Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:35
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.12.2009, 09:12    Post subject: Capitolul 167 - Despre post și despre bucurie Reply with quote

Capitolul 167
Despre post și despre bucurie


1. La aceste vorbe ale Mele, unul dintre cei treizeci de farisei a spus: „Acum, în sfârșit, iată și un cuvânt obișnuit din gura Aceluia în care locuiește Preaînaltul Spirit al lui Iehova, în deplina Lui înțelepciune, iubire, forță și putere. Dar nu poți fi sigur nici de data aceasta că, în spatele acestor cuvinte obișnuite, nu se ascunde un înțeles plin de înțelepciune. Cine, în afara Lui, îl va descoperi, va fi răsplătit cu o împărăție! Eu unul știu că n-am să fiu rege.”

2. Un tovarăș de-al lui i-a zis: „Ar fi o prostie să gândești asemenea vorbe, darămite să le și spui cu voce tare! Cum poate Acela să rostească ceva, care să fie lipsit de înțelepciune?! Chiar dacă nouă ne par cât se poate de obișnuite acele vorbe, ele sunt ale Preaînaltului Spirit și nu pot fi altfel decât pline de cel mai adânc înțeles și de cea mai mare înțelepciune! Noi amândoi nu vom putea probabil să pătrundem nici într-o veșnicie întreaga profunzime insuflată acestor cuvinte, dar eu simt cât se poate de limpede că în ele este ascuns ceva nesfârșit. De aceea, ferește-te de asemenea remarci prostești!”

3. Primul a spus din nou: „În tot cazul a fost o prostie din partea mea și o recunosc. Dar n-am avut nici o intenție rea!”

4. Cel de-al doilea a spus: „Na, îți pare cumva poate și rău că nu ai amestecat și puțină perfidie în remarca ta?!

5. În această noapte ai primit atât de mult din cea mai înaltă înțelepciune, iar acum nu-ți trece nimic mai potrivit prin cap decât asemenea glume?! Vezi, tocmai pentru că noi suntem atât de bătuți în cap, ca o noapte tulbure de toamnă, de aceea Domnul nostru nici nu ne-a chemat vreodată, precum l-a chemat pe onoratul Matael ca să ne povestească aceste întâmplări minunate! Este o mare diferență între noi și Matael! Eu mă simt oricum ca un nimic, iar tu mai vrei să și glumești în mijlocul acestor preaonorați invitați!”

5. Primul fariseu: „Ai dreptate, frate, muștruluiește-mă cât poți! Nu merit altceva! Mă voi pedepsi chiar eu însumi! Masa de dimineață mi-ar cădea foarte bine, dar chiar de aceea mă voi pedepsi și nu voi pune nimic în gură până seara! Oh, voi ști eu să-i vin de hac prostului meu simț al umorului!” Spunând acestea, tânărul fariseu s-a întors pe munte și a renunțat la masă.

6. Dar și tovarășul lui a zis: „Dacă tu postești, eu sunt de vină pentru pedeapsa ce ai luat-o asupra ta și vreau să te ajut să postești, ca să poți suporta totul mai ușor! Tu ai greșit, dar ți-ai recunoscut imediat greșeala, de aceea meriți să fii iertat și să fii susținut în strădania ta de a te îndrepta. Voi posti împreună cu tine!”

7. Primul a spus din nou: „Nu trebuie să faci asta, căci nu este frumos ca nevinovatul să sufere împreună cu vinovatul, cum de altfel în lume se petrece atât de des!”

8. Al doilea a spus: „Parcă eu nu știu! Dar spune-mi dacă ai auzit de multe cazuri în care nevinovați de felul meu suferă de bunăvoie împreună cu vinovații!”

9. Primul: „Acum, astfel de cazuri nu se întâlnesc prea des - dar cu atât mai des se întâlnesc cazurile când nevinovații sunt siliți să sufere odată cu vinovații. De pildă: un oarecare împărat, care are o împărăție foarte întinsă și o oaste mare, este ofensat de regele unei țări cu mult mai mici. Împăratul s-ar putea răzbuna numai pe rege pentru ofensa primită; dar nu, el cotropește regatul dușmanului cu oastea lui și îl pustiește! El nu cruță nici animalele, și nici oamenii, totul este trecut prin sabie, iar piețele, satele și orașele sunt făcute cenușă. Câți nevinovați trebuie aici să sufere alături de cel vinovat! Eu cred că pilda aceasta îți este de ajuns și vei recunoaște că, din când în când, mai am și dreptate!”

10. Pe când aceștia doi discutau astfel, noi am ajuns la mese și ne-am așezat în fața unor bucate bogate și foarte bine pregătite. În afară de Mine, nimeni n-a băgat de seamă lipsa celor doi farisei, care bineînțeles că acum nu mai erau farisei. Eu l-am chemat pe Marcu și i-am spus să meargă pe munte și să-i cheme pe cei doi.

11. Marcu a plecat grăbit și le-a transmis celor doi voința Mea. Cei doi s-au ridicat și l-au urmat pe Marcu.

12. Când au sosit jos, Eu le-am spus: „Simon și Gabi, veniți aici și așezați-vă la masa aceasta. Căci, după ce vom termina de prânzit, ne vom lămuri dacă în vorbele Mele aparent obișnuite, pe care le-am rostit sus, pe munte, înainte de a coborî pentru a veni la masă, nu se ascunde într-adevăr un înțeles mai adânc! Dar mai întâi să mâncăm și să bem, căci trupului îi trebuie hrană și întărire pentru a exista, precum și sufletului îi trebuie hrană sufletească, dacă vrea să crească în cunoaștere și în puterea voinței.

13. Mâncați și beți acum și lăsați postul pe altă dată! Atât, timp cât Eu sunt cu voi, ca un adevărat tată al spiritului vostru și mireasă a sufletului vostru, nu trebuie să postiți, nici trupește, și nici sufletește. Când însă mai târziu Eu nu voi mai fi ca acum, cu trupul în mijlocul vostru, atunci veți posti în tot felul!”

14. Un post fără rost și fără măsură este o nebunie la fel de mare și poate deveni chiar un păcat, la fel ca și dezmățul. Cine vrea să trăiască în ordinea adevărată, acela să fie cumpătat în toate. Căci orice lipsuri și privațiuni au, cu timpul, urmări nedorite pentru trup, suflet și spirit! Mâncați și beți acum cât vă cere inima!

15. O inimă veselă și senină este cu mult mai pe placul Meu decât una tristă, nemulțumită și tulburată, care, prin aceasta, nu poate cuprinde prea multă iubire în ea. Căci într-o inimă veselă locuiește iubirea și buna speranță plină de încredere. Dacă la un om vesel și senin vine un om îndurerat, el se va molipsi în curând, sufletul lui va începe să se miște mai liber, iar lumina spiritului va putea mai ușor străpunge sufletul - pe când un suflet trist pur și simplu se usucă și până la urmă va fi tot mai întunecat și mai nemulțumit.

16. Eu sunt de părere că nu veți înțelege prin veselia inimii o dedare la plăceri deșucheate - căci acestea să rămână departe de voi! - ci acea seninătate și veselie care umple inima unei perechi sănătoase și onorabile, sau a oamenilor dăruiți lui Dumnezeu după ce fac fapte bune pe placul Lui. Ați priceput acestea?”

17. Toți au spus că da și se bucurau în bucuria Mea. Apoi toți au început să mănânce zdravăn, iar peștii mari și foarte buni nu lăsau nimic de dorit! Și vinul a fost cinstit din plin.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !