Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 23:42
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.10.2009, 01:52    Post subject: Capitolul 7 - Mărturisirea fariseului despre constrângerea religioasă aplicată de Templu Reply with quote

Capitolul 7
Mărturisirea fariseului despre constrângerea religioasă aplicată de Templu


1. Fariseul a spus: “Cuvintele tale, mărite stăpâne, sunt atât de adevărate încât nici nu mai putem spune altceva decât că oricare om cu puțină minte poate învăța într-un ceas de discuții cu tine mai mult pentru mintea și inima sa decât dacă ar asculta o suta de ani tâmpeniile Templului, care nu sunt altceva decât un fluviu de cuvinte goale.

2. Este multă trăncăneală acolo, dar și mai multă smiorcăială. Acolo lucrurile sună ca și cum i-ai spune cuiva: «Prietene, spală-mă pe mâini și pe picioare, dar fii foarte atent să nu care cumva să mă uzi vreun pic!» Iar în ceea ce privește învățăturile care se citesc în Templu, ni se cere în mod special să le ascultăm cu evlavie și să facem întocmai ceea ce pretind ele. Dar de ce și ce înțeles se ascunde în învățătura aceea, de asta nu are nimeni voie să se preocupe, căci aceste lucruri sunt - chipurile - tainele Domnului, pe care nimeni nu are voie să le cunoască în afară de marele preot, și chiar și el numai sub pecetea tăcerii.

3. La ce-i folosește însă omului un precept pe care este obligat să-l respecte, dar din al cărui înțeles nu are voie să priceapă nici măcar o iotă?! Ar fi poate cel puțin la fel de bine să nu audă niciodată nici măcar un cuvânt din învățătura aceea!

4. Pe Dumnezeul meu, dacă privești cu ochii deschiși problema religiei în rândul oamenilor, ajungi adeseori la concluzii care ar face să se întoarcă pe dos până și stomacul unui struț! Căci dacă oamenii, în purtarea lor, nu sunt întotdeauna atât de proști, de întunecați la minte ca o noapte de toamnă fără lună, cu nori grei atârnând pe cer, în privința religiei, în schimb, întunecimea aceasta a lor se manifestă înmiit! Ei fie cred în toate scornelile, de i s-ar face greață și unui câine, darămite unui om cinstit, fie nu cred în nimic.

5. O, mărite doamne și stăpâne, nici nu poți să-ți imaginezi cum m-am simțit adeseori, când trebuia să le predic oamenilor un lucru anume ca fiind bun și adevărat, dar despre care eram dinainte mai mult decât convins că este o minciună sfruntată. Adeseori îmi venea să mă spânzur de necaz. Dar ce să-i faci? Odată înhămat la jug, boul trebuie să tragă - fie că-i e greu, fie că-i este ușor - altfel urmează loviturile de bici! M-am gândit adeseori în timpul predicii și m-am întrebat: «Cine oare este boul mai demn de milă: eu, predicatorul, sau cel căruia îi predic?», dar n-am putut deloc alunga gândul că de fapt eu însumi eram boul cel mai mare și, de voie, de nevoie, mai prost! Căci cel care mă asculta putea foarte bine, dacă era un om mai deștept, să râdă după aceea după pofta inimii de spusele mele și să-și bată joc de mine cu prietenii lui; lucru pe care eu, în Templu, nu-l puteam face nicidecum.

6. De aceea, mărite stăpâne, spun eu acum: să îndepărtăm de la noi tot ceea ce este al Satanei! De acum încolo vom fi oameni înțelepți și nu vom mai fi în veci sclavii vreunei prostii omenești. Căci este un lucru îngrozitor să fii sclavul prostiei omenești! De aici înainte nu vom mai păstra decât armele și înțelepciunea pură! Toate celelalte le vom arunca în coarnele țapului ispășitor, care trebuie ucis și ars în focul furiei îndreptățite. Dar să trecem acum la altele!

7. Știi tu cumva, stăpâne, ce ar dori oare în schimb omul acesta al lui Dumnezeu dacă ar primi să ne ia doar pentru câteva zile ca ucenici ai săi? Căci de la el cred că am avea de câștigat foarte mult, chiar și într-un timp scurt! Crezi oare că am putea să-l întrebăm așa, pur și simplu, acest lucru?”

8. Iulius a răspuns: “Fără îndoială, dar un lucru îl știu sigur, și anume că El nu a primit niciodată vreo răsplată materială, ci doar o mulțumire pur spirituală! O, El nu are niciodată nici măcar un ban asupra Sa, și totuși nu a rămas vreodată dator cuiva! Pe cel care a făcut vreodată ceva pentru El l-a răsplătit înmiit, dar pe alte căi; căci cuvântul Său și voința Sa sunt mai prețioase decât lumea întreagă. Atâta vă ajunge să știți, și acuma puteți face ce veți vrea!”

9. Tânărul fariseu a spus: “Foarte bine și frumos spus! Îți mulțumim mult, mărite stăpâne, pentru că ne-ai luminat mințile; acum știm prea bine ce avem de făcut! Abia acum ne vom adresa lui foarte serios; și ceea ce va spune el, aceea vom și face!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !