1. Matael a spus: „Doamne, acela se pare că sunt chiar eu! Căci într-adevăr mai am o mică nelămurire pe care nu mi-o pot explica, oricât m-am străduit!”

2. Eu am spus: „Da, da, chiar tu eşti acela; spune-ne ce te apasă!”

3. Matael: „Atunci când am plecat împreună cu tatăl meu şi cu tânărul Lazăr spre Betania şi am văzut pe drum marea apariţie luminoasă, am simţit şi o puternică dogoare. După ce însă apariţia luminoasă a dispărut, pe lângă bezna care a urmat, s-a făcut şi răcoare, astfel că mă luase cu friguri. Eu nu pot să-mi explic deloc, care era cauza acestei răcori. De aceea Te rog pe Tine, Doamne, să mă lămureşti!”

4. Eu: „Acum adevărul este foarte simplu de aflat! Dacă freci foarte tare două bucăţi de lemn una de alta, până la urmă ele se vor aprinde şi vor arde. De ce se petrece aceasta? Pentru că spiritele naturii din lemn şi din celulele acestuia au fost trezite violent din liniştea lor mută, au fost iritate şi agitate şi au trecut într-o puternică mişcare vibratorie care foarte repede va fi vizibilă ca foc şi lumină şi, prin aceasta, şi spiritele mai leneşe vor fi agitate, şi până la urmă toate spiritele se vor pune în mişcare sau, altfel spus, se vor aprinde. Atunci când agitaţia sau arderea a încetat, în curând se vor răcori şi spiritele naturii. Cu cât agitaţia este mai puternică, cu atât mai repede apare oboseala spiritelor şi, odată cu ea, liniştea şi, cu aceasta, frigul.

5. O bucată de lemn care arde sau un tăciune nu va fi niciodată la fel de fierbinte ca o bucată de metal înroşit în foc. Cauza este aceea că spiritele din metal sunt capabile de o mai mare agitaţie decât cele din lemn, iar când se va opri arderea metalului şi a tăciunilor, metalul se va răci mai repede decât cărbunele şi va fi cu mult mai rece decât cărbunele.

6. În zilele fierbinţi de vară, spiritele naturii încep să se agite, iar agitaţia lor puternică va da naştere la o căldură şi mai mare, şi mai apăsătoare. Dacă agitaţia devine şi mai intensivă, spiritele vor începe să se împingă unele în celelalte şi vor deveni vizibile ochilor trupeşti sub forma norilor şi a ceţii.

7. Vă este deja cunoscut cum norii se măresc şi se înmulţesc, iar la urmă începe să fulgere, să plouă şi uneori să cadă şi grindină, ca urmare a acţiunii acestor spirite.

8. Cu cât mai puternic şi mai des cad fulgerele în timpul unei furtuni, cu atât mai repede se va răci apoi aerul - aceasta fiind o urmare a liniştirii spiritelor agitate, sub influenţa puternicelor spirite paşnice. Din acelaşi motiv s-a răcorit aerul şi după marea şi puternica apariţie luminoasă la care ai fost martor Eşti acum lămurit şi cu aceasta?”

9. Matael: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru această explicaţie; acum sunt lămurit!”