1. Eu am spus: „Aşa cum ai vorbit tu, prietene, despre mânia şi iubirea lui Dumnezeu, tot aşa judecă şi un orb minunăţia culorilor armonioase din curcubeu!

2. Încă nu ai priceput cum că toate cele cinci cărţi ale lui Moise, toate scripturile profeţilor, ale lui David şi ale lui Solomon sunt de înţeles doar pe calea viziunilor profund spirituale?!

3. Crezi tu într-adevăr că Dumnezeu a trimis un înger cu o sabie de flăcări ca să-I izgonească pe Adam din rai? Eu îţi zic ţie: chiar dacă şi Adam ar fi avut această viziune, aceasta este doar o viziune a ceea ce s-a petrecut înlăuntrul lui Adam şi a ţinut de educaţia lui şi de crearea primei religii şi a bisericii la oamenii de pe pământ.

4. Pe pământ nu a existat niciunde un rai în care oamenilor le cădeau peştii gata fripţi în gură, ci şi atunci peştii erau mai întâi prinşi şi apoi fripţi, înainte de a fi mâncaţi cu măsură. Dacă însă omul era harnic şi aduna fructele pe care i le dădea pământul şi îşi făcea o provizie, atunci fiecare loc de pe pământ pe care omul l-a lucrat putea fi un adevărat rai pământesc!

5. Ce s-ar fi ales de om şi de evoluţia lui spirituală, dacă ar fi trăit într-un rai al abundenţei unde n-ar fi trebuit să se îngrijească de nimic, unde i-ar fi picat drept în gură cele mai bune roade, unde s-ar fi putut culca pe iarba cea mai mătăsoasă şi unde toate dorinţele i s-ar fi împlinit fără ca el să trebuiască să facă nimic?! Când ar fi stat un astfel de om pe propriile-i picioare?! Eu îţi spun ţie că omul din paradisul pe care ţi l-ai închipuit tu n-ar fi ajuns nici până în ziua de astăzi altceva decât un porc hrăpăreţ sau un polip care vegetează pe fundul mării.

6. Ce vrea să spună oare îngerul cu sabia de foc în mână? Ce este această imagine simbolică? Omul era gol, căci până acum n-a venit nici un om pe lume cu haine. Dacă el nu şi-a trăit copilăria în trupul său, la fel ca şi această măgăriţă, pentru că a apărut în trup în acelaşi fel ca ea, chiar dacă ar fi fost înalt de douăsprezece picioare, în experienţa lui de viaţă despre alcătuirea pământului el era încă un copil, care trebuia mai întâi să se ascută la minte, mai ales prin încercări.

7. Câtă vreme a fost cald, primăvara, vara şi toamna, el a dus-o bine şi în pielea goală. Iarna însă a început să simtă frigul şi să se întrebe în simţirea lui, pe care Dumnezeu o trezea tot mai mult, atât prin spirit, cât şi prin trup: «Unde mă aflu? Ce s-a petrecut cu mine? Înainte îmi era atât de bine, iar acum mi-e frig şi vântul îmi biciuieşte pielea şi mă doare!» Ca să-şi apere trupul de vânt, a trebuit să-şi facă un adăpost din frunze. Prin această muncă constrânsă, gândirea i s-a trezit tot mai mult şi i s-a ordonat.

8. A început să sufere de foame, căci mai toţi copacii şi arbuştii aveau crengile goale. El a plecat atunci după hrană, şi mai departe a mai găsit copaci plini cu roade, pe care le-a cules şi le-a dus în grota în care se adăpostea, iar ca să-i ţină de cald, îşi acoperea trupul cu frunziş. Prin această muncă, gândirea i s-a trezit şi mai mult şi a început să se ordoneze.

9. După ce primul om de pe acest pământ a petrecut iarna într-o grotă din munţii de la hotarul de miazănoapte al ţării binecuvântate, împreună cu soţia lui a simţit dorinţa să caute mai adânc înlăuntrul lui şi să cerceteze. Acolo a găsit şi nevoia de a fi mai mulţi. A fost învăţat în vis ce trebuie să facă şi, după o astfel de învăţătură, el a început să creeze, mai întâi pe Cain, apoi pe Abel şi Seth.

10. Femeia a fost însă aceea care i-a dat primul impuls spre creaţie, căci mai întâi femeii i-a apărut în vis o imagine despre cum trebuie concepută creaţia. Nu este nevoie să continuăm povestirea, iar Eu îţi spun acum ţie, prietene Stahar: totul a mers foarte natural şi n-a fost nimic supranatural. Însă Moise a văzut că toate acestea au fost făcute după voia lui Dumnezeu. El şi-a dat seama, prin Spiritul Divin, că toată această cunoaştere a fost condusă de Tatăl ceresc pe căi naturale şi de aceea L-a pus pe Dumnezeu mereu alături de această primă pereche de oameni şi a personificat acţiunea Lui în imagini simbolice, aşa cum era obiceiul pe atunci şi cum era necesar, căci aceste imagini erau necesare pentru conducerea poporului.

11. De altfel, se înţelege de la sine că Dumnezeu şi îngerii au creat prima pereche de oameni, într-unul dintre cele mai roditoare locuri din lume.

12. Mai târziu, când evenimentele naturale i-au constrâns pe primii oameni să-şi părăsească primele grădini roditoare şi să cerceteze mai departe pământul, aceasta nu s-a petrecut din mânia lui Dumnezeu, ci numai din iubire pentru oameni, pentru ca aceştia să fie treziţi din inerţie şi să devină din nou activi şi gata de noi experienţe.

13. Atunci când Adam, femeia lui şi fiii lor au văzut că aproape pe întreg pământul pot găsi ceva hrănitor, au început să întreprindă călătorii mai lungi, astfel că au ajuns să cunoască bine Africa şi Asia. Aceste călătorii i-au îmbogăţit iarăşi cu tot felul de experienţe. Conduşi în taină de Spiritul Divin, ei s-au întors în primul lor paradis şi au rămas acolo, căci de acolo îşi trag originea aproape toate popoarele.

14. Spune-Mi, ce crezi în sinea ta: seamănă aceasta cu mânia lui Dumnezeu?”