1. (Domnul): „Slujind, se învaţă şi se dezvoltă cel mai bine umilinţa; cel mai adesea, cu cât un serviciu este considerat mai inferior, cu atât este el mai potrivit pentru adevărata evoluţie a vieţii. Umilinţa nu este altceva decât condensarea tot mai puternică a vieţii în ea însăşi, pe când orgoliul este împrăştierea, iar în final chiar pierderea de tot a vieţii, ceea ce noi numim a doua moarte sau moartea spirituală.

2. Cei orgolioşi au încetat să mai servească şi prin aceasta a încetat şi evoluţia vieţii lor. Dacă evoluţia vieţii ar consta în dominarea şi asuprirea orgolioasă, atunci Dumnezeu ar fi trebuit să stabilească o ordine în care fiecare om ar primi dreptul nelimitat de a asupri; dar aceasta fiind împotriva ordinii Sale, fiecare om sau înger trebuie să se obişnuiască a servi, iar până la urmă vor descoperi cea mai mare plăcere şi fericire în aceasta.

3. Fără slujire, viaţa nu ar exista, nu ar putea fi menţinută, n-ar exista noroc, nici fericire şi nici iubire, nici înţelepciune şi nici plăcere de viaţă, nici aici şi nici pe lumea cealaltă; iar cine îşi închipuie un cer lipsit de slujire, plin de lene indolentă şi de abundenţă de prisos, acela tare se înşeală!

4. Cele mai fericite spirite din cel mai înalt cer sunt investite cu o putere care se apropie de cea a lui Dumnezeu Tatăl pentru a putea cât mai bine sluji atât Lui, cât şi tuturor oamenilor de pe această lume a încercărilor. La ce altceva le-ar putea servi această putere şi forţă creatoare?! Este oare nevoie, pentru a nu face nimic, de putere şi înţelepciune?! Dacă activitatea şi serviciile lor pe această lume sunt pentru voi de o importanţă de nedescris, cu atât mai mare este importanţa serviciilor lor în lumea spiritelor şi a întregii eternităţi!

5. Eu nu am venit la voi ca să-Mi fac din voi tovarăşi leneşi sau să vă învăţ munca la câmp sau cum să creşteţi animale, ci ca să vă arăt ce trebuie să faceţi ca să deveniţi muncitori destoinici în via cerească. Învăţătura Mea are ca ţel în primul rând desăvârşirea voastră în domeniile vieţii voastre sufleteşti, iar în al doilea rând dorinţa de a deveni, ca suflete desăvârşite, cei mai sârguincioşi şi puternici lucrători ai Mei aici, dar mai ales dincolo, în împărăţia Tatălui Ceresc.

6. Dacă nu ar fi acesta ţelul Meu final, ci v-aş spune vouă: «Fiţi numai aici harnici; odată ce veţi ajunge în împărăţia Tatălui Ceresc, veţi trăi numai în desfătări şi vă veţi odihni în veci şi veţi putea căsca gura la splendoarea lui Dumnezeu!» ar însemna că Eu însumi sunt mai prost decât cel mai prost dintre voi. Da, veţi putea admira în veci splendoarea lui Dumnezeu, dar nu fără a face nimic; căci de strădaniile voastre va depinde înmulţirea minunilor cereşti - să le faceţi mereu mai divine şi mai minunate!

7. Eu vreau ca toate gândurile şi ideile Mele să treacă în faptă, datorită vouă şi prin voi, copiii Mei, aici, pentru sufletul, inima şi spiritul fraţilor şi surorilor voastre, iar pe lumea cealaltă, în marile realităţi, de la cea mai interioară sferă spirituală de creaţie până la cea mai exterioară manifestare materială. Iar apoi, după ce gândurile Mele au fost trecute prin voi în faptă, ele se vor reîntoarce la viaţa pură, spirituală şi desăvârşită. Şi pentru aceasta, prieteni, este nevoie de infinit de mult timp, răbdare şi muncă şi de o la fel de mare şi cuprinzătoare înţelepciune şi putere!”