1. (Domnul): „Este deja de mult cunoscut faptul că oamenii care au priceput repede ceva şi, mai înainte de a înţelege, nu s-au preocupat îndelung cu acea temă, vor uita repede ceea ce au înţeles atât de uşor. Pe când oamenii care şi-au însuşit cu greu o învăţătură, trecând prin multe probe, greutăţi şi încercări, nu vor uita uşor acea învăţătură.

2. Oh, sunt mulţi cei care au talente şi alte calităţi! Ei înţeleg totul uşor, dar, cu timpul, când apar încercările, se gândesc la avantajele lor lumeşti şi se tem să jertfească prea mult, gândindu-se la posibilitatea de a uita sau de a se dezice de acea învăţătură spirituală, care, chiar dacă este înţeleasă de ei, nu le serveşte intereselor lor lumeşti. Astfel de oameni seamănă cu musculiţele de oţet, care toată ziua zboară şi se joacă în lumina de care sunt încălzite şi pătrunse, însă atunci când vine peste ele noaptea încercărilor, atunci s-a terminat cu lumina care le anima şi astfel şi cu viaţa lor!

3. De aceea sunt mai potriviţi pentru a intra în împărăţia cerească cei care înţeleg mai greu un adevăr înalt decât cei care îl înţeleg uşor. Pentru că cei cărora le trebuie mai multă vreme până îşi însuşesc o învăţătură, o păstrează apoi vie, cu credinţă, pe când ceilalţi se joacă cu lumina din cer la fel cum musculiţele se joacă cu lumina soarelui şi, prin urmare, nu au foloase mai mari din această lumină cerească decât au musculiţele din lumina soarelui.

4. Printre aceştia însă mai sunt şi oameni care înţeleg repede un adevăr şi îl păstrează pentru ca apoi, la vremea nopţii, să lumineze mai departe precum stelele strălucitoare, având astfel, atât ei, cât şi alţii, foloase din aceasta. Dar astfel de oameni sunt foarte puţini şi, de aceea, rari.

5. Toţi aceşti negrii înţeleg şi prind greu o învăţătură nouă, dar ceea ce au prins o dată le va rămâne şi vor străluci în această învăţătură, pentru urmaşii lor, precum stelele din Orion şi SIRJEZ (Sirius).

6. Înţelegerea dreaptă şi adevărată a învăţăturii Mele este precum câştigarea unei averi. Cine a făcut uşor avere, acela o va şi risipi uşor, căci acela nu este obişnuit cu lipsurile şi nici cu cumpătarea. Cine a ajuns la avere prin moştenire ori printr-un câştig uşor, nu va preţui acea avere, căci el gândeşte şi crede că o astfel de avere se obţine uşor. Cine însă şi-a câştigat averea prin truda mâinilor lui, acela cunoaşte munca cea grea, ştie câtă sudoare l-a costat fiecare ban şi va preţui averea atât de greu strânsă şi desigur că nici nu o va risipi vreodată într-un mod uşuratic.

7. La fel stau lucrurile şi cu comorile spirituale. Cine le câştigă uşor, acela nu le preţuieşte pentru că se gândeşte că nu le poate pierde niciodată sau, chiar dacă le-ar pierde, le-ar putea din nou câştiga la fel de uşor. Dar nu este aşa, căci cine pierde o şansă spirituală, acela nu va mai câştiga uşor a doua oară ceea ce a pierdut.

8. Căci locul învăţăturii spirituale este luat imediat de ispitele lumeşti, şi aceasta este o osândă, căci aceste deprinderi lumeşti nu se mai lasă aşa uşor îndepărtate ca la început. La fel cum toate deprinderile spirituale devin mereu tot mai spirituale şi mai libere, la fel şi cele lumeşti devin tot mai materiale, aducătoare de tot mai multe osânde şi de moarte. Cine este odată prins în osânde şi este înlănţuit de dorinţe, acela doar cu greu se va mai lăsa eliberat sau poate niciodată.

9. Cine a primit odată Cuvântul Meu, trebuie să-l păstreze neschimbat şi să făptuiască după el, nu numai în gând, ci mai ales prin fapte şi cuvinte. Toată cunoaşterea şi credinţa nu sunt nimic şi nu au nici o valoare pentru viaţă dacă nu sunt urmate de fapte pe măsură!

10. La ce-i foloseşte cuiva să vrea să facă o călătorie spre o ţară anume, al cărei nume îl cunoaşte, dacă nu ştie drumul într-acolo? Iar dacă cineva care cunoaşte drumul îi va spune cum poate ajunge acolo, la ce îi va folosi lui această informaţie dacă nu va străbate el însuşi acel drum, ci se va întoarce şi va merge în cu totul altă direcţie?! Va ajunge el vreodată în acea ţară? Eu vă zic vouă: el poate merge oriunde altundeva va vrea, dar în locul predestinat lui nu va ajunge niciodată. Când vrei să ajungi într-un loc, trebuie tu însuţi să străbaţi acel drum până acolo!

11. Aceşti negrii sunt, în ceea ce priveşte drumurile acestui pământ, cei mai neştiutori oameni de pe lume! Fără comandantul Justus Platonicus, ei n-ar fi găsit niciodată drumul până aici. După ce însă comandantul le-a descris în amănunt drumul, ei s-au luat după această descriere şi prezenţa lor aici dovedeşte îndeajuns că au urmat cu credinţă îndrumările comandantului, şi pentru aceasta a fost nevoie de o voinţă de nezdruncinat, care este proprie acestor negrii. Cine vrea cu adevărat ceva, acela va obţine fără îndoială aceasta.

12. Cine a primit Cuvântul şi învăţătura Mea şi făptuieşte după ea, acela îşi va atinge ţelul şi nimic nu îl va opri. Cine însă făptuieşte doar din când în când după Cuvântul Meu, dar, pe lângă aceasta, face şi ce este pe placul lumii, acela se aseamănă cu un om care merge spre un anume loc dar se întoarce la jumătatea drumului şi face acelaşi drum înapoi.

13. El seamănă şi cu un servitor care vrea să slujească la doi stăpâni care se duşmănesc. Va putea el să se descurce cu munca la doi stăpâni potrivnici? Va putea el oare să-i iubească pe amândoi, sau chiar şi numai să pară că îi iubeşte? Ce faţă vor face însă cei doi stăpâni când vor afla că servitorul le serveşte amândurora? Nu îi va spune şi unul, şi celălalt: «Slugă vicleană, cum îmi poţi iubi şi sluji duşmanul?! Slujeşte-mi doar mie ori părăseşte-mi casa!» Căci nimeni nu poate sluji cu adevărat la doi stăpâni, ci pe unul îl suportă, iar pe celălalt îl dispreţuieşte. Un astfel de servitor va fi dat afară de amândoi stăpânii şi cu greu îşi va mai găsi vreo slujbă la un alt stăpân şi atunci el va şedea între două scaune, direct pe pământ.

14. Că aceşti negrii nu vor să slujească la doi stăpâni, ci numai la unul, vei putea recunoaşte din lupta crâncenă pe care trebuie să o dea conducătorul lor împotriva convingerilor tovarăşilor săi, în inima cărora cuvintele comandantului din Memfis sunt prea adânc păstrate şi nu se lasă atât de uşor scoase de acolo!

15. Singurul punct de sprijin este ceea ce i-a învăţat comandantul despre Fiinţa Divină din cartea lui Moise; acesta este un punct de plecare şi o cale pe care ei pot fi aduşi la Mine. Şi tocmai la această cale munceşte acum conducătorul lor ca să-i convingă. Dacă nu i-aş trimite îngerul în ajutor, nici într-un an nu şi-ar termina treaba. Eu îi voi trimite însă acum îngerul şi munca lui va fi împlinită!”

16. Cyrenius a spus: „O Doamne, aş vrea să mă duc mai aproape ca să pot auzi mai bine ce se petrece!”

17. Eu am spus: „Nu este nevoie, căci vântul va aduce toate vorbele până la urechile noastre!”