Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 08:19
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 29.12.2009, 08:07    Post subject: Capitolul 104 - Egoismul - cauză a materiei Reply with quote

Capitolul 104
Egoismul - cauză a materiei


1. (Domnul): „Dacă veți cerceta mai îndeaproape acest proces, nu vă va fi greu să vă dați seama, din adâncul adevărului, de unde vine buruiana pe ogorul curat al vieții.

2. Tot ce este lume și materie este opusul permanent și necesar al adevăratei ordini spirituale a lui Dumnezeu, deoarece la origine reprezintă ispita pentru trezirea voinței libere din ideea clar conturată și emanată de Dumnezeu. De aceea ea este adevărata buruiană pe ogorul vieții spirituale.

3. Dacă la început buruiana este necesară formării unei vieți deplin libere a spiritului, până la urmă ea trebuie recunoscută ca atare de ființa omenească liberă și trebuie stârpită pentru că este cu neputință ca omul mântuit să existe împreună cu ea. Ea este un mijloc pentru atingerea scopului, dar nu poate fi niciodată una cu scopul.

4. Năvodul este și el un mijloc pentru prinderea peștilor; dar cine îl aruncă în apă pentru a-l trage afară de dragul lui, al năvodului, și nu pentru a prinde pești?! Iar apoi cine l-ar prăji la foc și l-ar mânca?! De năvod este nevoie numai pentru prinderea peștilor; după ce peștii au fost scoși afară din apă cu ajutorul lui și pescuitul s-a încheiat, năvodul e pus deoparte și se cântărește câștigul făcut cu ajutorul lui.

5. Tot așa este nevoie de ispita încălcării ordinii divine, căci ea trezește puterea de cunoaștere și libera voință. Ea umple sufletul cu dorințe și bucurie până când el, recunoscând-o, nu o va mai ridica în slăvi, ci o va combate mereu cu aceeași liberă voință care a fost trezită și animată în el chiar prin această ispită, iar sufletul liber o va folosi apoi ca mijloc, și nu ca scop în sine.

6. Burduful nu este vinul însuși, ci doar un recipient de păstrare a vinului. Cine ar fi atât de prost încât să guste din burduf și să îl strice numai pentru că miroase ispititor, cu toate că știe că este de ajuns să desfacă burduful la locul potrivit ca să poată gusta din vinul curat din el?!

7. Buruiana sau ispita încălcării ordinii este de aceea subordonată scopului și nu are voie niciodată să devină scopul. Cine face din ceva subordonat o cauză principală, acela seamănă cu un nebun care vrea să se sature cu oalele în care a fiert o mâncare bună, iar mâncarea o aruncă!

8. Ce este însă această buruiană, prin a cărei putrezire este îngrășată viața? Ce nume poartă ispita pusă în forma însuflețită? Ea se numește egoism, trufie, aroganță, iar la sfârșit tiranie. Prin egoism, forma de viață se orientează spre ea însăși, cu lăcomia de a îngloba totul în ea însăși și apoi de a zăvorî totul în ea însăși, ca nu cumva să beneficieze și altcineva, și aceasta din frica de a nu suferi de vreo lipsă! Prin această închidere în ea însăși a tot ce preia din ordinea divină pentru hrănire și menținere, va apărea în ființă o tot mai mare densitate și un sentiment de preaputere și soliditate, și prin aceasta o plăcere deosebită față de propria ființă - iar aceasta este trufia, în adevăratul sens al cuvântului, simțindu-se ea însăși ca pe ceva plin de greutate, ridicându-se cu toată puterea deasupra celorlalți; pentru aceasta ea se folosește de toate mijloacele care îi stau la dispoziție, chiar dacă acestea sunt de cel mai rău soi.

9. Dacă trufia a atins ceea ce și-a dorit, atunci se ridică deasupra tuturor semenilor și se uită în jos cu dispreț, mulțumită de ea însăși; iar acest dispreț seamănă cu greața pe care o simte un stomac preaplin față de bucatele din fața lui și este ceea ce se numește aroganță. În ea este multă materie și un câmp întreg de buruieni.

10. Aroganța este, în sinea ei, plină de nemulțumire, pentru că mereu își dă seama că încă nu îi stă totul la picioare, așa cum își dorește. Ea își examinează toate mijloacele și puterile și constată că i-ar putea sta totul la picioare dacă s-ar da drept generoasă. Gândit și făcut! Să le dea flămânzilor mai mult decât sătuilor este un joc ușor pentru aroganță. În curând, micile puteri flămânde se adună în jurul ei și se lasă comandate de ea, căci acum și ele primesc o bucățică din bogățiile aroganței. Ele ascultă acum de ea ca sclavii, îi măresc prin aceasta puterea, iar aroganța va urmări acum să-și facă și mai mulți servitori și datornici, dacă se poate chiar lumea întreagă. Această poftă de nestăvilit este cu adevărat cea mai stricătoare sete de stăpânire și tiranie, căci din ea iubirea a fost cu totul alungată.

11. În această sete de stăpânire se manifestă cea mai densă materie, asemenea unei planete împietrite de granit, cu toate relele de pe ea. Drept dovadă că setea de stăpânire este cea mai tare materie stau cetățile și fortărețele în spatele cărora se ascund tiranii: late de câțiva țoli și apărate de nenumărați soldați, aceste ziduri trebuie să fie de nepătruns, pentru ca nimeni să nu fie în stare să străpungă cea mai densă materie și să deranjeze astfel tiranul în liniștea lui plină de aroganță. Vai de sărmanul care îndrăznește să miște doar o piatră din aceste ziduri, căci va fi pe dată făcut una cu pământul!

12. Eu nu vorbesc aici de acei stăpâni și regi care mențin pe pământ ordinea divină și care sunt stâlpi ai umilinței și modestiei, ai iubirii și răbdării. Căci acești regi desemnați de Dumnezeu trebuie să fie ceea ce sunt și nu pot fi altfel atâta vreme cât sunt conduși de voința Dumnezeului atotputernic. Eu v-am vorbit mai înainte numai de adevărata tiranie a fiecărui om în parte. Da, există stăpâni care sunt tirani cumpliți! Aceștia s-au ridicat din popor, s-au răsculat împotriva stăpânilor puși de Dumnezeu, ca odată Absalom împotriva propriului său tată, David. Acești stăpâni nu sunt desemnați de Dumnezeu, ci doar de ei înșiși; ei sunt de aceea răi și ca o adevărată buruiană și reprezintă forme dintre cele mai împietrite ale materiei.

13. Dar tu, Cyrenius al Meu, și împăratul tău, nu sunteți dintre aceștia, ci sunteți ceea ce sunteți din voința lui Dumnezeu, deși sunteți încă păgâni! Dar Mie îmi sunteți ca păgâni mult mai dragi decât mulți regi evrei care, în loc să fie călăuze ai copiilor Domnului, au fost adevărați ucigași ai trupului acestor copii, dar și mai mult - ai spiritului lor. De aceea lor li se va lua pentru totdeauna tronul, sceptrul și coroana și ele vă vor fi date vouă, păgânilor înțelepți. Am făcut aici această paranteză ca nu cumva tu, Cyrenius al Meu, să crezi că stai împreună cu nepotul tău, ca uzurpatori în fața Mea pe tronul împărăției. Iar acum să cercetăm mai departe buruienile de pe ogorul cel bun!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !