1. Eu am spus: „Vedeţi, Eu am pus să fie adus acest glob luminos din adâncul Africii, pentru a vă face cunoscută vouă, fără minuni, ci pe o cale naturală, care însă vouă nu vă era cunoscută până acum, lumea spiritelor naturii!

2. Lumina acestui glob acţionează asupra nervilor din adâncitura stomacului în aşa fel încât sufletul, după ce lumina a acţionat mai mult timp, îşi va lua vederea de aici, din adâncitura stomacului, şi va începe să vadă chiar şi cele mai ascunse lucruri. Vederea voastră se va schimba exact în acest fel şi veţi vedea cu ochii închişi mai bine decât acum cu ochii trupeşti deschişi.

3. Asupra unora dintre oameni şi luna are o acţiune asemănătoare, dar niciodată într-o asemenea măsură ca lumina acestei pietre, închideţi acum ochii şi convingeţi-vă dacă nu veţi vedea mai bine cu adâncitura stomacului decât cu ochii!”

4. La aceste cuvinte ale Mele, toţi au închis ochii şi s-au minunat de această clară vedere a sufletului prin adâncitura stomacului.

5. Numai Matael şi cei patru tovarăşi ai lui au spus: „Această vedere minunată nu ne este deloc străină, căci în acest fel am văzut de multe ori cele mai ciudate lucruri şi am călătorit prin locuri peste care nici un muritor în stare trează n-ar fi putut trece fără să se aleagă cu o sperietură dintre cele mai urâte. Am văzut tot aerul şi apa mării, a râurilor, a lacurilor şi a pârâiaşelor pline de tot felul de larve ciudate, care se mişcau prin aer mai repede sau mai încet, în toate direcţiile. Aceste larve pluteau în sus şi în jos, se roteau uneori uşor, alteori foarte repede, unele cădeau pe pământ ca fulgii de zăpadă şi dispăreau în crăpături, altele erau absorbite ca rouă de către plante, altele de pământ, iar altele de tot felul de pietre.

6. Cele care erau absorbite de pământ, de plante şi de pietre, nu mai ieşeau la vedere; dar acolo unde vreun copac, vreo plantă sau vreun animal putrezeau, acolo se ridicau tot felul de forme, la început ca un fum uşor şi sclipitor, iar mai apoi aceste forme se uneau într-o singură formă bine definită.

7. După ce forma era gata, nu mai dura mult până când începea să se mişte, ca animată de o conştiinţă, şi se comporta ca un câine care caută o urmă pe care mirosul lui a depistat-o.

8. Noi am văzut aceste fiinţe de obicei plutind deasupra turmelor de oi, capre şi vite. După ce ajungeau turma, ele rămâneau acolo, iar dacă avea loc vreo împerechere între animale, şi se părea că ele incitau animalele în această direcţie, atunci ele erau absorbite de animalele care se împerecheau, la fel cum rouă este absorbită de un fir uscat de iarbă, şi nu mai apăreau la vedere.

9. Multe dintre aceste forme mişunau în apă şi un timp alunecau uşor pe suprafaţa apei. Apoi, unele se scufundau hotărâte în apă, altele se scufundau abia după ce se adunau mai întâi într-o formă ceţoasă, care nu de puţine ori arăta ca un animal de apă.

10. Dar mai ciudate erau nişte forme ca nişte larve care se ridicau mereu cu miile din apă şi arătau ca nişte insecte zburătoare sau ca nişte păsări mai mari sau mai mici, de tot felul de soiuri. Ele aveau aripi şi picioare foarte bine conturate, dar nu se foloseau de ele ca păsările, ci acestea atârnau, iar ele pluteau mai degrabă ca fulgii prin aer. Când prin preajma lor zbura câte un stol de păsări adevărate, atunci puteam vedea o trezire la viaţă a acestor larve şi ele zburau mai departe cu stolul de păsări şi în scurt timp erau ca şi digerate de acestea.

11. Am văzut adeseori cum din ceruri cade un praf luminos, uneori mai dens, alteori mai rar, şi cel mai adesea putea fi văzut deasupra apei. Dacă priveam mai de aproape acest praf, se putea vedea că avea şi el o anumită formă care se asemăna cu cea a unor ouă mici sau a unor animale mici de apă, iar acest praf era înghiţit repede de apă.

12. Oh, aş putea să vă mai povestesc încă multe, dacă am avea timp de asta! Dar ceea ce noi am văzut mai înainte, în starea noastră nefericită, acum vedem din nou cu adevărat cu ochii închişi, iar aceasta trezeşte în noi amintiri care acum ne strigă tare: «Toate acestea le-aţi mai văzut ani la rând, seară de seară şi noapte de noapte!» Uneori am văzut aceste forme chiar şi ziua, toamna când vremea era tulbure, şi bineînţeles că nu ştiam ce să credem despre cele văzute. Din fericire, acum înţelegem totul şi ştim de unde vine totul, ce este şi ce va deveni! Ţie, o Doamne, Ţi se cuvin toată iubirea, toate mulţumirile şi toată preaslăvirea pentru aceasta!”