Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 14:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 29.12.2009, 08:02    Post subject: Capitolul 103 - Dezvoltarea materiei Reply with quote

Capitolul 103
Dezvoltarea materiei


1. (Domnul): „Înainte de începuturi, când Dumnezeu Tatăl a făcut spiritele din gânduri ale Sale maturizate îndeajuns și le-a înzestrat cu puterea Sa așa încât să poată să înceapă singure să gândească și să voiască, a trebuit să li se arate și o ordine după care ele să gândească și să voiască, iar apoi să și făptuiască. Odată cu această ordine, a trebuit să fie pusă în ființă și ispita de a călca ordinea, căci altfel ele nu ar fi fost în stare niciodată să-și folosească voința proprie. Această ispită a adus o adevărată înviorare a vieții, în urma căreia aceste spirite au început să aleagă, să dorească cu tărie și să făptuiască.

2. Acum, cunoscând acestea, este ușor să înțelegeți că printre primele spirite create au apărut și buruieni, căci ispita a întors de la calea dreaptă multe spirite. Datorită înverșunării lor, acestea s-au rigidizat tot mai mult și aceasta a constituit baza creării lumii materiale*.

3. La început au fost sorii centrali principali, iar din ei au luat naștere toți sorii și corpurile cerești și tot ce se află pe ele, în ele și peste ele.

4. Tot ce este acum materie, odată a fost spirit, care s-a desprins de bunăvoie din ordinea dumnezeiască, a căzut în ispită, s-a întărit și s-a împietrit în aceasta, ceea ce a dus la formarea materiei. Materia nu este deci altceva decât spirit condamnat și împietrit în el însuși. Spus și mai simplu, materia este cel mai gros și mai greu înveliș al spiritului.

5. Niciodată însă spiritul nu poate el însuși să devină materie, cu tot învelișul său tare și greu, ci trăiește și există mai departe în materie, de orice fel ar fi aceasta. Când materia este foarte tare, și viața spiritului din ea este foarte îngrădită și nu se poate dezvolta dacă nu i dă ajutor din afară.

6. În stânca tare, viața se poate dezvolta de-abia după ce ploaia, zăpada, rouă, grindina, fulgerul și alte elemente vor înmuia piatra, care va deveni tot mai poroasă. Prin aceasta, puțina viață eterică va ieși la suprafață, la aer, o parte își va forma un înveliș nou mai ușor și mai moale, la început sub formă de mucegai, apoi de mușchi de stâncă. Dar viața liberă va fi după o vreme nemulțumită și cu acest înveliș și de aceea își va face în curând unul nou, în care să se poată mișca mai liber și mai ușor.

7. Atât timp cât noul înveliș este ușor și moale, spiritul închis în acest înveliș se simte bine și nu va cere mai mult. Numai că învelișul, care la început a fost ușor, devine iarăși tot mai tare și mai greu, datorită activității interioare a spiritelor, care acum împing mereu la o parte materia apăsătoare și devin astfel tot mai rigide. Din acest motiv viața spirituală tinde spre evoluție, dând mai întâi naștere firului de iarbă, iar, în evoluțiile următoare, trunchiului de copac, și caută, prin tot mai strânse cercuri și crestături, să se apere de solidificarea mereu crescândă care ascensionează. Deoarece, până la urmă, tot nu se poate apăra de totala solidificare, spiritul îngustează pe cât posibil trunchiul și caută evadarea în ramurile subțiri, în frunze și, în final, în flori. Cu timpul însă și acestea devin tot mai solidificate, iar spiritele, văzând că strădania lor a fost zadarnică, se încapsulează și se păstrează în coconi înveșmântați cu materie mai bine aleasă de ei.

8. Astfel apar apoi tot felul de semințe și fructe. Dar cea mai egoistă parte din viața devenită liberă a unei plante nu câștigă mult; căci ceea ce se ascunde în învelișul tare al seminței trebuie să urmeze de tot atâtea ori același drum de câte ori sămânța cade în pământul umed și îndestulător de viață. Cealaltă parte a vieții, mai răbdătoare, care se mulțumește să rămână în materia grosieră ca scut și purtător al vieții vii și nerăbdătoare, putrezește și renaște apoi într-o formă mai înaltă și mai liberă. Aceasta se înveșmântează deja cu o formă animală. Ceea ce este devorat ca hrană de om și de animale este folosit în mare parte pentru întreținerea cărnii, partea mai nobilă întărește nervii și animă mintea, iar partea cea mai nobilă va deveni substanță sufletească.”
(* - Vezi „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul”, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !