Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.12.2009, 10:38    Post subject: Capitolul 179 - Poporul din Abisinia și Nubia Reply with quote

Capitolul 179
Poporul din Abisinia și Nubia


1. (Domnul): „Cei mai mulți dintre voi cunosc cel puțin legenda despre vechea și renumita țară a Egiptului.

2. În spatele marilor cascade ale Nilului se afla un mare ținut muntos și roditor căruia i se spunea HABI IE SIN (Abisinia), ceea ce înseamnă: acesta este fiul lui HABI. Acest Habi era un urmaș al lui Cain, și nu al lui Noe; căci acest ținut muntos, ca de altfel și multe alte locuri de pe pământ, au fost cruțate de potopul din vremea lui Noe.

3. Fiul acestui Habi era, la fel ca Nimrod, un vânător puternic. El a făurit măciuca și arcul, și toate animalele sălbatice fugeau din calea lui, căci el era un uriaș. Vocea lui cutremura munții, cu măciuca lui uriașă sfărâma stâncile, iar cu arcul lui trăgea săgeți grele de zece ocale la depărtare de o mie de pași. Și ceea ce își lua el drept țintă, nimerea sigur și era prada lui.

4. Dar el era nu numai stăpân pe toate animalele, dar și toți frații lui mai slabi și surorile ascultau de el. El era mereu încruntat, dar niciodată rău cu oamenii, nici măcar aspru. Dar ceea ce poruncea el trebuia făcut.

5. El credea într-un Dumnezeu atotputernic aflat departe și din care au apărut la început toate lucrurile. Acest Dumnezeu avea nenumărați servitori puternici, văzuți și nevăzuți. Unii primiseră în stăpânire soarele, luna și multe stele, alții pământul, alții apa, alții focul și așa mai departe, alții iarba, copacii, râurile de deasupra și de dedesubtul pământului, alții metalele, alții păsările din aer, alții animalele din apă și alții toate animalele care merg sau se târăsc pe pământ.

6. Acești servitori văzuți și nevăzuți trebuiau mereu onorați de către oamenii muritori prin supunere și prin respectarea legilor pe care aceștia le dădeau oamenilor. Nesupunerea o pedepseau întotdeauna prin tot felul de necazuri care se abăteau asupra nesupușilor care nu îi onorau, nu le respectau legile și care se purtau urât și față de ceilalți oameni.

7. Pe scurt, acest Habi era primul regent și, în același timp, și primul preot al acestui mic popor. El i-a învățat tot ce era nevoie despre Dumnezeu, ca și despre alte ființe spirituale. Era al șaselea urmaș de la Cain și al șaptelea de la Adam.

8. El i-a învățat ce animale se pot îmblânzi, cum trebuiesc îngrijite și ce foloase aduc și, prin aceasta, a fost întemeietorul unui trib de păstori. I-a mai învățat care fructe sunt bune de mâncat, cum să-și facă grădini și să le îngrijească. Le-a arătat cum să-și facă colibe din piatră și lut, pentru a avea un adăpost trainic.

9. El însuși a curățat țara de animalele sălbatice. Fiii lui, care erau la fel de uriași și de puternici, au putut deja culege roadele strădaniei fără de odihnă a tatălui lor. În câteva veacuri, acest mic popor cu pielea neagră a devenit un popor mare și puternic, care avea obiceiuri bune și o organizare statală mai bună și mai înțeleaptă decât a egiptenilor de sub primii faraoni.

10. Acest popor fericit și-a baricadat atât de bine hotarele, încât nici măcar animalelor sălbatice nu le era cu putință să pătrundă la cirezile bogate din această țară întinsă, care era de cinci ori mai mare decât întreaga Țară a Făgăduinței. Din această cauză n-a pătruns nici până acum vreun străin pe câmpiile verzi ale acestei țări, deși poporul ei s-a răspândit cu mult și în afara hotarelor ei. Fiecare petic nou de pământ era însă atât de bine baricadat de popor, încât oricărui dușman i-ar fi fost foarte greu să poată pătrunde în interiorul țării lor.

11. Doar spre Egipt, unde ultimele lanțuri ale Munților Komrahai se termină cu niște pereți foarte abrupți, acolo este singura cale de acces spre această țară. Dar pasul acesta este foarte strâmt și foarte întortocheat, cu o mulțime de cotituri, mai ales subpământene, care străbat o grotă foarte strâmtă și ies la lumina zilei în partea de sus a Egiptului. Această cale se poate străbate cam în vreo patru ceasuri și a fost descoperită de-abia în timpul lui Moise de către niște fugari care căutau să scape de pedeapsa legii. Fiind urmăriți, ei au vrut să se ascundă într-o peșteră din stâncă. După ce au pătruns vreo cincizeci de pași în interiorul grotei, fiind înarmați cu arcuri și săgeți, au văzut, la capătul celălalt, lumina zilei. Au ajuns în curând acolo și au fost foarte fericiți că au putut astfel să scape atât de ușor de urmăritori. De partea cealaltă a grotei au dat de o țară nouă, până atunci necunoscută lor, și, pentru ca urmăritorii să nu-i poată ajunge în această țară minunată, au închis imediat ieșirea cu bolovani.

12. Fugarii erau șaptezeci la număr, treizeci și șase de bărbați și treizeci și patru de femei. Pe acela dintre ei care nu avea femeie l-au făcut conducătorul lor, pentru că era și cel mai priceput dintre ei, iar unul dintre ei era prea tânăr ca să aibă femeie și, de aceea, a devenit slujitorul conducătorului.

13. Fugarii au rămas în aceste locuri cam un an și jumătate. Nu au reușit însă să curețe locurile de animalele sălbatice, deși aproape tot timpul și-l petreceau la vânătoare. Au plecat de-a lungul Nilului, spre miazănoapte, până când au ajuns la cataracte. Aici au avut mult de lucru și a fost greu până au reușit să meargă mai departe.

14. Pe partea dreaptă a Nilului ar fi putut înainta mai ușor, dar ei se aflau pe malul stâng și aici ținutul era prăpăstios, pustiu și neprietenos, Pentru că greutățile nu mai luau sfârșit, ei au vrut să se întoarcă, dar, din spate, s-au trezit cu o turmă mare de vite și oi, care se îndrepta și ea spre miazănoapte. La început au crezut că urmăritorii le-au dat de urmă. Au fugit cât au putut de repede spre miazănoapte și au ajuns, după o zi plină de greutăți, într-o vale foarte largă, frumoasă și foarte roditoare.

15. Erau aici pomi încărcați cu smochine și curmale și cirezi mari de oi și vaci, care pășteau fără stăpân. Acea turmă mare, condusă de oamenii negri, nu a mai ajuns aici, ci s-a pierdut în cataracte. Fugarii noștri s-au bucurat de aceasta, căci se credeau astfel la adăpost de orice urmăritori.

16. În acest ținut nou, fugarii și-au căutat cel mai bun loc, l-au întărit și s-au așezat acolo. Era un deal frumos și neted pe malul Nilului, plin cu smochini și curmali și, în afară de câteva maimuțe, nu era nici urmă de animal sălbatic.

17. Aici, acești oameni s-au înmulțit și, după câteva sute de ani, au ajuns un popor care și-a construit sate și trăia bine, făcându-se stăpân pe toate cirezile libere din aceste împrejurimi și pe toate livezile de smochini și curmali.

18. Această țară mare și foarte frumoasă era numită de către locuitorii negri «NOUABIA», ceea ce înseamnă «Locuințe Noi».

19. Acest popor a făcut cu timpul cunoștință și cu egiptenii, care și-au dat toată silința să-l asuprească, ceea ce însă niciodată nu le-a reușit pe deplin. Aceștia au fost și primii oameni negri pe care i-au văzut egiptenii.

20. La început, egiptenii credeau că acești oameni sunt de fapt maimuțe mari. Au observat însă că ei vorbesc o limbă foarte asemănătoare cu a lor și atunci au început să-i considere oameni, au cumpărat de la ei vaci și oi, iar negrii au învățat de la egipteni tot felul de meșteșuguri, de care aveau mare nevoie, mai ales prelucrarea metalelor, despre care până atunci nu știau nimic.

21. Acest popor și-a păstrat până în ziua de azi religia și vechile obiceiuri pe care le-a primit de la fiul lui Habi.

22. În acest an însă, din rândurile acestui popor s-a ridicat un profet, care le-a vestit fraților și surorilor sale că un chip deosebit i-a apărut de șapte ori la rând. El le-a descris calea care era de străbătut ca să ajungă la locul de pe pământ unde se află Acela care îi învață pe oameni adevărul și le face cunoscut marele Dumnezeu.

23. Și, vedeți, acest profet din Noua Bia (Nubia) va ajunge înainte de amiază aici, în împrejurimile Cezareii lui Filip, împreună cu mai mulți din poporul lui. Vom trimite de aceea un sol ca să-i aducă aici! Ei au venit pe multe cămile și au adus multe bogății cu ei și vor vrea să plătească pentru tot ce vor consuma aici cu aur și pietre prețioase.

24. Tu, Marcu, să ai grijă ca acești nubieni să fie foarte bine primiți! Căci atunci când tu M-ai rugat ieri seară să mai rămân încă o zi, Eu ți-am ascultat rugămintea și am mai rămas. Altfel, M-aș fi întâlnit împreună cu ucenicii Mei cu această caravană, care Mă caută pe Mine, încă înainte de răsărit. Eu însă am rămas, iar aceasta va da foarte mult de lucru casei tale. Dar îți vei afla răsplata.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !