Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 15:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 19.12.2009, 01:55    Post subject: Capitolul 7 - Servitorul necredincios al Elenei Reply with quote

Capitolul 7
Servitorul necredincios al Elenei


1. Noi însă am prins o mulțime din peștii cei mai buni. Iar departe, în largul mării, am găsit plutind două trupuri goale de femei. Acestea nimeriseră pe mâinile piraților; ele au fost jefuite de toate bunurile lor, iar apoi au fost aruncate de vii în mare. Amândouă, fete de nouăsprezece și douăzeci și unu de ani, foarte bine făcute, erau din Capernaum, fiicele unei familii bogate. Și, dorind să călătorească spre Gadara, s-au încredințat mării. Corabia lor și marinarii erau de încredere. În largul mării însă, au dat peste un vas grecesc care i-a atacat. Cei patru marinari și cele două fete și-au pierdut viața. Marinarii au fost omorâți și apoi au fost aruncați în mare. Pe cele două fete însă, le-au dezbrăcat, le-au necinstit și abia apoi le-au aruncat în mare. Ucigașii au fost însă prinși, înainte de răsăritul soarelui, de către armata dreptății și a judecății cerești și acești diavoli urmau să primească cea mai cruntă pedeapsă.  

2. Cele două fete erau însă legate strâns de păr una de cealaltă și pluteau fără viață pe mare. Aceasta s-a potrivit bine pentru proba așezării trupului și a turnării vinului. De aceea, cele două trupuri au fost înfășurate în ștergare și urcate pe una dintre corăbii.

3. Acum erau multe lucruri de făcut, iar Marcu nu știa cum să dea jos toți peștii. Dar Eu i-am poruncit lui Rafael să-l ajute și totul a fost rânduit repede. Risa a luat cele două cadavre și le-a așezat așa cum poruncisem Eu să fie așezate cele nouă cadavre cu o zi înainte.

4. Toma l-a salutat repede pe Iuda Iscarioteanul și l-a întrebat, ironic, cum i-a mers lui la pescuit. Iuda a mormăit ceva în barba-i deasă, dar n-a îndrăznit să înceapă o ceartă cu Toma, căci și-a adus aminte că tocmai Toma fusese acela care îl sfătuise să nu meargă în oraș să caute aur. Și acum nu voia să-i povestească cum i-a mers lui acolo! De aceea Iuda a preferat mai bine să tacă. Eu i-am făcut lui Toma semn să nu-l mai descoasă pe căutătorul de aur deoarece aceasta nu va aduce nimic bun.

5. S-a potrivit însă ca un slujitor al lui Uran să umble, pe socoteala lui Iuda, la punga cu bani a Elenei și să fure treizeci de arginți. Acesta a venit în grabă la masa noastră și a zis: „Un hoț! Un hoț! Pe când luminățiile voastre erau pe mare, la pescuit, și nimeni altcineva nu a mai rămas aici decât soldații romani din tabăra lor de pe deal, a trebuit să ies din cortul cel mare pentru nevoi. În aceeași clipă s-a strecurat în cort acest ucenic al marelui profet, cum îl numiți voi pe drept pe învățătorul vostru, și, înainte ca eu să mă întorc, a furat treizeci de arginți din punga cu bani a prințesei!

6. Când m-am întors, l-am găsit în cort rușinat, cu ochii în pământ, ca și când ar fi căutat ceva. Eu l-am luat pe loc la întrebări, căci îmi părea suspect, iar el, speriat, a plecat imediat. La început nu am gândit nimic rău despre ucenicul profetului, dar, cum mă plimbam în sus și în jos prin cort, mi-a sărit în ochi punga cu bani a prințesei, căci nu mai era la locul ei. Pentru că eu, ca om de încredere, știam câți bani erau în pungă, am numărat din nou toți banii și, ce să vezi? Lipseau exact treizeci de arginți! Acești arginți nu puteau fi luați de altcineva decât de acel ucenic pe care vi l-am arătat mai înainte. Îl dau în vileag de acum, din timp, pentru ca nu cumva să cadă la sfârșit bănuiala asupra mea.”

7. Elena a spus: „Slujitorule, de ce te dezvinovățești înainte ca cineva să îți ceară vreo socoteală?!”

8. Paznicul a răspuns: „Preamilostivă prințesă, nu mă dezvinovățesc deloc, ci v-am spus despre acest furt, al cărui făptaș nu poate fi decât acest ucenic al marelui profet, și mi-am făcut astfel doar datoria.”

9. Elena l-a întrebat: „Când ai controlat, fără știința și voia mea, ultima oară conținutul pungii cu bani?”

10. Paznicul: „Oh, imediat după ce înalta și preamilostiva prințesă mi-a încredințat cortul în pază! Atunci mai erau încă șase sute de arginți, acum însă mai sunt numai cinci sute șaptezeci - lipsesc deci treizeci de arginți pe care nimeni altcineva nu îi putea lua, decât acest ucenic pe care vi l-am arătat! Fiind paznic al acestor mari bogății, pentru care sunt răspunzător, e firesc să vreau să știu peste ce și peste cât trebuie să păzesc și nu poate să mi se ia în nume de rău mie, un slujitor atât de credincios și atât de vechi în slujba aceasta, că mi-am luat obiceiul în aceste timpuri să mă uit peste cât și ce trebuie să păzesc! Eu am văzut ceea ce v-am spus acum și am vestit aceasta, făcându-mi datoria.”

11. Elena: „Foarte bine, vom cerceta aceasta mai îndeaproape ceva mai târziu și îl vom găsi pe făptaș, care n-o să scape de pedeapsa meritată! Dar se poate ca tu să te fi înșelat prima sau a doua oară la numărat și de aceea nu este drept să învinuiești un ucenic al divinului învățător numai pentru că el a intrat în cort, lucru pentru care, de fapt, el are tot dreptul, căci din partea noastră nu s-a dat nici o poruncă pentru ca nimeni în lipsa noastră să nu viziteze corturile! Întoarce-te acum la postul tău. Voi veni eu însămi cât se poate de repede și voi cerceta totul cu severitate!”

12. După acest verdict paznicul a plecat și prima lui grijă a fost să pună cât mai repede argintii la loc în pungă, astfel încât să pară că prințesa a avut dreptate cu observația ei, cum că el s-ar fi înșelat când a numărat banii. După ce a terminat aceasta, era tare încurcat, căci nu știa ce va răspunde la cercetările care vor urma. S-a gândit că cel mai bine ar fi dacă s-ar duce iarăși la prințesă  
și i-ar cere iertare spunându-i că, într-adevăr, s-a înșelat la numărat și că i-a făcut acelui ucenic o mare nedreptate. Zis și făcut! El s-a întors peste puțin timp, i-a spus Elenei cum stau lucrurile și a rugat-o totodată să renunțe la cercetări, din moment ce nu s-a făcut nici o fărădelege.

13. Zicând acestea, arăta cam spășit, căci el știa prea bine că regele Uran nu pedepsea nimic mai greu decât minciuna și furtul. Elena însă s-a milostivit de bătrânul servitor, care până atunci nu mai fusese niciodată necredincios, și i-a spus: „Ridică-te și pleacă la treaba ta! Nu a fost frumos din partea ta că ai vrut să te răzbuni astfel pe acest ucenic al Domnului, care nu ți-a făcut nici un rău, decât acela că, de când suntem aici, tu nu-l poți suferi! A fost urât din partea ta și te-ai făcut vinovat și de aceea meriți cea mai severă pedeapsă! Căci acum eu știu tot ce ai făcut!”

14. Sluga a început să tremure din tot trupul și Iuda, care urmărea atent discuția de la o oarecare distanță, s-a apropiat de slugă și i-a spus: „Te-ai purtat urât cu mine și asta pe nedrept! Eu însă te iert! Am fost într-adevăr în cort și, pe când mă aflam acolo doar de câteva clipe, mi-ai venit încruntat în întâmpinare, iar atunci eu mi-am văzut de drum. Dar nici vorbă să-mi fi însușit ceva din comorile din cort! Și chiar dacă nu mi-ai fi ieșit așa de fioros în întâmpinare, tot nu m-aș fi atins de comorile păzite de tine. Pe scurt, să fie așa cum vrea Domnul - eu te-am iertat. Cu stăpânii tăi însă descurcă-te singur!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !