Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 12:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 25.12.2009, 06:31    Post subject: Capitolul 52 - Sufletul lui Zorel pe calea renegării Reply with quote

Capitolul 52
Sufletul lui Zorel pe calea renegării


1. (Zorel): „Acum prietenul îmi spune: «Vino Zorel, părăsește locurile acestea, te voi duce în alt loc!»

2. Plec cu bunul meu prieten mai departe și las lacul în urma mea. Pășim pe o alee minunată, iar copacii fac plecăciuni în fața aceluia pe care eu îl urmez. El trebuie să fie cineva mare în împărăția tuturor spiritelor! Oh, unii dintre copaci aproape că se frâng de atâtea plecăciuni!

3. Tu, Zinca, vii și tu cu noi, dar arăți cam cețos și nu pari a vedea cum fac copacii plecăciuni în fața prietenului meu! Asta pare de necrezut, dar cu toate acestea este adevărat!

4. Ciudat! Ciudat! Acum copacii încep să și vorbească! Strigă în șoapte ușor de auzit și deslușite: «Închinare sfântului sfinților, închinare regelui regilor din vecii vecilor!»

5. Nu crezi că este foarte ciudat?! Tu parcă nu bagi nimic de seamă sau parcă, pentru tine, toate acestea ar fi la fel de obișnuite ca și ploaia pe pământ!

6. Da, da, prietenul în fața căruia se pleacă copacii și-l preaslăvesc îmi spune că acesta care îți seamănă ție și care ne urmează nu ești tu, ci o umbră a sufletului tău, și ea apare numai în atmosfera noastră. Din sufletul tău pleacă raze vii, ca și lumina. Când razele ating atmosfera noastră, formează o siluetă, la fel cum, în timpul zilei, razele luminii care ating un om și apoi cad pe o oglindă, reflectă perfect în oglindă imaginea acelui om.

7. Mă voi uita acum la picioarele tale, ca să văd dacă tu mergi sau numai plutești. Și, într-adevăr, tu nu îți miști nici picioarele și nici mâinile și, cu toate acestea, ne urmezi la o distanță de vreo șapte pași! Da, acum înțeleg de ce n-ai văzut cum se aplecau copacii și nu le-ai auzit șoaptele!

8. Acum aleea se face tot mai strâmtă, iar copacii sunt tot mai scunzi și mai apropiați unul de celălalt. Dar plecăciunile și șoaptele nu încetează. Drumul însă este tot mai greu. Aleea este așa de strâmtă și drumul atât de spinos și de mărăcinos, încât înaintăm numai cu greu! Încă nu văd capătul drumului, deși prietenul îmi spune că drumul se apropie de sfârșit și că în curând vom ajunge. Oh, mărăcinișul este și mai stufos, și pământul - numai pietre ascuțite, iar printre pietre sunt numai spini și scaieți. Aproape că nu mai pot merge mai departe!

9. Îmi întreb prietenul de ce a trebuit să alegem un drum atât de greu. Prietenul însă îmi spune: «Privește spre stânga și spre dreapta! Ai să vezi de amândouă părțile o mare adâncă, la care nu i se cunoaște fundul! Acesta este singurul drum printre cele două mări nesfârșite. El leagă toate lumile pământești cu paradisul celor preacurați de pe lumea cealaltă. Cine vrea să ajungă acolo trebuie să meargă pe acest drum, pentru că este singurul!»

10. Vezi tu, Zinca, un astfel de răspuns ciudat mi-a dat prietenul și călăuzitorul meu! Îl întreb însă acum din nou și zic: «Pe pământ sunt multe drumuri rele, dar oamenii știu să se ajute: taie mărăcinii, sapă piatra, mătură spinii și ciulinii și fac drumul bun. De ce drumul acesta nu e curățat de nimeni?»

11. Dar prietenul spune: «Pentru că tocmai acest mărăciniș uriaș ferește această limbă de pământ de furtuni puternice și de furia mării! Dacă acest drum nu ar fi acoperit de un mărăciniș atât de stufos, uriașele valuri ale mărilor care sunt de ambele părți de mult ar fi înghițit această limbă subțire de pământ. Dar cum mărăcinișul este atât de înalt și de stufos, valurile puternice ale mărilor se sparg de el, iar pe îngusta limbă de pământ cade doar spuma mării, care, întărindu-se, se face piatră, întărind mereu și mereu acest drum. Această limbă de pământ poartă numele de calea umilinței și a adevărului de nezdruncinat. Amândouă, și calea umilinței și cea a adevărului, au fost pentru oameni dintotdeauna pline de spini!»

12. Vezi, Zinca, după ce prietenul mi-a lămurit acestea, în mine s-a făcut lumină și simt că în inima mea începe să se miște ceva; și ceea ce se mișcă este o lumină, care are o formă ca aceea a embrionului în trupul viitoarei mame. E foarte curată - o pot vedea. Se face acum tot mai mare și mai puternică! Trebuie să fie adevărata flacără divină în inima curată a omului! Da, da, ea este! Se face tot mai mare și ah, cât de bine mă simt!

13. Suntem încă tot pe poteca cea îngustă. Acum însă nu mă mai încurcă spinii și mărăcinișul. Nici nu mai simt vreo durere dacă vreun spin mă înțeapă sau mă rănește! Mărăcinișul însă începe să se rărească de-acum și ne întâmpină copaci tot mai înalți. Iarăși suntem pe o alee minunată. Mărăcinișul a pierit de tot, iar limba de pământ se lățește și malurile mărilor se depărtează de noi tot mai mult. În depărtare văd deja o țară frumoasă cu munți minunați, iar deasupra lor strălucește purpura dimineții! Nu am părăsit încă aleea care se tot lărgește, iar copacii vânjoși de pe margine nu încetează să-și plece coroanele maiestuoase în fața prietenului și călăuzei mele, iar șoaptele lor de preamărire sună la fel ca cea mai armonioasă cântare la harpă!

14. O, Zinca! Nu pot să descriu cât este de minunat aici! Tu ne urmezi încă, plutind, la fel de mut ca și până acum; dar nu ai nici o vină pentru aceasta, căci nu ești tu, ci este doar umbra ta. Ah, dacă ai putea și tu vedea acestea și să păstrezi amintirea lor și în viața pământească, ce om înțelept ai fi tu atunci! Și eu aș putea fi, dacă mi-ar rămâne ceva în amintire din toate acestea. Dar eu nu voi rămâne chiar cu nimic! Prietenul însă îmi spune că îmi vor reveni trăirile vii de acum cu timpul, dar va trebui mai întâi să merg pe acest drum spinos și în trupul meu din carne și oase.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !