1. După ce conducătorul a ţinut această cuvântare în faţa tovarăşilor lui, Eu l-am chemat şi l-am întrebat dacă lui şi tovarăşilor lui nu le era sete şi foame, şi atunci să ne spună ce vor să bea şi să mănânce. Călătoria pe mare slăbeşte puterile şi desigur că erau flămânzi şi însetaţi. Să se facă auziţi şi li se va da imediat ajutor!

2. Oubratouvishar a spus: „O, ce graţie! Tu, Atotputernicule, întrebi un biet vierme dacă are nevoie de ceva, Tu, preasflnte, veşnice Spirit! Dar viermele care se târăşte în praf înaintea Ta nu îndrăzneşte, de prea multă evlavie, să zică nimic în faţa Ta, ca nu cumva un cuvânt nelalocul lui să Te supere şi să îl priveşti apoi cu ochi mânioşi. Noi am luat cu noi din Egipt câţiva saci cu smochine şi curmale uscate şi nişte pâine coaptă de două ori şi acestea ne vor ajunge pentru scurta noastră şedere! De aceea, îţi aduc, în inima mea umilă şi plină de recunoştinţă, mulţumirea mea neînsemnată pentru marea Ta graţie cu care vrei să ne copleşeşti!”

3. Eu am spus: „Da, prietene, dacă vrei să rămâi în această evlavie care nu ajută nimănui, îmi va fi chiar şi Mie greu să-ţi dau o lumină pe care să o iei cu tine în ţara ta! De altfel, punând atât de puţin preţ pe tine, ca operă şi creatură a lui Dumnezeu, nu Îl onorezi pe Creatorul tău, punându-te în rând cu viermii care se târăsc în praf! Coborându-te astfel în faţa Creatorul tău, Îl cobori şi pe Acela care te-a creat din înalta Lui iubire şi înţelepciune!

4. Uite, un om îţi arată opera mâinilor lui, pe care tu o vei cumpăra pentru că ţi-a plăcut. Ce să creadă însă acest artist, pe care tu îl lauzi peste măsură şi îi lauzi şi celelalte opere, dacă tu vei ponegri şi vei găsi tot felul de greşeli la opera pe care ai cumpărat-o, doar pentru că acum este a ta?!

5. Uite, o astfel de umilinţă nu este deloc înţeleaptă, ci naivă şi proastă! Considerându-te pe tine rău şi fără valoare, Tu îmi spui astfel Mie, în faţă, că sunt un cârpaci nenorocit şi la fel ponegreşti şi întreaga Mea creaţie.

6. Ah, dacă vei recunoaşte însă, în tine, adevărata Mea valoare şi nu te vei mai crede neînsemnat şi prost, şi te vei sfătui despre una şi alta cu Mine, astfel tu Mă vei slăvi pe Mine în tine însuţi şi îmi vei recunoaşte dibăcia divină în tine, şi astfel vei putea trage adevărate foloase din prezenţa Mea, căci pentru asta ai venit până aici! Această umilinţă peste măsură nu este totuşi un păcat faţă de Mine, căci aşa ai fost crescut încă de mic.

7. Dar acum ai primit şi în aceasta o lumină adevărată, căci, aşa cum te-ai purtat până acum, nu ne-am fi putut înţelege nicidecum. Tu ai fi păstrat tot timpul o nesfârşită teamă evlavioasă, care, devenind de nesuportat, te-ar fi silit să părăseşti în curând acest loc sfânt; ajuns apoi în Memfis şi acasă la tine, ai fi povestit o grămadă despre sfinţenia Mea de nesuportat pentru tine! Şi acesta ar fi fost tot folosul de care ai fi avut parte tu, poporul tău şi urmaşii tăi de pe urma acestei lungi călătorii! Ai fi fost mulţumit cu aceasta?

8. Sigur că nu! Căci, în clipele iluminate din viaţa ta, ar fi trebuit singur să-ţi strigi: «Da, ce-a fost oare asta?! Am făcut o călătorie atât de lungă numai ca să sufăr de povara evlaviei? Nu, am trăit o bucurie şi o sfinţenie zdrobitoare, de care nu îmi mai doresc să am parte niciodată!» Vezi, asta ar fi fost tot ce ţi-ar fi adus călătoria ta!

9. De aceea trebuie să fii mai chibzuit, trebuie să vezi ce este mai drept şi mai bine în fiecare situaţie de viaţă, şi vei reuşi atunci în toate şi vei putea trage adevărate foloase mereu, peste tot! La o parte cu nemăsurata ta evlavie pentru Mine! Iubeşte-Mă cu toată puterea ca pe Creatorul tău, ca pe Tatăl, învăţătorul şi Stăpânul tău şi iubeşte-ţi şi fraţii ca pe tine însuţi, şi aşa vei face mai mult decât îndeajuns! Iar când vorbeşti cu Mine, spune-Mi simplu «Doamne» sau «Învăţătorule», ceea ce şi sunt - toate celelalte nu îşi au însă locul aici!”