1. (Oubratouvishar): „Comandantul a continuat: «Rămâneţi voi la curăţenia voastră naturală şi nu mai tânjiţi niciodată după o asemenea cultură jalnică! Să nu vă construiţi oraşe! Rămâneţi în colibele voastre simple şi veţi fi astfel cel mai fericit popor de pe pământ, în toate vremurile, mai ales dacă veţi rămâne în adevărata cunoaştere şi credinţă în unicul şi veşnicul Dumnezeu, şi Îl veţi iubi şi slăvi doar pe El! Chiar dacă voi nu Îl puteţi vedea, El vă vede pe voi, şi El vă va da întotdeauna puterea de care aveţi nevoie pentru stăpânirea oricărui element duşman omului. După legile naturii, omul este stăpân peste tot ceea ce trăieşte şi răsuflă pe acest pământ, sub pământ şi peste pământ.

2. Voi sunteţi încă ceea ce omul trebuie să fie! De voi fug leii cei fioroşi, tigrii, panterele, hienele, lupii, urşii, şerpii şi viperele! Turmele blânde însă vă urmează la fiecare pas! Cu asemenea daruri omul stă pe acea treaptă superioară a existenţei, unde l-a pus Creatorul la începuturi. Aşezaţi-vă numai pe o pajişte pe care colcăie şerpi şi vipere, şi ele vor fugi din acel loc sfânt, unde omul, ca stăpân al naturii, şi-a ales aşezământul! Furnicile rele, blestemul unor păduri şi stepe, dispar atunci când omul, care are încă puterea lui Dumnezeu, intră în acea pădure şi îşi alege casa. Leul, pantera, tigrul cel sângeros se ţin deoparte de turma păzită de oameni adevăraţi, iar crocodilul, dragonul Nilului, nu se mai arată niciodată prin părţile locuite de asemenea oameni. Cocorul, berzele şi ICZ NE MA ON-ul (înseamnă 'otravă el nu are' - ihneumon, mangustă) îi slujesc cu credinţă omului şi curăţă locurile de creaturile târâtoare, iar acvilele cu ochiul lor pătrunzător găsesc toate leşurile şi le înghit, astfel că în aer nu se împrăştie niciodată mirosurile aducătoare de boli.

3. Oh, ce binecuvântare este prezenta unui om adevărat în orice loc de pe pământ şi ce viaţă jalnică duc oamenii în oraşe, care sunt pline de aroganţă şi de cea mai puturoasă trufie! În ele a dispărut toată puterea adevărată de viaţă. Ele sunt corpuri străine în marea împărăţie a naturii înconjurătoare, care au pierdut orice legătură cu Dumnezeu şi, prin aceasta, cu toate celelalte creaturi. Ele trebuie să-şi ridice ziduri înalte şi palate ca să se apere de natura care i-a devenit duşman!

4. Dacă aş pune astăzi o sută de oameni să petreacă noaptea pe păşunea pe care v-am arătat-o vouă, nici unul dintre ei nu va vedea viu lumina zilei care vine. Pentru că aceştia nu mai sunt oameni, ci doar slabe umbre ale oamenilor adevăraţi, iar trupurile lor strâmbe sunt adevărate adăposturi pentru tot felul de spirite rele ale naturii şi ale nenaturii. Centrul fiinţei lor nu mai este Eu-l (Sinele) divin, ci un eu animal, şi de aceea în ei nu mai este nici o putere şi cu atât mai puţin în jurul lor. Natura nu mai reprezintă, prin ei, punctul culminant al creaţiei, ci doar totala distrugere a acelei trepte a creaţiei pe care fiecare creatură ar fi trebuit să-şi vadă ţelul. De aceea toate creaturile au devenit duşmanii acestei omeniri şi caută să o distrugă prin toate mijloacele, pentru că de la ea nu mai este de aşteptat nimic bun.

5. De aceea, nobilul meu prieten negru, fii fericit împreună cu poporul tău că sunteţi negri şi că trăiţi o adevărată viaţă în colibele voastre nevinovate. Căci tocmai prin aceasta sunteţi ceea ce trebuie să fie oamenii adevăraţi, după ordinea Spiritului Divin! Rămâneţi de aceea mereu ceea ce sunteţi acum şi nu vă veţi plânge niciodată de nevoile şi suferinţele vieţii omeneşti!»“