, voi sunteți unși pentru vecie cu toate alifiile Satanei. Cine se încrede în vorbele voastre devine prea lesne el însuși un trădător. Toate vorbele voastre de aici nu folosesc, având în vedere inima voastră neagră, decât ca o mască. Atunci însă va fi vai de voi; căci nu veți mai avea scăpare când eu însumi voi fi paznicul! Spune așadar adevărul întreg sau va fi mai rău de voi decât de cei cinci criminali legați acolo afară, pe malul mării, de niște stâlpi trainici! Să auzim deci adevărul adevărat, fără nici o șovăială!”

5. La această cerere autoritară a lui Iulius, toți cei treizeci s-au albit la față de frică; căci chiar dacă în realitate aveau intenția fermă să se despartă de Templu, nutreau totodată și speranța ca, la nevoie, să se mai poată spăla de păcate în acesta. Pentru că așa înțelegeau tinerii farisei arta de a se dezvinovăți ori de câte ori era nevoie. Dacă s-ar fi găsit în vreo situație la strâmtoare pentru faptul că slujeau Templul, se dovedeau pe loc cei mai mari defăimători ai acestuia. Dacă se reîntorceau apoi iarăși la Templu și cineva le reproșa că se răzvrătiseră, găseau imediat cele mai bune motive care să dovedească faptul că nu atacaseră Templul decât în aparență.

6. De aceea am spus Eu de la bun început că nu sunt demni de prea multă încredere; fiindcă oamenii de acest fel se aseamănă cu fiarele îmblânzite în care nu poți avea o încredere deplină, căci sălbăticia din ele iese adeseori la suprafață de îndată ce se ivește ocazia.

7. Când, după o vreme de tăcere înfricoșătoare, Iulius părea gata să-și repete cu și mai multă insistență cererea, M-am adresat lui: “Prietene, lasă-i să-și vină întâi în fire și apoi cere-le să vorbească! Căci cu minciuni oricum nu pot să scape de noi, chiar dacă ar dori cu tot dinadinsul să o facă. În primul rând sunt chiar Eu aici, care nu pot fi mințit, iar în al doilea rând se află aici și Rafael, care nici el nu poate fi mințit. La ce le-ar folosi așadar celor treizeci de înspăimântați vreo minciună față de noi, care nu putem fi mințiți și avem și toată puterea în mâinile noastre?!”

8. Iulius a spus: “Văd bine, Doamne, că Tu ai și de data aceasta dreptate, la fel ca întotdeauna, așa că voi aștepta cu toată răbdarea răspunsul lor. Doar atât mai doresc să adaug, că, dacă va trece prea mult timp și nu voi primi un răspuns, asta nu înseamnă că nu voi ști ce-mi rămâne de făcut!”

9. Imediat după aceea tânărul fariseu a deschis cu oarecare curaj din nou gura și a rostit: “Înverșunat până la disperare ai cerut de la noi răspunsul la întrebarea ta. Noi însă te-am întrebat cu puțin înainte prietenește, chiar dacă ușor neliniștiți, despre distinsul bărbat de acolo, cine este el, dacă nu este cumva chiar Mântuitorul din Nazaret, și am adăugat că, dacă ar fi să fie așa, ne-am trezi într-o mare belea. Aceste cuvinte ți-au atras atenția; ai devenit pe loc bănuitor și ne-ai cerut, cu cea mai amenințătoare asprime, să-ți explicăm motivul. Că acest lucru ne-a înfricoșat este lesne de înțeles, căci doar am făcut cunoștință cu severitatea ta.

10. Acuma însă, când în bărbatul acela minunat, de care ne temeam în taină cel mai mult pentru că ne apăsa gândul că ar putea fi chiar Mântuitorul clin Nazaret, am găsit un apărător al nedumeririi noastre, acum putem vorbi din nou; căci acum nu ne mai este teamă și putem vorbi liber și deschis.

11. Teama îndreptățită pe care o avem în mod firesc față de Mântuitorul din Nazaret se datorează pur și simplu faptului că noi, cunoscuți ca slujitori ai Templului, apărem ca niște prigonitori ai săi, chiar dacă în adâncul sunetului n-am fost nicicând așa. De ochii lumii am fost nevoiți să luăm, de formă, chiar și niște măsuri împotriva lui, pe care sigur că nu le-a văzut cu ochi buni, chiar dacă până acum nu i-au putut dăuna cu nimic.

12. Exemplele care ni s-au dat însă până acum au fost convingătoare, astfel încât am putut vedea că unui prigonitor al Mântuitorului nu-i va fi deloc ușor. Așa că te-am întrebat, atunci când am auzit vorbindu-se despre tămăduirea de mâine a celor cinci ucigași, dacă nu cumva el este vestitul Mântuitor din Nazaret.

13. De-ar fi să fie chiar el Mântuitorul, nu ne-ar rămâne desigur nimic altceva de făcut decât să ne aruncăm în țărână în fața lui și să-i cerem iertare pentru tot ceea ce, la cererea Templului, am făcut deja împotriva lui. Ei bine tocmai în aceasta constă beleaua cu care ne-am trezi dacă el ar fi cu adevărat Mântuitorul din Nazaret! Dar acum, odată ce am văzut sufletul nobil al acestui bărbat, nu ne mai temem de el, chiar dacă ar fi Mântuitorul din Nazaret, și sunt sigur că nu vom avea din partea lui nici un necaz! Iată deci că ai primii răspunsul pe care l-ai cerut de la noi cu atâta strășnicie. Acuma însă te rugăm să ne dai și tu răspunsul la întrebarea noastră!”

14. Iulius i-a răspuns: “Ei bine, aflați atunci că El este acela căruia I se supun întreaga natură și toate puterile cerului. El este vestitul Mântuitor din Nazaret! Despre El a vorbit mai înainte fata și de gestul Lui a ascultat îngerul atunci când v-a făcut dovada puterilor sale; iar acum, că știți toate acestea, să-mi spuneți ce vreți să faceți!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !