Acustic Milenar
|
Posted: 30.12.2009, 19:15 Post subject: Capitolul 194 - Oubratouvishar le arată tovarășilor săi adevărata personificare a lui Dumnezeu în Iisus |
|
|
Capitolul 194
Oubratouvishar le arată tovarășilor săi adevărata personificare a lui Dumnezeu în Iisus
1. (Oubratouvishar): Abia acasă, în țara noastră fierbinte, mi-a fost dat să-I văd chipul! V-am descris și vouă, în amănunțime, tot ce mi-a fost dezvăluit prin grația preaînaltului Spirit și voi v-ați bucurat peste măsură și săreați de bucurie precum mielușeii. Pe cât de mult v-ați bucurat, totuși, în adâncul inimilor voastre nobile, vă durea că nu vă era dat și vouă să-I vedeți chipul. Astfel s-a trezit în voi tot mai mult dorința de a avea și voi astfel de viziuni. După ce mi-a apărut de șapte ori chipul în vis, am plecat cu acești douăzeci de tovarăși la drum, iar voi nu ați putut răbda acasă nici măcar o jumătate de zi. Ați pornit în urma mea și m-ați ajuns aici, într-un fel atât de miraculos.
2. Acum ne aflăm în acel loc sfânt din visele mele, iar acesta este mult mai presus decât Memfis, KARNAK sau cel mai vechi templu din lume JABUSIMBIL, și nesfârșit mai mult decât chipul învăluit al lui ISIS! Căci, priviți acolo - la masa cea mare! În mijlocul acelei mese, cu cămașa trandafirie, cu mantia albastră și plete strălucitoare care îi cad până pe umeri, șade Dumnezeu, nu numai în spirit, ci și în trup - imagine vie a lui ISIS dezvăluită!
3. Atunci când comandantul ne-a pus în inimă iubirea pentru infinita Ființă Divină, noi am simțit că mica inimă omenească nu este în stare de o asemenea iubire. Așa gândeam noi și i-am spus și comandantului că noi am putea iubi mai presus de toate o ființă care ar purta în ea plinătatea Spiritului Divin, dar că nu putem înțelege o Divinitate infinită, o infinitate preaplină de Spiritul Divin și, neînțelegând-o, nu o putem nici iubi decât doar printr-o iubire care n-ar fi decât o povară apăsătoare care l-ar zdrobi pe micul și neînsemnatul om prin dumnezeirea ei nesfârșită.
4. Cât de mult ne-au înviorat spusele comandantului, după care, lui MOISE până la urmă i-a fost îngăduit a privi măcar spatele veșnicului Dumnezeu, chiar dacă, datorită luminii de nedescris de puternică, fața lui a strălucit vreme de șapte ani atât de tare, încât oricine ar fi privit-o ar fi orbit și de aceea și-a ascuns chipul în spatele unui văl gros. Oh, această veste ne-a însuflețit atât de mult pentru că a făcut cu putință ca noi să ne putem gândi la Dumnezeu ca la o ființă! De-abia de atunci am început să-L iubim pe Dumnezeul atotpreaînalt și, prin această iubire, am putut înțelege fără greș cele șapte visuri profetice drept o chemare spre aceste locuri, înțelegere fără de care n-am fi ajuns niciodată aici.
5. Acum ne aflăm în fața atotpreaînaltului Dumnezeu în persoană și El nu ne poruncește nimic altceva, pentru desăvârșirea noastră spirituală, decât să-L iubim mai presus de toate și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine!
6. Ce spuneți voi despre toate acestea, iubiții mei frați și surori? Ce simțiți acum și ce gânduri vă frământă inimile? Oh, vorbiți acum și închinați-vă la Spiritul preasfânt și veșnic, la Dumnezeu, pe care până acum aproape nici un muritor nu și-L putea închipui! Vorbiți! Ce gândiți și ce simțiți acum? |
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial ! |
|