1. Cyrenius: „Numai puţină răbdare, iubitele mele copile şi fiice! Tu te numeşti Gamiela şi cum se numeşte sora ta mai mică?”

2. Cea mică a spus: „Mă numesc Ida, aşa mi se spune mereu.”

3. Atunci Cyrenius M-a îmbrăţişat şi a spus: „Doamne, dar cum pot oare să-Ţi mulţumesc? O Doamne, o Tată, mi-ai redat în acest fel fetele care mi-au fost răpite de mâini rele acum şaptesprezece ani! Cum a fost aceasta posibil, la paza care era în casa mea, nu ştiu nici acum!

4. Am trimis imediat în toate părţile oameni care să le caute şi să afle veşti despre fetele mele pierdute, iar un comandant viteaz a zis: «Şi dacă însuşi Pluto ţi le-a răpit, ţi le voi aduce înapoi! Dacă însă le-a înghiţit marea sau vreo fiară flămândă, atunci toată truda va fi zadarnică!» El a plecat şi le-a căutat zadarnic trei ani.

5. Am trimis oameni şi la Tine, o Doamne, la Nazaret, şi bineînţeles că Te-au întrebat, dar s-au întors cu vestea neagră acasă, că nu mai este nimic de făcut cu Tine. Că ai fi un tânăr foarte liniştit, între treisprezece şi paisprezece ani, dar în rest total prost, iar de clarviziune nici vorbă!

6. Părinţii Tăi pământeni au depus mărturie despre Tine şi au spus că de când ai împlinit doisprezece ani s-a spulberat tot darul profeţiei şi, de atunci, judecând după minte şi înţelegere, ai fi mai înapoiat decât orice tânăr pământean obişnuit. Atunci au insistat la Tine pentru mine, ca numai de această dată să le faci o profeţie solilor mei; dar Tu ai rămas mut, iar la sfârşit ai spus ceva, cum că Tu nu ai venit pe pământ ca să prooroceşti, ci pentru a munci la fel ca orice om!

7. Atunci când Te-au întrebat dacă îţi mai aminteşti câte preziceri ai făcut de când erai în leagăn până la doisprezece ani, ai răspuns că ceea ce a fost nu mai este, iar când Te-au întrebat care este motivul pentru care nu mai prezici, Tu ai părăsit încăperea şi ai ieşit afară, iar trimişii mei s-au întors fără nici o veste!

8. Şi astfel toate cercetările mele au fost zadarnice; şapte ani am tot plâns după fiicele mele iubite, şi uită-te, ele sunt aici acum! Tu nu mi le-ai dat atunci pentru ca să mi le dai acum - este de două ori mai minunat! Dar, Doamne, cum pot eu acum să-Ţi mulţumesc?”

9. Eu: „Mi-ai mulţumit deja prin aceea că pe toţi cei care au fost arestaţi aici i-ai acceptat şi te-ai îngrijit ca să îi adăposteşti şi să le dai, în viitor, o ocupaţie mai bună decât aceea pe care au avut-o până acum. Pe scurt, tu, cel dintâi prieten al Meu, Cyrenius, ai făcut deja atâtea pentru Mine încât Eu nu te pot lăsa pe acest pământ nerăsplătit! Mai apoi, în împărăţia Mea cerească, vei primi o răsplată şi mai mare!

10. Dar acum, că ţi-ai recăpătat fiicele sănătoase, gândeşte-te la aceasta: pe cine am hotărât Eu ca miri pentru ele! Cei doi bărbaţi nu sunt de viţă regească, dar aceştia sunt, într-un anumit fel, fiii Mei şi aceasta ar putea totuşi să-ţi fie de ajuns!”

11. Cyrenius: „Doamne, voinţa Ta îmi este o poruncă dragă şi eu voi şti să găsesc mijloace şi căi pentru ginerii mei, ca aceştia să poată da ajutor spiritual şi material cât mai multor oameni necăjiţi!

12. Dar acum veniţi la mine, iubitele mele fete, ca să vă strâng la inima mea, căci sunt unul dintre cei mai fericiţi taţi de pe pământ! Ce fericită va fi mama voastră să vă aibă iarăşi, căci a rămas neconsolată după pierderea voastră! Dacă ar fi putut să vă şi vadă, ar fi fost bucuria ei şi mai mare, căci ea este o fiinţă minunată dar totuşi oarbă. Când am luat-o de soţie era oarbă, apoi şi-a recăpătat pentru o scurtă vreme lumina ochilor, dar a orbit mai târziu din nou! Are însă nişte simţuri atât de fine încât pot să jur că vă va recunoaşte! O, cât de fericit sunt acum! Veniţi aici, voi, toţi săracii, vreau să vă fericesc cu cât îmi stă în putinţă!

13. Când mă gândesc că v-am găsit în mare plutind legate de păr! Dacă numai de departe aş fi bănuit atunci că sunteţi fetele mele, cât de nefericit m-ar fi făcut vederea voastră! Acum, de abia când trăiţi din nou, mi-a făcut Domnul cunoştinţă cu voi mai îndeaproape, pentru ca să mă facă mai fericit decât este cu putinţă! Şi acu sunt peste măsură de fericit şi pentru aceasta, Doamne, ai toată dragostea şi lauda mea!”