1. Zinca a cugetat puţin şi, după o vreme, a spus: „Iubite prietene, împotriva unei asemenea învăţături, deşi cam îndrăzneaţă, nu se poate spune nimic. Ea este cu adevărat de natură divină, în cazul în care cu adevărat există un Dumnezeu, căruia să-I pese cât de cât de muritori. Au mai fost mari înţelepţi care au spus că preacurata iubire este sămânţa din care s-a făcut viaţa de la începuturi şi au îndemnat oamenii să pună preţ mai ales pe iubire, căci numai din ea îi înfloreşte omului orice binefacere. Dar nici unul dintre ei nu a explicat esenţa iubirii, căci iubirea are şi părţi bune şi părţi rele, şi până la urmă nu ştii care faţă a iubirii s-o cultivi pentru ca să-ţi aducă binefacere.

2. Din ceea ce mi-ai spus tu însă, este clar ca lumina zilei ce fel de iubire trebuie să cultive oamenii. De aceea o asemenea învăţătură nu poate veni de la un om, ci numai de la Dumnezeu şi stă mărturie că Dumnezeu există. Acum, înalte prietene, să fii chiar şi păgân, eu îţi sunt din toată inima recunoscător căci ne-ai făcut mie şi prietenilor mei un mare serviciu! Noi eram cu toţii mai mult sau mai puţin necredincioşi şi fără Dumnezeu. Acum cel puţin îmi pare că L-am găsit pe Dumnezeu, ceea ce îmi umple inima de o mare bucurie.

3. Şi Ioan s-a străduit din răsputeri să mă convingă de existenţa lui Dumnezeu, dar nu i-a fost dat să reuşească.

4. L-am urmărit întotdeauna cu toată atenţia, dar nu mi-a putut spulbera toate îndoielile şi astfel am rămas împotmolit în vechile mele îndoieli, până în această clipă. Dar acum s-au spulberat toate îndoielile!

5. Ciudat! Da, da, aşa este: cine nu găseşte adevărata poartă într-un labirint, acela nu ajunge la palatul regelui care îşi are aşezământul departe, în mijlocul marelui labirint. Tu însă mi-ai arătat poarta cea bună, mi-ai deschis-o, iar acum îmi este uşor să ajung în cel mai scurt timp la marele şi veşnicul palat!


6. Te rog, fii bun şi spune-mi acum unde ai avut tu marele noroc de a-L întâlni pe Marele Om! Cu siguranţă că El nu este un magician, ci un om înzestrat cu cele mai mari puteri divine. Despre aceasta stă mărturie adevărata Lui învăţătură divină! Spune-mi, te rog, unde L-ai întâlnit, căci vreau eu însumi să merg într-acolo şi să primesc din gura Lui asemenea cuvinte vii, aducătoare de binefacere.”

7. Eu am spus: „Rămâi aici şi Îl vei găsi mai târziu tu singur! A trecut acum un ceas bun peste amiază. Buna noastră gazdă, Marcu, este deja gata cu prânzul, care va fi adus imediat. După prânz vom mai găsi destul timp pentru a vorbi despre tot felul de lucruri împreună. Tu rămâi la masa noastră, iar cei douăzeci şi nouă de tovarăşi ai tăi să se aşeze la masa de lângă noi.”

8. Marcu a adus apoi bucatele. Zinca însă a observat cu mirare că în câteva clipe toate mesele au fost acoperite cu bucate doar de câţiva servitori.

9. El, Zinca, l-a întrebat pe Ebahl, care şedea lângă el: „Prietene, spune-mi, te rog, cum oare dintr-o dată atât de puţini servitori au acoperit atâtea mese cu bucate? Adevărat, mă tot minunez de aceasta! Aş spune că aici nu merg toate numai cu lucruri naturale! Are poate gazda cea bătrână spirite ce tainic îi stau la poruncă?”

10. Ebahl i-a răspuns: „Tu n-ai fost tot timpul atent, căci ai fost adâncit în discuţie şi n-ai băgat de seamă că între timp s-au umplut mesele cu bucate şi vin. Eu însumi n-am fost atent la aceasta, dar nu cred că a fost ceva împotriva firii lucrurilor.”

11. Zinca: „Prietene, crede-mă, eu pot fi foarte adâncit într-o discuţie şi totuşi în jurul meu nu se poate petrece ceva fără ca eu să nu observ. Iar eu ştiu foarte bine că până acum câteva clipe nici măcar o firimitură de pâine nu era pe vreuna dintre mese, iar acum mesele se apleacă de atâtea bucate! Dă-mi voie, te rog, căci unui om cu inimă şi înţelegere îi este permisă o întrebare, mai ales că este şi străin! Acum este totuna dacă cineva îmi dă o lămurire sau nu, dar rămân la părerea mea că aici nu s-au petrecut lucruri normale! Uită-te la cei douăzeci şi nouă de tovarăşi ai mei care discută între ei pe aceeaşi temă. Numai voi toţi, care aţi luat probabil de multe ori masa aici, sunteţi indiferenţi la aceste minuni, pentru că voi ştiţi ce se petrece aici! Dar nu face nimic, mai târziu tot voi dezlega această taină!”