1. (Matael): „Poziţia baloanelor a rămas aceeaşi cam o jumătate dintr-un sfert de ceas. Situaţia a început să se schimbe când un stol de vreo câteva sute de coţofene, care părea foarte real, a zburat prin apropiere şi părea că neliniştesc cele două baloane. Nenumăratele animale din baloane se agitau, apoi păreau că se apucau unele pe altele şi se înghiţeau, rămânând până la urmă, în fiecare balon, numai câte un vultur cenuşiu uriaş, care a început să vâneze stolul de coţofene. Şi vai de coţofenele pe care le prindea, căci ele dispăreau imediat! N-a durat mult şi n-a mai rămas nici o coţofană!

2. Când i-am povestit aceasta tatălui meu, el a spus: «Da, se pare că totuşi acestea ar fi sufletele celor două femei! Uită-te şi mai atent şi spune-mi dacă mai vezi ceva. Într-adevăr, o aşa poveste ciudată n-am mai auzit niciodată!»

3. Eu am spus: «Tată, ce voi vedea îţi voi spune imediat! Chiar acum baloanele se micşorează şi cei doi vulturi uriaşi se transformă în această clipă în două vaci, dar fără coarne, şi văd un om pe acoperişul casei, cum se plimbă dintr-o parte în alta cu un snop de fân în mână. Nu cumva vrea să hrănească vacile cu fân? Într-adevăr! Amândouă se apleacă spre a apuca cu botul snopul de fân şi acum rumegă foarte liniştite!»

4. Astfel îi povesteam tatălui meu tot ceea ce vedeam. După ce s-a terminat fânul, omul de pe acoperiş a dispărut, dar în curând a apărut altul, care nu semăna deloc cu primul, şi care căra cu el două găleţi cu apă şi a lăsat vacile să se adape din ele, până când n-a mai rămas nici un strop.

5. Apoi şi omul acesta a dispărut, împreună cu găleţile. Imediat după aceasta, vacile au început să se rotească pe loc tot mai repede. Baloanele de fum au dispărut şi, din cauză că vacile se învârteau tot mai repede, până la urmă nu le mai puteam desluşi nici pe ele. În timp ce se învârteau, ele deveneau tot mai luminoase, până când au atins întrucâtva strălucirea lunii când apune.

6. În curând rotaţia s-a încheiat, iar în locul celor două vaci pluteau acum două siluete umane, cam slabe şi dezgolite. Nu mi-am putut da seama dacă erau siluete de bărbat sau de femeie, pentru că stăteau cu spatele la mine, dar, după mărime, păreau femei.

7. Cam după vreun sfert de ceas am văzut o fiinţă omenească ce cobora pe acoperiş, cu câte o legătură în fiecare mână. I-a dat fiecăreia dintre cele două siluete una din legături, după care a dispărut imediat. Cele două siluete au desfăcut legăturile şi au scos câte o haină cenuşie pe care au îmbrăcat-o imediat. Acum am putut recunoaşte cu certitudine că cele două fiinţe erau văduva cea ciudată, împreună cu fiica ei surdomută. Îmi păreau însă mult mai slabe, dar, cu toate acestea, erau sigur ele!

8. Cum stăteau acum pe acoperiş, au venit la ele două siluete bărbăteşti, îmbrăcate în mantii de lumină verde, şi le-au făcut semn să le urmeze, iar cele două femei le-au urmat fără nici o împotrivire.

9. Grupul s-a îndepărtat spre miazăzi, dispărând în curând. Eu însă am auzit foarte limpede: «Slavă Domnului Dumnezeu pentru salvarea acestor suflete!»

10. Nu ştiu cine a rostit aceste cuvinte, dar le-am auzit foarte limpede! De la cele două siluete bărbăteşti nu puteau fi, căci ele se îndepărtaseră deja şi dispăruseră în spatele dealului. Trebuie să fi fost altcineva, undeva în spatele meu. Cine însă, nu ştiu!

11. Oricum, faptul că n-am aflat cine a vorbit nu schimbă cu nimic istorisirea aceasta. Cuvintele au fost bune şi pline de conţinut, dar eu nu le înţelegeam pe de-a-ntregul rostul! Cele două femei fuseseră bune şi darnice cu săracii, trăiseră o viaţă cuvioasă şi cu frică de Dumnezeu, de aceea este greu de înţeles de ce vocea Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru salvarea celor două suflete. Cred că această voce înţelegea mai mult decât putea mintea mea să priceapă.

12. Tu, Doamne, ştii tot ce se ascunde în spatele acestei întâmplări ciudate! Pentru mine însă întreaga întâmplare, de la început până la sfârşit, este un mare semn de întrebare. Lămureşte-ne Tu, Doamne, totul, căci eu nu sunt în stare să-i dau acestei poveşti de capăt! Boala însăşi era ciudată, ca să nu mai vorbim de apariţiile din timpul şi de după moarte: fumul albastru care s-a ridicat şi a înconjurat toată casa, animalele din el, despărţirea în cele două baloane, stolul de coţofene, vulturii uriaşi, transformarea acestora în vaci, pe scurt, întreaga fabulă, care cu greu poate fi crezută de cineva! O, Doamne, Tu eşti milostiv şi, dacă vrei, poţi să ne lămureşti această întâmplare ca să o putem şi noi pricepe!”