1. (Zorel): „Îţi voi spune acum încă altele, Zinca! Tot ceea ce tu din copilărie ai gândit, ai vorbit şi ai făcut şi, de asemenea, ceea ce ai gândit, ai vorbit şi ai făcut în existenţele sufletului tău înainte de viaţa ta de acum, totul este înscris în cartea vieţii. Tu porţi un exemplar din această carte în sufletul tău, dar exemplarul cel mai mare se odihneşte mereu deschis în faţa lui Dumnezeu. Când vei fi desăvârşit, aşa cum stau eu acum în faţa lui Dumnezeu, îţi vei regăsi negreşit toate gândurile, vorbele şi faptele. Cele care au fost bune te vor bucura cu siguranţă, iar cele prin care tu ai încălcat rânduiala divină bineînţeles că nu te vor bucura, dar, fiind atunci un om desăvârşit, nici nu te vei întrista. Căci vei recunoaşte în aceasta marea compasiune a lui Dumnezeu şi marea Lui înţelepciune, şi aceasta te va întări în iubirea ta pură pentru Dumnezeu şi în răbdarea ta faţă de toţi acei bieţi fraţi ai tăi încă nedesăvârşiţi pe care Dumnezeu ţi i-a încredinţat pentru a-i călăuzi, în această lume sau în alta.

2. Din gânduri de-ale tale, ca fiinţă desăvârşită, cândva vor lua naştere noi creaţii. De obicei, din asemenea gânduri, vorbe şi fapte apar în vremurile noi mai întâi corpuri cereşti. Acestea vor fi trimise apoi în focul soarelui, pentru a se maturiza, iar când vor ajunge să fie «coapte», vor fi aruncate cu toată puterea în lume, unde vor dăinui ca lumi noi, în continuă schimbare. Într-o asemenea lume nou-născută cresc şi se dezvoltă, din focul şi lumina din sâmburele lor viu, multe sute de mii de idei şi gânduri, la fel ca şi seminţele din pământul roditor. Acestea folosesc mai târziu drept temelie la apariţia a tot felul de minerale, plante şi animale, din alcăror suflet, cu timpul, va lua naştere sufletul omenesc.

3. Poţi să vezi asemenea lumi noi din când în când, ca ceţuri nebuloase sau comete brăzdând cerul. Obârşia lor este în gândurile, vorbele şi faptele însemnate în cartea Domnului.

4. Vezi din toate astea că nici un gând pe care un om l-a gândit vreodată pe acest pământ sau pe o altă planetă nu a fost şi nu va fi vreodată pierdut. Spiritele din ale căror gânduri, vorbe şi fapte se va face noua lume, prin voia Domnului, recunosc cu uşurinţă, în starea lor desăvârşită, că această lume este rodul gândurilor, vorbelor şi faptelor lor. Cu mare plăcere şi bucurie vor lua ele atunci în grija lor conducerea, îndrumarea, educarea şi animarea acestei lumi şi a tot ceea ce ţine de ea.

5. Tu te uiţi la acest pământ şi nu vezi decât o materie ce pare moartă. Şi eu văd formele materiei ce pare a fi moartă, dar eu văd mai mult decât asta, iar ceea ce văd eu, ochii tăi de-acum nu pot vedea. Eu văd spiritele surghiunite şi veşnica lor străduinţă în a-şi îmbunătăţi forma şi instruirea interioară. Văd spirite şi spiriduşi mereu în mişcare, ca firele de nisip într-o clepsidră romană. Nici nu poate fi vorba de odihnă, iar din munca lor neistovită ia naştere toată devenirea, a totului şi a fiecărei vieţi în parte.

6. Eu îţi spun ţie: în fiecare strop strălucitor de rouă, care tremură pe un fir de iarbă, eu văd, ca într-un ocean, miriade de fiinţe care se mişcă în toate direcţiile! Apa stropului de rouă este doar o primă învăluire a unui gând al lui Dumnezeu. Din aceasta spiritele încapsulate în ea îşi extrag propriile învelişuri şi îşi formează propria individualitate, foarte diferită de forma iniţială a apei. Astfel, stropul nu mai este format numai din apă, iar noile vieţuitoare create din el se răspândesc pe plante şi peste tot unde a ajuns stropul de rouă. Mii de astfel de vieţuitoare, unindu-se, dau naştere unei noi forme de viaţă, cu un nou înveliş. În noul înveliş, creat sub influenţa luminii şi a căldurii, vieţuitoarele iniţiale iau parte constructiv la viaţa noului organism. Această nouă vieţuitoare începe o activitate nouă ca pregătire pentru trecerea într-o nouă formă, mai amplă şi mai evoluată, care, la rândul ei, va trece într-o formă şi mai evoluată. Şi astfel, fiecare activitate a oricărei entităţi nu este nimic altceva decât o pregătire pentru o formă mai înaltă şi mai evoluată, şi asta pentru consolidarea vieţii sufleteşti care, în final, la fiinţa umană va conduce la consolidarea vieţii spirituale.

7. Ce-ţi spun eu acum nu este o fantasmă, ci este curatul şi veşnicul adevăr. Aş putea să-ţi mai spun multe despre rânduiala din Dumnezeu, aşa cum o văd acum pentru prima oară! Dar văd acum că timpul în care mi s-a îngăduit să rămân în această stare de desăvârşire se apropie de sfârşit. De aceea, te rog acum ca, atunci când voi fi din nou omul foarte prost şi sâcâitor de mai înainte, să ai răbdare cu mine şi să mă îndrepţi pe drumul drept al rânduielii lui Dumnezeu. Tu te vei mira foarte mult când mă voi trezi, de cât de prost şi meschin sunt şi că, din toate câte s-au petrecut cu mine, nu-mi voi mai aminti nimic. Dar toate acestea vor veni peste mine.

8. Spiritul meu, care acum mi-a fost revelat într-un mod fortuit, va fi tare obosit de această stare neobişnuită lui şi se va purta ca şi când ar fi mut şi adormit. După această odihnă, de care are acum multă nevoie, el va prinde putere, iar când va fi revelat de la sine va simţi nevoia unei vieţi cu adevărat desăvârşite, căci a primit acum să guste din dulcea ei fericire. Acest spirit revelat va grăbi desăvârşirea sufletului care, atunci când va fi curat şi plin de adevăr, va pătrunde spiritul şi va deveni una cu el.

9. Eu voi adormi acum, iar peste vreo jumătate de ceas să mă trezeşti aşezându-ţi mâinile invers. Dar când mă voi trezi să nu mă laşi să plec de aici până când nu Îl voi recunoaşte în adevăr pe acest om al lui Dumnezeu, care stă aici, la masă. Căci Acesta este una cu Acela pe care acum Îl văd în soarele veşnicei lumini spirituale!

10. Primeşte acum recunoştinţa mea pentru că, prin punerea mâinilor tale, am trăit atâtea!”