1. După aceste mulţumiri într-adevăr fierbinţi, Uran s-a întors la locul lui. În acelaşi moment, soarele a început să răsară într-un fel nemaivăzut vreodată, încât, de atâta strălucire, nimeni nu putea privi orizontul. Mii de norişori uşori, într-o lumină trandafirie, se cutremurau parcă de cea mai adâncă emoţie, aşteptând minunata zi-mamă.

2. După câteva clipe, marele soare a început să răsară deasupra munţilor îndepărtaţi, într-o lumină de curcubeu. De data aceasta însă, soarele părea de zece ori mai mare ca de obicei. În acelaşi timp, mulţi dintre cei prezenţi au observat multe stoluri mari de păsări, care se roteau în cercuri prin văzduh, când mai sus, când mai jos, deasupra valurilor curate şi strălucitor colorate.

3. Peste întinsa oglindă a mării se ridicase o ceaţă uşoară, care reflecta încântător lumina de curcubeu a soarelui. În acelaşi timp, o mulţime de albatroşi zburau peste oglinda strălucitoare a mării, iar aripile lor străluceau ca şi când ar fi fost diamante şi rubine.

4. În acelaşi timp adia şi o plăcută briză răcoroasă. Era atât de frumos încât Cyrenius şi cu mulţi alţii au spus cu voce tare: „Nu, o dimineaţă atât de minunată n-a văzut încă nici un ochi de muritor şi nici un simţ omenesc nu a fost încântat de o asemenea briză!”

5. Până şi Iara, care tăcuse toată noaptea, pentru a putea asculta şi privi în tihnă, a strigat deodată plină de încântare: „Oh, aceasta este o dimineaţă de care numai îngerii în ceruri au parte! Ah, ah, ce minunăţie, ce frumuseţe, ce graţie de nedescris! Aceasta este o dimineaţă care seamănă cu cea care a urmat nopţii din inimile noastre! Nu este aşa, Doamne, Tu, singura mea iubire, că aceasta este o dimineaţă plină de însemnătate?”

6. Eu am spus zâmbind: „Fireşte, multiubita Mea fiică, aşa cum în oameni totul a devenit ceresc, tot la fel a devenit ceresc tot ceea ce îi înconjoară! Dimineţile vor deveni dimineţi cereşti, zilele vor deveni zile cereşti, serile - adevărate seri cereşti, iar noaptea va fi odihna cerului, dar nu va fi întunecată, ci plină de o lumină minunată pentru sufletul curat al omului care este unit cu spiritul său. Savuraţi în respiraţii adânci minunăţia întăritoare a acestei dimineţi parfumate!”

7. Fata plângea cu lacrimi de bucurie şi s-a ridicat de pe locul ei, pentru ca întregul ei trup să se poată bucura din plin de această dimineaţă parfumată.

8. A venit apoi şi bătrânul Marcu; el supraveghease până atunci pregătirile pentru masa de dimineaţă şi din această cauză pierduse răsăritul. Însă, cum soarele strălucea pe cer în cele mai vii şi mai luminoase culori ale curcubeului, M-a întrebat foarte mirat ce este cu această dimineaţă deosebită; căci el era un om care a îmbătrânit străbătând Europa, Africa şi Asia în lung şi în lat, dar niciunde nu a mai văzut un asemenea soare şi o asemenea lumină! Ar fi dorit ca Eu totuşi să-i spun ce însemnătate au toate acestea.

9. Eu am spus: „Vezi, dacă împăratul din Roma ar veni aici, toate popoarele supuse lui i-ar pregăti o sărbătoare, pentru că se bucură să-şi vadă împăratul şi pentru a-i face o bucurie, căci astfel bine dispus împăratul este mai degrabă iertător şi darnic. Vezi, aici, în persoana Mea, se află tot un împărat şi stăpân al tuturor cerurilor şi lumilor!

10. Locuitorii cerului, ca de pildă Rafael al nostru, ştiu ce mare deschidere de viaţă v-am făcut Eu vouă în această noapte şi cât de mare este graţia ca voi să Mă puteţi vedea şi să puteţi primi învăţături de la Mine, acum când Mă aflu chiar printre voi. Preamărita şi preasfânta bucurie pe care o simt ei acum se face văzută şi simţită prin activitatea spiritelor naturii ale acestui pământ.

11. Dar nu numai pe acest pământ, ci în toate lumile nesfârşitei creaţii este şi va fi sărbătoare vreme de şapte ceasuri. În tot acest răstimp nu va muri nimeni în întreaga creaţie şi nici nu se va naşte nimeni. Însă, după ce vor trece cele şapte ceasuri, sărbătoarea se va încheia şi totul se va întoarce la vechea ordine.

12. Acum ştii cauza acestei minunate dimineţi! Mergi însă acum şi pregăteşte o masă deosebită, căci şi noi vrem să sărbătorim astăzi!”

13. Marcu a plecat grăbit. Toţi cei de faţă s-au molipsit de bucuria cerească şi Mă preaslăveau, iar cel mai tare Iara.

14. După ce toţi M-au preaslăvit peste măsură cam vreme de un ceas, a venit Marcu şi ne-a chemat la masă. Mulţi însă mai voiau să rămână pe munte.

15. Eu însă le-am spus: Jos, la mesele întinse sub cerul liber, vă aşteaptă aceeaşi dimineaţă minunată ca şi aici, pe munte. Pe drumul scurt până în vale vă veţi putea bucura de ea, iar, odată ajunşi, vă veţi bucura de două ori, căci trupurile noastre au nevoie de o întărire! Să plecăm deci cu toţii la masă!”