1. Zorel a spus atunci, fiind copleşit de uimire pentru marele adevăr şi puritatea acestor detaliate învăţături practice de viaţă: „Doamne, veşnic stăpân al vieţii! Eu Te-am recunoscut din aceste învăţături, chiar şi fără exerciţiile practice premergătoare, căci acestea nu pot ieşi din gura unui om, ci pot fi numai de la Dumnezeu, care a făcut cerul, pământul şi oamenii. Cu multă râvnă voi împlini în fapt tot ce M-ai învăţat acum, plin de compasiune.

2. Am înţeles totul, dar îmi pare foarte ciudat, căci parcă aş mai fi auzit undeva cuvinte asemănătoare şi chiar le-aş fi pus în practică. Dar nu se poate decât să fi visat aşa ceva, căci nu ştiu să-mi mai fi fost dată o asemenea graţie! Rămâne însă pentru mine foarte curios cum de fiecare cuvânt rostit de Tine m-a animat într-un fel atât de cunoscut! Totul îmi era atât de clar şi uşor de înţeles! Dar, oricum ar fi, asemenea cuvinte şi învăţăminte, care ating atât de profund şi adevărat tot ce este viu în om, nu au fost încă niciodată rostite de gura vreunui muritor!

3. După aceste învăţăminte, cine nu găseşte calea adevărată spre desăvârşirea lui spirituală şi nu a primit un puternic avânt să-şi orienteze toate faptele pentru a realiza aceasta, acela sau nu este om, sau s-a pierdut cu totul în lumea moartă a materiei, iar sufletul lui este tare ca diamantul. Altfel eu nu-mi pot închipui cum de e cu putinţă ca un om, care a auzit şi a înţeles aceste învăţături, să nu îşi dedice întreaga viaţă atingerii ţelului final, cu toate că ar trebui să-l vadă în faţa lui la fel de clar ca şi soarele la amiază! Nu vreau însă să pară că aş vrea să mă fălesc, ca şi când aş fi realizat ceva nemaipomenit. Dar o înţelegere clară şi profundă a acestor învăţături este şi ea deja ceva şi are, cel puţin pentru mine, o valoare foarte mare pentru viaţă.

4. Cine însă a înţeles la fel de clar ca şi mine această învăţătură sfântă, acela va renunţa împreună cu mine de a mai fi nebun şi de a se mai îngloda în toate noroaiele de pe lume, şi va urca înălţimile pline de lumină de pe Horeb şi din Liban, spre a culege acolo plantele tămăduitoare care pot vindeca sufletul bolnav şi-l însănătoşesc pentru viaţa veşnică. Plantele tămăduitoare înseamnă, pentru mine, faptele pe care numai pe înălţimile pline de lumină ale cunoaşterii adevărului din învăţătura Ta le găseşti, ceea ce înseamnă faptele rezultate acţionând după cuvintele Tale. Prin «Horeb» şi «Liban» eu înţeleg Adevărul divin şi graţia divină - aceasta este, după mintea mea, însemnătatea lor.

5. Mare, sfânt şi peste toate sublim eşti Tu, o Doamne, care eşti aici în faţa mea, dar niciodată mai mare, mai sfânt şi mai sublim decât în oameni, pe care iubirea şi înţelepciunea Ta i-a transformat în copiii Tăi!

6. Vezi, Doamne, trebuie să fie şi pentru Tine o bucurie mare atunci când o fiinţă, umană doar ca formă, începe să audă şi să înţeleagă cuvântul Tău, şi, până la urmă, chiar ia hotărârea de nestrămutat de a face totul pentru a atinge desăvârşirea spirituală, pe care Tu, ca Dumnezeu, Creator, Tată şi Învăţător, i-ai dat-o ca ţel divin!

7. Cât de mare trebuie să fie bucuria Ta de Tată când un om a atins desăvârşirea spirituală în sfânta Ta ordine cerească! Dar cât de mare trebuie să fie şi bucuria unui copil care, din nimicnicia fiinţei lui plină de adevărată umilinţă, în desăvârşirea lui, Te recunoaşte pe Tine însuţi ca singurul şi adevăratul Tată! Aş dori mult să-l cunosc pe îngerul ceresc care ar putea să-mi descrie cu cea mai clară fantezie această bucurie. De asemenea, aş dori să-l cunosc pe acela care, din actuala stare spirituală sărăcăcioasă, să reuşească măcar în parte să priceapă înţelesurile adânci ale acestei fantezii. Am un simţământ vag că am mai trăit odată, într-un vis, ceva asemănător, dar şi aceasta este doar o slabă oglindire a ceea ce au schimbat învăţăturile Tale în inima şi în voinţa mea.

8. Simt bucuria unui ţăran care are conştiinţa împăcată că şi-a curăţat ogorul de buruieni şi l-a semănat cu cea mai curată sămânţă, ceea ce îl lasă să spere la o recoltă binecuvântată.

9. Ogorul meu acum este bun, ceea ce Tu, Doamne, sigur că ai văzut, altfel nu ai fi risipit cu atâta dărnicie sămânţa cea curată. Această convingere trezeşte în conştiinţa mea un simţământ de încântare ce nu poate fi descris. Căci eu sunt sigur că, având acum cuvântul Tău în mine, voi reuşi să-l fac să devină realitate. Din moment ce cauza a apărut, manifestându-se pe deplin, nu se poate să nu apară şi minunatul efect vindecător. Eu însă nu mă mulţumesc numai cu jumătăţi de măsură, ci vreau totul, de aceea nu voi face nimic pe jumătate, ci voi duce totul la bun sfârşit, iar opera îmi va fi împlinită, la fel cum şi cuvântul Tău este împlinit.

10. Chiar şi ca ignorant am fost în stare să fac un lucru de la cap la coadă, chiar dacă acele fapte nu au fost binecuvântate şi nu au avut mari sorţi de izbândă, căci prima adiere mai puternică de vânt mi-a împrăştiat speranţele pe fundul mării. Şi totuşi nimeni nu mă poate considera moale sau delăsător. Cu atât mai mult voi fi în stare acum, când mi-am retras toate gândurile, vorbele şi faptele mele de la cerinţele lumii profane, să-mi dau toată silinţa de a împlini tot ce mi-am propus, căci prea multă vreme m-am lăsat dus de nas.

11. Nici o sămânţă de gând sau faptă profană nu va mai încolţi în mine, acum, că voiesc aceasta. Pentru cerinţele corpului meu însă, pe care nu le pot stăpâni, nu pot pune chezăşie, căci acestea, Doamne, se află în mâna Ta atotputernică, însă gândurile, vorbele şi faptele mele vor sta mărturie că şi un grec îşi poate ţine cuvântul.

12. Se poate ca, în starea de spirit agitată în care mă aflu acum, să fi spus unele lucruri pripit, dar asta nu are importanţă. Eu nu o să uit ce am spus şi astfel voi urmări strict aceste principii, chiar şi cu preţul vieţii mele pământene. De când ştiu şi simt adânc în mine că după moartea acestui trup mă aşteaptă o viaţă mult mai împlinitoare, nu mă mai leg de viaţa pământească. De prea multe ori mi-am pus în primejdie viaţa pentru câştiguri lumeşti, deci cu atât mai mult o voi face acum, când sunt mai sigur ca oricând de răsplata pe care o voi primi.

13. Nu vorbesc ca un năuc, ci cu simţurile cele mai treze spun că am înţeles pe deplin întregul adevăr al învăţăturilor divine. Că le-am înţeles stă chezăşie faptul că renunţ la viaţa mea pământeană pentru această preasfântă realitate.

14. Sunt oameni care, auzind aceste adevăruri, vorbesc ca şi când ar vrea deja să schimbe din temelie întreaga lume. Cu timpul însă faptele lor devin tot mai slabe şi, după scurt timp, se întorc la vechile obiceiuri proaste. La mine însă nu a fost niciodată aşa, căci, odată ce am cunoscut un adevăr, am căutat îndelung după el, până am fost convins de ceva mai bun.

15. În trecut, faptele mele nu erau în contradicţie cu filosofia mea de viaţa, care avea trăsături filantropice. Nu puteam însă să întrevăd că îl voi întâlni pe Maestrul întregii lumi şi că, în faţa purei Sale înţelepciuni şi viziuni despre viaţă, propriile mele viziuni se vor topi ca ceara la soare. Cel mai incredibil lucru s-a realizat: Dumnezeu a apărut în toată splendoarea puterii şi înţelepciunii Sale şi ne învaţă pe noi, cu cuvinte pe înţelesul nostru, despre rostul nostru înalt. Ca urmare, am luat o hotărâre pe care nimeni nu mi-o mai poate schimba.

16. Mulţi oameni orgolioşi vor căuta mai degrabă cele lumeşti decât adevărul sfânt grăit de adevăratul Dumnezeu, căci acestea le vor aduce plăceri lumeşti. Pentru aceste plăceri, ei îl uită pe Dumnezeu, căci El nu le aduce ploaie de aur şi de argint. Eu însă am cunoscut adevăratul aur al lumii divine şi detest acum profund toate tentaţiile lumeşti. Stăpân al veşniciei, pedepseşte-mă dacă vreo vorbă grăită de mine acum a fost falsă!

17. Pe tine, Cyrenius, în deplina mea prostie şi neştiinţă, te-am implorat să mă ajuţi. Acum însă îmi retrag cererea, căci, găsind comorile în ceruri, nu mai râvnesc la cele lumeşti. Nici ogorul, şi nici casa mea arsă nu le mai vreau, căci am găsit Casa Domnului în inima mea. Vinde totul şi plăteşte-i pe cei cărora le mai datorez ceva lumesc. Eu însă voi lucra şi voi servi oamenilor în tot ce-i drept în faţa lui Dumnezeu, căci pot lucra şi mi-am însuşit anumite dexterităţi.”

18. Eu am spus: „Cunoscându-ţi sufletul, te-am ales în spirit, căci altfel nu ai fi putut veni aici. Deoarece te-ai transformat deja profund, îmi vei fi de un mare folos pentru grecii de pe coastele Asiei Mici şi ale Europei. Acolo sunt oameni care tânjesc după lumină şi nu au de unde să o primească. La început vei fi primit în casa lui Cornelius, frate cu Cyrenius, unde vei avea tot ce-ţi trebuie. Când va veni timpul, îţi voi spune să mergi în lume şi să faci cunoscut popoarelor numele Meu. Acum ai tot ce ai nevoie, iar restul te va învăţa spiritul adevărului. Când vei vorbi nu trebuie să cugeţi, fiindcă vorbele îţi vor fi puse în inimă şi apoi în gură, şi popoarele te vor asculta şi Îl vor preaslăvi pe Acela care ţi-a dat înţelepciune şi putere.”