Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.12.2009, 09:30    Post subject: Capitolul 170 - Cheia pentru înțelegerea «Cântării Cântărilor» a lui Solomon - Capitolul 171 - Simon explică versuri din Reply with quote

Capitolul 170
Cheia pentru înțelegerea «Cântării Cântărilor» a lui Solomon


1. Eu am spus: „Prietene, glumele tale încep să se strice și vreau să-ți spun acum ce i-a spus odată un pictor renumit unui pantofar! Dar deocamdată situația ta nu poate fi alta; căci, după Solomon, totul pe acest pământ vine la timpul lui. Stăpânește-te însă acum și dă-ți toată silința să pricepi, și atunci cântarea lui Solomon îți va fi mai apropiată, vei înțelege legătura dintre ea și vorbele Mele de pe munte și vei vedea că spun același lucru.

2. Solomon în cântarea lui n-a făcut nimic altceva decât o profeție a existenței Mele de acum, în tot felul de imagini, pline de corespondențe spirituale, care prezintă omul de la faptă la faptă, de la poziție la poziție și de la efect la efect. Eu însumi sunt obiectul cântării lui, căci «el» și «tu» și «lui» și «tine» sunt toate Eu. Cel care vorbește cu Mine din adâncul lui Solomon este spiritul lui la singular, iar la plural este spiritul poporului, care urmărește același țel cu spiritul lui Solomon și al domnitorului și, prin urmare, din punct de vedere moral sunt o singură persoană.

3. Unde se spune: «El să mă sărute cu sărutările gurii lui», aceasta înseamnă: Domnul îmi vorbește mie, Solomon, și, prin mine, întregului popor Israel și prin acesta întregii lumi, cu propria Lui gură adevărată; Domnul nu-mi spune numai vorbe de înțelepciune, ci vorbe de iubire, de viață! Căci un cuvânt de iubire este un adevărat sărut al gurii divine pentru inima oamenilor; și de aceea zice Solomon: «El, Domnul, să mă sărute cu sărutările gurii lui!»

4. Urmarea se potrivește foarte bine aici, unde se spune: «Căci iubirea ta este mai dulce decât vinul», sau: Iubirea ta îmi este mie și tuturor oamenilor mai de folos decât înțelepciunea. Căci prin «vin» se înțelege înțelepciune și adevăr.

5. Solomon, în prima propoziție, care este o rugăminte, îmi cere cuvântul iubirii, oftând la persoana a treia, căci numai prin înțelepciune este încă departe de Mine; prin persoana a doua din fraza următoare, în care aflăm motivul rugăminții, Solomon arată apropierea mai mare de Dumnezeu pe calea iubirii decât pe calea înțelepciunii. Sărutul, iubirea pe care a cerut-o Solomon în cântarea lui, îl primiți cu toții chiar acum de la Mine. Acum, dragul Meu Simon, ar trebui să-ți fie puțin mai clar primul vers al cântării decât ți-a fost înainte!”

6. Simon: „O Doamne, acum îmi este chiar și al doilea vers clar, și mă încumet chiar să-l explic!”

7. Eu am spus: „Fă-o și vom vedea cum ai reușit să pricepi al doilea vers, la lumina primului!”

8. Simon: „Acesta vrea vădit să spună: Doamne, dacă Tu mă săruți cu sărutările gurii Tale, dacă cuvântul, Tău devine iubire, deci o adevărată pomadă a vieții, atunci fă ca această pomadă, acest cuvânt al Tău divin de iubire, să fie înțeles de toți oamenii. Căci de multe ori se spune «a mirosi» în loc de «a înțelege». Se spune nu arareori: «Miros că nu-i a bine!»

9. Acum Tu, Doamne, ești cu noi, la fel ca în rugămintea lui Solomon din primul vers! Noi avem numele Tău, cuvântul Tău sfânt de iubire, care este mai dulce decât înțelepciunea lui Solomon! Noi avem acum pomada revărsată peste noi, numele Tău, iubirea Ta, cuvântul Tău viu, toate lămurite pe înțelesul nostru, în fața noastră.

10. Acum, fetele, care te iubesc pentru aceasta, suntem vădit tot noi, cu vederea și înțelegerea noastră îngustă! Căci o fată este o ființă drăgălașă, nu chiar lipsită de înțelegere, dar nu poate fi comparată, cel puțin la modul obișnuit, cu înțelepciunea bărbătească. De aceea noi suntem fetele care Te iubesc mai presus de toate, pentru că înțelegem cuvântul Tău de iubire, care este ca o pomadă revărsată și de ale cărei parfumuri ne bucurăm din plin. Spune-mi, Doamne, dacă am înțeles bine cel de-al doilea vers!”

11. Eu am spus: „Întru totul corect și adevărat! Se pare că încâlcita cântare a lui Solomon este totuși ușor de înțeles, după ce primul vers este corect descifrat. Dacă ai putut să explici atât de bine cel de-al doilea vers, încearcă și cu cel de-al treilea. Poate că vei pune și de data aceasta punctul pe «i»!”

12. Simon a spus: „O Doamne, în curând voi îndrăzni să comentez întreaga cântare! Cel de-al treilea vers însă, după ce l-am înțeles pe primul și pe al doilea, pare foarte limpede, la fel de limpede ca și această minunată dimineață!

13. «Trage-mă după tine, atunci noi vom alerga!» Cine poate să tragă, spiritual, decât numai iubirea?! Și urmarea este că aceia care sunt îndrumați și trași de către iubire, într-o clipă înțeleg mult mai mult și creșterea cunoștințelor lor într-adevăr aleargă, în comparație cu cei îndrumați de înțelepciunea rece și uscată, care au nevoie de ani până vor pricepe acestea. Singularul din prima propoziție are deci numai un înțeles moral și în a doua propoziție apare la plural, referindu-se evident la noi și apoi la întregul Israel, iar în final la toți oamenii de pe pământ.

14. Regele, veșnicul, sfântul, să mă conducă pe mine și pe noi toți în camera iubirii cea mai sfântă și plină de lumină din inima preasfântă a Tatălui! Iar noi ne bucurăm acum și suntem veseli peste măsură pentru Tine și pomenim iubirea Tatălui de mii de ori mai mult decât înțelepciunea rece și uscată! Numai în iubirea Ta suntem plini de umilință și avem o inimă plină de evlavie. Prin aceasta suntem evlavioși și Te iubim, o, Doamne, cu toată evlavia noastră.

15. Dimineața înțelepciunii, ca aceea de pe munte, e minunată și frumoasă, dar aici, jos, la mesele primitoare ale iubirii din camera sfântă a inimii Tale preasfinte de Tată, ne așteaptă aceeași dimineață a vieții adevărate. Sus, pe munte ne-am bucurat, îndrumați fiind în adevăratele cunoștințe, de minunata lumină a dimineții; dar acolo nu erau mese cu hrană întăritoare pentru viață.

16. Ne-a plăcut lumina adâncii înțelepciuni; dar Tu ai văzut poate în unii dintre noi sămânța întunericului pe ogorul din grădina inimii și ne-ai spus cu cuvinte pline de iubire: «Copii, jos, în adâncul umilinței, vă așteaptă aceeași dimineață! Dacă de pe culmile întunecate ale înfumurării - urmare a înțelepciunii lipsite de iubire - veți coborî în adâncul umilinței iubirii, vă veți bucura de aceeași dimineață luminoasă! Căci jos este aceeași dimineață ca și aici, dar o veți savura de două ori: acolo nu este numai întreaga lumină, ci și izvorul luminii și al vieții din iubire și din umilință! Jos sunt mesele preapline cu hrană pentru întărirea și păstrarea vieții în totalitatea ei!»

17. Acolo ne-ai condus, o, Doamne, prin adevăratul sărut al gurii Tale sfinte, iar noi nu am șovăit, ci am alergat după Tine și Te iubim ca adevărați evlavioși în iubire și umilință! Doamne, am înțeles și am explicat bine însemnătatea cuvintelor Tale pe care le-ai rostit pe munte?”


Capitolul 171
Simon explică versuri din cântecul de slavă


1. Eu am spus: „Foarte bine! Dacă v-aș fi explicat Eu însumi versurile din cântare și le-aș fi comparat apoi cu ceea ce v-am spus Eu pe munte, M-aș fi folosit de aceleași cuvinte. Lămuririle tale au fost foarte mulțumitoare. Iar acum, că ai devenit specialist în cântarea de slavă a lui Solomon, ai putea să ne mai lămurești câteva versuri din primul capitol! Sau poate că dorește altcineva dintre voi să facă aceasta?”

2. Toți au spus: „Doamne, noi încă nu putem, deși am dori!”

3. Simon a spus: „Doamne, eu nu știu ce-i cu mine! Dintr-odată înțeleg foarte bine cântarea și cu siguranță că și corect!

4. Un alt vers spune: «Eu sunt negru, dar plăcut, voi, fiice ale Ierusalimului, ca și colibele Kedarului, ca și covoarele lui Solomon.» Acest vers, tradus în cuvintele noastre, nu poate să însemne altceva decât: «Eu, Domnul, care M-am coborât acum la voi, oameni orbi și trufași, nu sunt de cele mai multe ori recunoscut de voi și sunt disprețuit de lumea voastră «înaltă», dar în sinea Mea sunt plin de cea mai adâncă umilință și blândețe, răbdare și iubire pentru voi, fiice ale Ierusalimului!»

5. Cine sunt fiicele Ierusalimului? Ele sunt trufia, mândria, avariția și tirania urmașilor lui Avraam. Acestea sunt fiicele împodobite ale Ierusalimului. Însă Domnul cel negru, negru pentru că este disprețuit de ele, care este cel dintâi Om al tuturor oamenilor, este totuși milostiv și iertător cu ele și plin de dragoste, la fel ca și colibele din Kedar (Kai-Darz), care din afară arătau sărăcăcioase, dar înăuntru erau pline cu lucruri prețioase și tot felul de comori pentru a fi împărțite la săraci și nevoiași; El este mai plăcut decât covoarele prețioase ale lui Solomon, care, la vedere, aveau o stofă cenușiu-închis și tare, dar partea de jos, interioară, era din mătase prețioasă din India, țesută cu aur.

6. Mai departe se spune: «Nu vă uitați la mine, că sunt atât de negru pentru voi, fiicele Ierusalimului (căci soarele - mândria voastră lumească - m-a ars înaintea fețelor voastre trufașe)! Copiii mamei mele se mânie împreună cu mine.» Cine poate fi Mama Ta din Tine, o, Doamne, decât înțelepciunea Ta, așa cum Tatăl din Tine este iubirea Ta veșnică?! Mama Ta este în același timp ordinea veșnică, ai cărei copii mânioși umplu veșnicul spațiu nesfârșit și, prin ordinea lor, sunt mânioși pe dezordinea copiilor lui Israel.

7. Căci această ordine sfântă «a fost pusă drept paznic al viei», ceea ce înseamnă: Voința Ta, unită cu toate puterile Tale cerești, a dat oamenilor această ordine prin legi, prin care «viile» (care sunt comunitățile omenești) să rămână în ordinea cerească.

8. «Dar via pe care am avut-o nu am păzit-o!» Aceasta înseamnă că «înălțimile și profunzimile de neatins, veșnice și divine, Eu le-am dezvăluit» - și aici stă pentru fiecare, drept dovadă grăitoare, prezența Ta foarte abordabilă. Tu ai părăsit cerul Tău înalt și de nepătruns pentru ca să apari aici negru, deci plin de umilință, în fața copiilor acestui pământ și să-i duci pe săracii cei drepți în camera Ta, în adevărata colibă a Kedarului. O, Doamne, spune-mi acum dacă am judecat corect și aceste două versuri cerute de Tine!”

9. Eu am spus: „Foarte corect! De aceea dă-ne lămuririle și la al șaselea vers!”

10. Simon: „Ție, iubirea mea întreagă și mulțumirea mea adâncă, pentru că Tu, Doamne, Mă onorezi pe mine, băiat tânăr, cu iubirea și grația Ta, ca să pot dezvălui aceste taine adânci în fața acelora care Te iubesc, taine care nu au fost dezvăluite de nimeni până acum! Sufletul meu se bucură peste măsură, de această grație! Dar nu cu trufie, ci dimpotrivă, sunt din ce în ce mai umil, cu cât înțeleg mai mult atotputernicia Ta și nimicnicia mea. Dar Tu, Doamne, știi că am mereu de-a face cu umorul, și vinul prețios mă îndeamnă și mai mult la aceasta, așa că nu pot să mă înfrânez la acest al șaselea vers să nu fac o glumă!”

11. Eu am spus: „Vorbește după cum simți și îți place!”

12. Simon a spus mai departe: „Dacă Solomon sau sufletul lui plin de înțelepciune ar fi avut ocazia să fie aici, în mijlocul nostru, nu ar fi scris cu siguranță acest al șaselea vers. Căci în al șaselea vers Solomon spune: «Spune-mi tu, cel care îmi iubești sufletul, unde îți paști turma, unde te odihnești la amiază, ca să nu trebuiască să merg încolo și încoace pe la turmele tovarășilor tăi!» Căci, aici, Te-ar fi găsit Solomon, și prin el poporul sufletului său, păscând oile Tale dimineața, la prânz, seara și chiar la miezul nopții! Deci mereu lucrând și nici măcar la amiază odihnindu-Te!

13. Eu cred că veșnica amiază a odihnei Tale (aceasta fiind acea nesfârșit de lungă perioadă de timp în care Tu nu ai mers Tu însuți cu oamenii, ci i-ai lăsat tovarășilor Tăi, care au devenit tot mai proști și mai trufași) s-a încheiat și în noi a răsărit o dimineață de viață veșnică, și cine Te-a recunoscut nu Te va mai căuta niciodată, încolo și încoace, pe la tovarășii Tăi care acum au devenit atât de proști și de leneși.

14. Ce gândești Tu, Doamne: am atins adevăratul sens al acestui vers?”

15. Eu: „Din plin, cu tot umorul pe care l-ai amestecat aici și care s-a potrivit foarte bine! Acum, că am văzut că și cântarea lui Solomon poate fi deslușită și că tu, Simon, ți-ai schimbat cu totul părerea despre ea, să ne spună și corectorul tău Gabi ceva. Vreau să aflu Eu însumi, din gura lui, motivul pentru care s-a preocupat atât de mult de cântarea lui Solomon, fără ca să o poată înțelege câtuși de puțin! Gabi, deschide-ți gura și spune-ne ceva!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !