Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 19.12.2009, 02:10    Post subject: Capitolul 12 - Arestarea lui Ioan Botezătorul. Legătura lui Irod cu Irodiadele. Reply with quote

Capitolul 12
Arestarea lui Ioan Botezătorul. Legătura lui Irod cu Irodiadele.


1. Zinca a răspuns: „Dacă am voie să vorbesc foarte liber și deschis, fără a mă teme de urmări cumplite, atunci aș putea să-ți numesc cu credință adevărata cauză, căci chiar eu am fost de față la arestarea acestui om, cel mai nevinovat dintre nevinovați. Dar dacă în acoperiș se mai află locuri unde stratul de paie este prea subțire, atunci îmi este cu mult mai drag să păstrez tăcerea asupra acestei întâmplări, de care nu-mi pot aminti fără ca inima mea să nu sufere, dar și care îmi aprinde în suflet cea mai amarnică și otrăvitoare mânie!”

2. Cyrenius a spus atunci: „Vorbește liber și deschis, căci la noi nu vei găsi locuri unde stratul de paie de pe acoperiș să fie prea subțire!”

3. Zinca: „Atunci bine, ascultă-mă! Îți spusesem mai înainte că eu nu mai cred în nici un Dumnezeu; căci tot ce se învață ca venind de la El în Templu este minciună! Pentru că un asemenea Dumnezeu în veci nu poate exista! Nefericitul nostru prieten Ioan făcea cunoscut poporului un Dumnezeu cu adevărat drept, iar învățătura lui a ajutat și a făcut bine fiecărui om, cu excepția celor care slujeau în Templu și a fariseilor. Dar cu atât mai necruțătoare era învățătura lui despre adevărata față a așa-zisului Dumnezeu din Templu. Acum vei putea, ca om cu judecata sănătoasă, să-ți dai seama de unde a început să bată vântul.

4. Preoții Templului ar fi vrut de mult să-l piardă pe bietul Ioan, dacă nu le-ar fi fost frică de popor, care își dăduse seama, în mare parte, de minciunile nerușinate și de negrele înșelătorii ale preoților. Au urzit atunci un plan prin care să-l facă pe Irod să creadă că Ioan al nostru, în secret, plănuiește prin tot felul de urzeli ascunse să ridice poporul împotriva lui.

5. Aceasta l-a împins până la urmă pe Irod într-acolo încât a plecat împreună cu noi să-l caute pe Ioan, într-un loc foarte neprimitor, ca să se convingă el însuși dacă treaba cu Ioan ar fi într-adevăr atât de periculoasă. Ajuns la Ioan, Irod însuși n-a găsit, cu toate încercările la care a fost supus Ioan, nici o urmă din toate acele învinuiri ale preoților din Templu. De aceea, la sfârșit, el s-a înfuriat foarte tare de o asemenea nemaipomenită răutate a Templului și a slujitorilor lui.

6. Atunci când preoții Templului au început să facă presiuni asupra lui, ca să-l prindă pe Ioan, Irod le-a spus, în prezenta mea, pe un ton amenințător: «La sfatul și voința unor câini amărâți și lacomi nu voi pedepsi nici un om vreodată împotriva convingerilor mele!»

7. La un asemenea răspuns ferm, cavalerii negrii s-au retras și au tăcut. Dar nu s-au liniștit în ceea ce privea planurile lor mișelești. În timp ce pe față se arătau împăcați cu situația, ca și cum nu i-ar mai fi interesat câtuși de puțin Ioan, în ascuns au trimis ucigași plătiți pentru a-i stinge viața omului lui Dumnezeu.

8. Când a aflat Irod despre aceasta, i-a părut rău de cinstitul și inofensivul profet. Ne-a chemat la el și ne-a spus despre ce a auzit și a zis la sfârșit: «Ascultați, pe acest om trebuie să-l salvez. Mergeți la el, de ochii lumii, cu săbii și funii, legați-l ușor, dezvăluiți-i planul meu secret și el vă va urma! Aici îl voi ocroti într-o închisoare bună și doar ucenicii lui vor avea liberă trecere!»

9. Acestea au fost și împlinite, iar Ioan părea împăcat cu toate acestea. Dar viperele negre ale Templului au aflat în curând cum că Irod îl ține numai de ochii lumii pe Ioan întemnițat, dar de fapt i-a lăsat toată libertatea de a ține legătura cu ucenicii lui. Așa că au început din nou să se sfătuiască cum să-i influențeze pe Irod, ca până la urmă el însuși să-l osândească pe Ioan.”

10. După ce a spus acestea, Zinca a tăcut, dar Cyrenius l-a rugat să continue istorisirea. Iar Zinca a început din nou să vorbească: „Negrele iscoade ale Templului au aflat în curând cum că Irod, care este doar pe jumătate evreu și pe jumătate păgân, se uita cu jind la tânăra Irodiada, dar, ca evreu, se temea din cauza păcatului adulterului să aibă o relație mai apropiată cu ea. El însuși nu și-ar fi făcut nici o problemă de conștiință din aceasta, dar de gura Templului trebuia măcar să păstreze cel puțin aparențele.

11. Cavalerii negrii știau de toate acestea, așa că au trimis un sol viclean la Irod, cu propunerea ca Templul, având în vedere că femeia lui e stearpă, să-și dea încuviințarea ca, în schimbul unei mici donații, Irod să-și ia o a doua femeie.

12. Irod nu a așteptat să i se spună de două ori acest lucru; i-a dat celui care i-a adus această veste aur, iar învoiala a fost pecetluită. Apoi a trimis imediat un mesager la Irodiada, iar aceasta nu s-a împotrivit voinței lui Irod, cu atât mai mult cu cât fusese pregătită și convinsă în prealabil de maică-sa. Vrăjitoarea de maică-sa era o femeie care părea făcută pentru Satana. Bunătate nu avea deloc în ea, însă era plină de răutate. Chiar ea însăși a dus-o pe fiică-sa la Irod, ca să o bage în grațiile lui Irod a mângâiat-o pe Irodiada tandru, dar încă nu a făcut nici un păcat cu ea. I-a dat multe daruri și dreptul să-l viziteze în palatul său când va dori.

13. Când s-a întors tânăra Irodiada acasă, la maică-sa, aceasta a descusut-o despre tot ce a vorbit cu Irod și ce au făcut. Fata i-a spus adevărul, i-a lăudat firea lui Irod ca fiind foarte prietenoasă, dar cu totul trează, și cum i-a făcut daruri bogate și i-a dat voie oricând să-l poată vizita, numai că inima ei trebuie să-i rămână pe de-a-ntregul credincioasă lui.

14. Vrăjitoarea a gândit cu siguranță în sinea ei, ceea ce și eu, care o însoțisem pe tânăra Irodiada acasă, am citit în ochii ei, ca într-o carte deschisă: «Ceva trebuie să fie la mijloc! Nu s-a lăsat prins Irod de prima oară de farmecele fetei mele, nu o va face nici a doua oară!» Și cum ea ar fi pierdut ocazia de a fi răsplătită de Irod, în cazul în care fata și-ar pierde onoarea, i-a dat fiicei ei o frumoasă lecție, cum să facă data viitoare pentru a-l ispiti pe Irod de a păcătui cu ea.

15. Eu am părăsit înfuriat casa vrăjitoarei, m-am întors la Irod și i-am povestit totul. Că Irod n-a prea fost încântat de acestea, poate să-și dea seama fiecare. S-a dus de aceea la Ioan și i-a spus și lui toată povestea.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !