1. Zorel a spus: „Prietene, tu ai dreptate: de ceea ce omul se bucură în întuneric, aceea nu dăinuieşte! Iar că îmi duc viaţa ţinându-mi spiritul în întuneric, de aceasta îmi dau singur seama acum, căci cuvintele tale m-au luminat şi simt o mare bucurie. Dar dacă cuvântul tău are trecere şi la Cyrenius, roagă-l să-mi dea măcar un veşmânt mai bun. Căci mi-e ruşine să stau între voi în aceste zdrenţe. Cyrenius o fi având vreun vechi veşmânt de-al vreunui servitor!”

2. Cyrenius l-a chemat pe unul dintre servitorii săi şi i-a spus: „Du-te şi adu-mi o cămaşă bună, o togă şi o mantie grecească!”

3. Servitorul a plecat şi a adus cele cerute.

4. Cyrenius l-a chemat apoi pe Zorel şi i-a spus: „Vino, ia-ţi veşmintele, du-te undeva în spatele casei şi îmbracă-te!”

5. Zorel a luat veşmintele cu adâncă mulţumire, s-a dus în spatele casei lui Marcu, s-a îmbrăcat şi a căpătat astfel o înfăţişare foarte arătoasă.

6. După câteva clipe, Zorel era iarăşi cu noi şi i-a spus lui Cyrenius: „Înalte domn, nu zeii noştri neputincioşi, ci Dumnezeu cel unic, adevărat şi veşnic viu să te răsplătească! Ai îmbrăcat acum un om gol şi aceasta este o faptă nobilă, de care eu nu sunt demn! La fel cum există un Dumnezeu înţelept şi atotputernic, ai cărui copii noi toţi suntem, şi cum El ne copleşeşte cu binefaceri pe care noi nu le merităm şi pentru care noi nu putem decât să-I mulţumim şi atâta tot, tot la fel stau eu acum în faţa ta, înalte domn şi stăpân: din adâncul inimii mele nu pot decât să-ţi mulţumesc şi mai mult nu pot să-ţi răsplătesc bunătatea! Dacă vrei însă să-ţi slujesc ca umil servitor, îţi voi aduce şi ogorul meu în dar!”

7. Cyrenius: „Ogorul tău nu este al tău, ci al aceluia cu ai cărui bani l-ai cumpărat. De aceea îl vei vinde şi vei da banii înapoi aceluia de la care i-ai luat ori copiilor lui. Abia apoi vei putea fi servitorul meu!”

8. Zorel: „Înalte domn şi stăpân, voi împlini întocmai voinţa ta! Dar nu mă părăsi acum şi dă-mi o slujbă! Aşa cum m-am descotorosit de vechile zdrenţe pentru totdeauna, la fel voi scăpa şi de toate vechile mele obiceiuri şi voi deveni un cu totul alt om! Poţi să mă crezi! Pe cât de rău am fost, pe atât de bun vreau să fiu, iar cât mai am de trăit vreau să îndrept cât pot din răul pe care l-am făcut.

9. Dacă aş fi întâlnit vreun om care, la fel ca Ioan, să mă lumineze atât de clar despre bine şi rău, nu aş fi căzut atât de adânc în întuneric. Dar aşa, a trebuit mereu să fac pe deşteptul! Cât de departe însă m-a dus mintea mea deşteaptă ştii şi tu, şi nu mai trebuie să-ţi repet păcatele mele. Îndură-te acum de mine, căci nu vei mai fi niciodată nemulţumit de mine. Mă pricep foarte bine la scris şi la socotit, iar istoria popoarelor nu îmi este străină. Cunosc bine toată opera lui Herodot şi nici cronicile evreilor, perşilor şi babilonienilor nu-mi sunt necunoscute. Cred că îmi vei putea găsi folosinţă la ceva.”

10. Cyrenius: „Despre aceasta vom vorbi mai târziu. Acum însă mergi la prietenul tău Ioan şi roagă-l să-ţi arate calea cea dreaptă! Căci, dacă ai găsit calea cea dreaptă, celelalte vin de la sine!”