1. Iuda Iscarioteanul a spus: „Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să mă lăsaţi şi pe mine să mă dezvinovăţesc, căci Domnul i-a lăsat întotdeauna să se dezvinovăţească pe cei care au arătat răutate şi perfidie. Dacă străinii primesc acest drept, de ce să nu-mi fie dat şi mie, care fac parte din grupul vostru şi care am împărţit bucuria şi suferinţa împreună cu voi?!”

2. A spus atunci şi Bartolomeu: „Cu străinii lucrurile stau cu totul altfel! La ei falsitatea este de mult înrădăcinată. De fapt, ei nu luptau împotriva răutăţii şi falsităţii din ei pentru că nu îşi dădeau seama de ea. Atunci însă când lumina cuvântului adevărului etern a pătruns până la ei, în adâncul lor a început să fiarbă şi să clocotească, iar ei au început să se cureţe de vechea mizerie şi au devenit curaţi. Tu însă stai de mult în deplinătatea sfintei lumini a adevărului şi ai primit mii de dovezi vii în cuvinte şi în fapte despre autenticitatea acestui adevăr!

3. Dar toate acestea nu te-au mişcat! Tu vrei ca tu însuţi să poţi face minuni, ca prin aceasta să poţi ajunge la cât mai mult aur şi argint, la fel ca şi fariseii din Templu. Tu de fapt nu ai nevoie de nici un Dumnezeu, cel mult poate de unul care să-ţi aducă mulţi bani, ca să-ţi poţi satisface toate plăcerile de pe lume şi să poţi păcătui până la moarte, fără nici o consideraţie pentru adevărurile care ţi-au fost dezvăluite aici!

4. Dacă atotputernicul cuvânt al Domnului nu te poate îndrepta, cum să te poată îndrepta cuvântul nostru omenesc?! Du-te tu mai bine înapoi, la locul tău, şi nu ne mai deranja cu discuţiile tale fără rost! Eu am spus ce aveam de spus!”

5. La această severă mustrare, Iuda Iscarioteanul a vrut să mai răspundă ceva, dări Cornelius i-a zis: „Deschide-ţi de acum gura numai atunci când te întreabă cineva ceva, altfel taci şi nu-l mai deranja pe Domnul în facerile Lui! Dacă vrei însă, după toate aceste sfaturi, să vorbeşti, du-te atunci adânc în pădure şi vorbeşte acolo cu copacii şi tufişurile; ele nu te vor contrazice ca să te supere şi în nici un caz nu te vor putea jigni! Ori du-te în larg, pe mare, şi vorbeşte acolo cu peştii -aceştia vor fi întru totul de acord cu tine! Căci şi aşa tu nu înţelegi nimic din tot ce se vorbeşte aici! Prostia ta, precum şi aroganţa şi lăcomia care se hrănesc din ea ne deranjează pe toţi în înţelegerea profundă, pe care noi ne-o dorim atât de mult, a marilor adevăruri de la Dumnezeu, Domnul peste toate!”

6. După aceste vorbe Iuda s-a dus în spate şi nu a mai scos nici un cuvânt, căci faţă de Cornelius avea o mare teamă, cunoscându-i prea bine zelul şi ardoarea pentru Mine şi învăţăturile Mele.

7. Prin aceasta, situaţia s-a liniştit, iar Eu le-am spus tuturor: „Cine are, aceluia i se va da şi mai mult, cine însă nu are, aceluia i se va lua până şi ceea ce are!

8. V-aţi convins acum cât de rele sunt lăcomia şi plăcerile lumeşti; de aceea feriţi-vă inimile cu mare grijă de acestea! O inimă lacomă nu poate pricepe nimic din învăţăturile spirituale şi nu poate fi luminată de ele.

9. Voi toţi aţi înţeles deja adevăruri profunde, deşi sunteţi doar de câteva zile cu Mine, acest ucenic însă, deşi este de aproape o jumătate de an lângă Mine şi a fost martor la nenumărate minuni şi învăţături, totuşi nu a pătruns adevărul! Cauza este nemăsurata lui lăcomie, iar aceasta se trage din lenea şi comoditatea lui.

10. Un om harnic adună în fiecare zi atât cât are el nevoie şi încă ceva mai mult pentru zilele de la bătrâneţe, dar, chiar dacă nu şi-ar păstra nimic şi ar împărţi cu drag prinosul săracilor şi nevoiaşilor, tot se va avea grijă de bătrâneţile lui.

11. Dar un leneş iubeşte trândăveala şi vrea să trăiască bine pe socoteala vecinilor harnici. Pentru ca să adune cât mai multe comori, ca apoi să poată trăi ca un rege, el va deveni un mincinos, un hoţ şi un pungaş.

12. O asemenea lăcomie îi va întuneca sufletul într-atât încât nu va mai putea înţelege nimic din adevărurile spirituale. Un asemenea suflet se va preocupa numai de trupul său egoist de carne şi sânge, chiar dacă va fi luminat de cea mai înaltă şi curată lumină spirituală, şi de aceea el va vedea pretutindeni doar materia şi niciodată spiritul.

13. Aţi văzut, atunci când s-a întrupat în faţa ochilor voştri această măgăriţă, cum se transformă spiritul în materie şi nu este nevoie să vă lămuresc mai mult. Cei dintre voi care au înţeles aceasta, au înţeles imediat şi uşor, iar cine nu a înţeles imediat, aceluia îi va trebui mult până să priceapă pe de-a-ntregul, dar în această lume, niciodată!

14. De aceea, puneţi-vă singuri întrebări despre felul cum aţi priceput aceste lucruri! Cine are această înţelegere, acela o are; cine nu o are, acela multă vreme nu o va avea. Cei al căror suflet este atras de spirit, aceia vor înţelege spiritul uşor; cei al căror suflet este atras de materie, aceia nu pot pricepe nicicum acest spirit înalt şi curat!”