Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 13.12.2019, 13:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.10.2009, 02:05    Post subject: Capitolul 11 - Despre cauza Potopului Reply with quote

Capitolul 11
Despre cauza Potopului


1. Domnul: “I se aduc adeseori învinuiri lui Dumnezeu, spunându-se: «Cum a putut oare Dumnezeu să trimită un asemenea potop pe pământ, încât să distrugă orice vietate, și cum i-a putut El nimici pe cei din Sodoma și Gomora?!» O, nimic mai lesne! Căci de ce să lași să mai viermuiască pe pământ niște boțuri de carne fandosite, insuflate cu viață, dar ale căror suflete s-au îndepărtat într-atâta de rânduiala lui Dumnezeu încât le-a dispărut până și ultima urmă a conștiinței de sine, din prea marea grijă pentru propriul trup?

2. Poate oare exista o decădere mai mare a sufletului omenesc decât aceea în care sufletul nu numai că nu mai are habar de spiritul lui Dumnezeu din el însuși, dar sfârșește chiar prin a se pierde pe sine într-atât încât începe să-și renege propria existență și nu mai crede că există?!

3. Da, odată înrădăcinată în oamenii acestei lumi o asemenea stare, omul însuși încetează să mai fie om; el nu mai este atunci decât un animal dominat de instincte și cu o rațiune palidă, complet incapabil să-și mai trezească sufletul și, cu atât mai puțin, să-și reveleze spiritul. De aceea, aceste simple trupuri din carne trebuie nimicite și lăsate să putrezească împreună cu sufletele prea puternic legate de ele, pentru ca poate, după multe mii de ani, vreun suflet pe deplin eliberat de legăturile sale carnale, să poată păși din nou pe calea care duce spre creșterea spirituală și spre mântuire, fie pe acest pământ, fie pe altul. (Vezi și: „Împărăția misterioasă a spiritelor”, n.r.)

4. Astăzi sunt foarte mulți oameni care, din pricina prea multelor lor griji lumești și de dragul propriului lor trup, nu mai știu nimic de sufletul lor. Asta o mai puteți încă vedea uneori chiar și la voi, la saduchei și, într-o mai mare măsură, la toți ceilalți oameni; căci nimeni nu mai știe cine este și ce înseamnă sufletul! Unii vorbesc - ce-i drept - despre el și spun: «Pe sufletul meu» și «în sufletul meu»; dar dacă îl întrebi apoi pe vreunul: «Prietene, ce este de fapt sufletul?», atunei cel întrebat rămâne dintr-o dată ca vițelul la poartă nouă și își dă seama că nu știe ce să răspundă!

5. Iar când un suflet ajunge să nu se mai cunoască nici măcar pe sine, și până la urmă uită chiar cine și ce este el de fapt, atunci s-a întrecut măsura! Și atunci lui Dumnezeu nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să trimită din nou asupra pământului forța Sa de nimicire a trupurilor omenești, și aceasta cu o putere mai mare sau mai mică, după purtarea oamenilor și după măsura în care ei mai știu ceva sau nu mai știu chiar nimic despre spiritul din ei și despre sufletul lor.

6. Asemenea oameni care sunt preocupați doar de lumea lor și de propriul trup ajung adeseori, ca formă exterioară, foarte frumoși și durdulii, în special femeile; și explicația cea mai simplă a acestui fapt constă în contopirea tot mai mare a sufletului cu carnea. Astfel de oameni devin însă, în egală măsură, slabi și foarte vulnerabili în confruntarea cu răul. Trupurile lor se îmbolnăvesc ușor, este de ajuns să-i atingă doar răsuflarea unui lepros și sunt sortiți inevitabil pieirii; în timp ce asupra altor oameni, care au un suflet liber, iar în interiorul acestuia un spirit pe deplin revelat, se pot abate toate otrăvurile acestui pământ și nimic nu le va putea dăuna: căci un suflet liber și spiritul revelat au în ele cu prisosință forța și mijloacele necesare pentru a rezista cu bine oricărui dușman, pe când un suflet strâns în chingile nevoilor cărnii se aseamănă mai curând cu un uriaș pus în lanțuri, care nu se mai poate apăra nici măcar de bâzâiturile unei muște și trebuie să privească neputincios cum un pitic nevolnic se apucă să-i desprindă cu un cuțit capul de pe umeri, încet, dar cu atât mai dureros.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !