1. (Domnul): „Cei dintre voi care au bani mulţi să nu îi împrumute mereu numai acelora care pot să plătească dobânzi mari şi pot să restituie capitalul la vremea hotărâtă, ci şi celor săraci, care nu le pot da nici dobânda, şi nici capitalul înapoi; căci banii le vor fi scrişi buni la Mine, iar Eu le voi plăti de zece ori mai mult capital şi dobânzi aici şi de o sută de ori mai mult pe lumea cealaltă. Cei care însă îşi împrumută banii numai acelora care le plătesc dobânzile şi capitalul la vremea cuvenită sau uneori prin constrângere judecătorească, aceia şi-au primit deja răsplata şi nu mai au de aşteptat nimic de la Mine; căci ei nu Mi-au slujit Mie, ci numai lumii şi lor înşişi.

2. Veţi zice poate: «Şi aceasta este o binefacere, dacă îi ajut cuiva care se află la nevoie, împrumutându-i bani cu dobândă; căci cel care a împrumutat a fost astfel ajutat şi a ajuns un om bogat şi poate deci uşor să plătească dobânzile şi capitalul înapoi! Căci cel care a împrumutat banii a îndrăznit să-şi asume riscul ca, în urma unor speculaţii nefavorabile, să îşi piardă banii împrumutaţi! Dar cum aceşti bani l-au ajutat pe cel căruia i-au fost împrumutaţi, nu se poate împotrivi nici un Dumnezeu, cu toată înţelepciunea Lui, ca datornicul să-şi plătească datoria înapoi împreună cu dobânzile! Căci cel care a împrumutat banii, în primul rând este tot un om faţă de care celălalt are aceleaşi îndatoriri ca şi el faţă de celălalt, iar, în al doilea rând, aceşti bani împrumutaţi pot fi toată averea acestui om, din care el este nevoit să trăiască, la fel ca rentierul din bucata lui de pământ! Dacă însă cel care a împrumutat renunţă ca datoria şi dobânda să-i fie plătite, din ce să trăiască el? Sau datornicul are dreptul să-şi dorească să păstreze banii împrumutaţi cu care a câştigat atât de mult?! El ar putea şi ar trebui să ştie că pentru cel care l-a împrumutat aceştia sunt singura lui avere!»

3. La acestea Eu zic: cine are bani, iar un prieten are nevoie de aceştia şi vine şi cere un împrumut, să nu îi fie refuzat. Cine îl împrumută cerându-i dobânzile legale, acela a făcut o faptă bună, care şi în cer îşi va găsi răsplată. Este, de asemenea, obligatoriu ca datornicul nu numai să restituie la vreme împrumutul împreună cu dobânzile, ci chiar mai mult; dacă a câştigat mult, să-şi împartă din inimă şi proprie voinţă câştigul cu cel care l-a împrumutat, căci numai datorită banilor acestuia a ajuns la câştig. Cel care a împrumutat să nu ceară însă aceasta! Toate acestea pot fi făcute cu cea mai mare prietenie, dar fără a-l forţa!

4. Dacă însă la cel care are bani de împrumutat vine un sărac de la care nu este de aşteptat că o sumă mare de bani îi va putea aduce foloase, nici din partea Mea nu este nici un om obligat să-i împrumute unui astfel de sărac suma cerută, căci în felul acesta el şi-ar risipi banii fără a ajuta cuiva, iar bietului datornic el i-ar da doar un prilej prin care acesta să se lase ispitit de tot felul de desfrâuri. O asemenea faptă nu este de aceea prea bună, ci, dimpotrivă, deşi nici pe de-a-ntregul rea, totuşi am putea-o numi foarte proastă, ceea ce nu poate fi pe placul iubirii Mele şi cu atât mai puţin al înţelepciunii Mele.

5. Ah, ar fi cu totul altceva dacă ar veni un om sărac, despre care aţi şti că se pricepe să umble cu banii şi numai prin împrejurări vitrege a ajuns sărac, şi v-ar cere bani împrumut; pe acela nicidecum să nu-l refuzaţi, chiar dacă nu vă oferă dobânzi şi siguranţa că vi-i poate înapoia! Dacă omul a folosit bine capitalul, el va şti, ca frate al vostru, ce va trebui să facă; căci el are această îndatorire faţă de voi, la fel cum şi voi o aveţi faţă de el.

6. Dacă însă nu va reuşi să vă înapoieze împrumutul, să nu-i purtaţi pentru aceasta supărare ori să vă cereţi banii de la urmaşii lui; căci aceasta ar fi cu totul împotriva ordinii Mele. Dacă însă urmaşii lui, în primul rând copiii sau nepoţii, au făcut avere, atunci ei ar face bine atât pentru ei, cât şi în faţa Mea, dacă vor plăti datoria pe care săracul lor tată sau bunic o are la un prieten al omului. Dacă s-a făcut aceasta, atunci prietenul omului va şti ce să facă cu banii, din dragoste pentru Mine şi pentru aproapele lui!

7. Când Eu vă spun să împrumutaţi bani şi aceluia care nu îi va mai putea da înapoi, nu vreau să spun decât atât: să vă purtaţi cu banii întocmai aşa cum v-am arătat Eu; mai mult sau mai puţin decât aceasta este o dovadă ori de prostie, ori de mare răutate, deci un păcat împotriva iubirii aproapelui!”