1. (Domnul): „Numele Meu este Iisus din Nazaret, pe pământ ca om, şi în eternitate Iehova. Dar de acum, Iisus va rămâne, în veci! Prin acest nume veţi putea face tot ceea ce este bun, nu numai pentru aceste vremuri, ci pentru totdeauna!

2. Iubiţi-Mă mai presus de toate ca pe Domnul şi Stăpânul vostru şi iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă, căci aşa veţi rămâne în iubirea Mea şi în puterea Mea, iar lumina Mea nu vă va mai părăsi niciodată!

3. Dacă iubirea voastră pentru Mine şi pentru fraţii şi surorilor voastre va slăbi, atunci va veni întunericul în inimile voastre, iar puterea Mea din voi va scădea! Dacă veţi chema atunci numele Meu şi veţi vrea să făptuiţi prin el, el nu vă va mai da putere. Căci toată puterea şi toate faptele împlinite în numele Meu se fac doar prin iubirea pentru Mine şi pentru aproapele vostru!

4. Doar numele Meu nu are nici o putere, ci numai iubirea din el, prin el şi faţă de el, iar, prin aceasta, faţă de aproape! Acela însă la care vine un sărac şi îl imploră să-l ajute, iar el îi zice: «Du-te şi munceşte!», adevărat, acela nu are iubirea Mea şi nu va avea nici o putere în numele Meu!

5. Du-te şi spune-le şi tovarăşilor tăi ce ai auzit, şi apoi vino şi îţi voi vesti Eu însumi Evanghelia mai departe! Aşa să fie!”

6. Oubratouvishar a făcut o plecăciune adâncă în faţa Mea şi s-a dus apoi la masa tovarăşilor lui ca să le vestească ceea ce a auzit de la Mine. Dar cât de mare i-a fost mirarea când, în loc de cei douăzeci cu care a plecat în călătorie, a mai găsit la masă încă vreo câteva duzine, între care erau, de asemenea, treizeci şi patru de femei. I-a recunoscut imediat ca fiind vecinii lui şi neamurile lor, şi prima lui întrebare a fost: când şi cum au călcat pe urmele lor?

7. Iar ei, cei veniţi mai pe urmă, i-au răspuns: „Să vezi cu ochii tăi şi să auzi cu urechile tale este mai bine decât să afli toate acestea chiar şi din gura celui mai înţelept şi mai credincios martor! Noi am fost mereu cu o jumătate de zi în urma voastră!

8. N-am fi pornit la drum dacă nu ar fi venit la noi, ca din cer, imediat după ce aţi plecat voi, un tânăr alb-strălucitor şi nu ne-ar fi îndemnat să plecăm. Am luat cu noi o cireada de vaci, boi şi o mică turmă de oi şi am mers până la Memfls. Acolo ne-a întâmpinat bunul comandant împreună cu oamenii lui. El primise vestea despre sosirea noastră de la acelaşi tânăr şi de aceea ne ieşise în întâmpinare.

9. Comandantul ne-a dat veşti despre voi, ne-a luat spre păstrare turmele şi ne-a dat în schimb aur şi argint, ca să-l putem schimba pentru mâncare peste tot unde vom merge, şi, în plus, ne-a mai dat şi tot felul de alte lucruri folositoare. Noi i-am mulţumit, iar el ne-a dat şi însoţitori până la Alexandria, care ne-au aprovizionat cu alimente şi cu tot ce mai aveam nevoie. Tot ei ne-au făcut rost în Alexandria şi de o cutie plutitoare, cu care am ajuns până aici, traversând o mare fără de margini.

10. Când am fost lăsaţi pe malul mării, v-am găsit urmele lăsate pe nisip şi le-am urmat. Ne-am apropiat în sfârşit atât de mult de voi, încât puteam vedea foarte bine nisipul răscolit de cămilele voastre. V-am pierdut însă urma după ce aţi dispărut în spatele unui deal împădurit.

11. Atunci însă ne-a venit în întâmpinare din nou acel tânăr şi ne-a adus aici într-un fel despre care nu vrem să zicem acum nimic, căci noi înşine suntem uimiţi peste poate! Ne amintim ca de un vis cum am ajuns de acolo aici!

12. Acest preaînalt ţi-a spus însă ceva pentru noi! Ce anume? Vorbeşte! El seamănă foarte mult cu chipul din viziunile tale, despre care ne-ai povestit atâtea şi pentru care am venit cu toţii aici! Vorbeşte, vorbeşte!”