1. (Oubratouvishar): „La noi o educaţie adevărată se face mai întâi prin stăpânirea, pe cât este cu putinţă, a simţurilor copiilor noştri; odată ce simţurile lor sunt bine stăpânite, atunci şi mintea lor va fi bine educată, după cum am fost şi noi educaţi. Dar albii încep să educe mintea copiilor lor imediat după ce aceştia încep să gângurească şi ei cred că, odată ce mintea copiilor lor este pe deplin educată, aceasta va avea mai apoi grijă şi de simţuri!

2. O, Doamne, cât de proşti sunt albii în această privinţă, pentru că nu îşi dau seama că o minte educată înaintea simţămintelor devine întotdeauna un ucigaş al acestora! Mintea singură face ca un copil să devină încrezut şi arogant, iar unde aroganţa, trufia şi egoismul pun stăpânire pe simţăminte, să mai încerce cineva să le modeleze şi se va convinge foarte repede că un copac care a crescut strâmb nu mai poate fi îndreptat.

3. Noi nu avem judecători, nici tribunale şi nici închisori şi nici un fel de legi în afara acelora pe care simţămintele bine stăpânite le cer. De aceea noi nu cunoaştem păcatul şi nu avem nici măcar un nume pentru fărădelegi şi, prin urmare, nu avem nici pedepse, căci aşa cum gândeşte fiecare pentru el însuşi, la fel şi chiar mai bine gândeşte el pentru aproapele lui.

4. La oamenii albi, la care mintea este pusă la loc de cinste, am aflat însă tocmai contrariul a ceea ce cunoaştem noi. Mai toţi ţin totul numai pentru ei, iar aproapelui îi dau numai atât cât să tragă foloase din aceasta. Uitaţi-vă la unii oameni egoişti care, dacă unul dintre cei apropiaţi lui nu îi este de folos, atunci oricare animal îi este mai drag decât acel aproape!

5. La noi însă omul este mai întâi de toate preţuit ca om. Dacă unul dintre fraţii mei nu îmi poate ajuta, atunci poate că pot eu să îi fiu lui de ajutor. Eu am un servitor, dar eu nu îl am ca să trag foloase de pe urma lui, ci este libera lui voinţă să mă servească. Noi ne slujim unul pe celălalt cu siguranţă mai mult decât îşi slujesc albii unii altora pentru răsplată. Însă voinţa nici unui om nu a fost făcută sclava nimănui, prin nici un mijloc, ci, ceea ce face fiecare face din propria lui voinţă, neobligat de nimeni!

6. De aceea, noi nu avem palate şi nici case mari cu ziduri puternice, ci trăim în colibe foarte simple, care arată toate la fel. Acela dintre noi care nu are o colibă, şi nici nu are loc să fie adăpostit într-una din celelalte colibe, nu trebuie să-şi construiască singur, cu propriile puteri, o nouă colibă şi nici nu este nevoit să meargă în alt sat să cerşească, ci aceluia îi vom construi noi o colibă, de bunăvoie, din dragoste şi consideraţie pentru el ca om, care este asemenea nouă, şi o vom face ca şi când am face-o pentru noi înşine. Şi astfel între noi domneşte mereu pacea şi înţelegerea.

7. Această ordine a noastră le este străină albilor, din ceea ce am putut vedea până acum, şi unii ne-au spus verde-n faţă că o consideră o nebunie care se împotriveşte oricărei culturi. Dar, dacă ar fi aşa, cum oare de toate animalele şi chiar elementele ascultă de voinţa noastră, pe când albii, cu toată cultura minţii lor, nu se pot apropia de o haită de lei?! Vai şi amar de cel mai curajos luptător! Numai să vrea să încerce şi deja un singur leu îi va arăta că el este stăpânul situaţiei, şi nu luptătorul!

8. Noi însă ne putem plimba printre lei şi pantere la fel ca şi printre cămilele, vitele şi oile noastre, şi n-am auzit de nici un caz în care vreunul dintre oameni să fi fost atacat de vreuna dintre aceste fiare - şi nici turmele noastre. Căci ele vor primi carnea acestora din urmă de-abia când animalele din cirezile noastre îmbătrânesc şi mor de moarte bună. Pentru aceasta, fiecare sat are un loc anume, la distanţă, unde aduc aproape în fiecare zi câte unul sau mai multe animale moarte de bătrâneţe şi acolo vin imediat şi musafirii cu colţii ascuţiţi, care înfulecă animalele moarte cu piele, blană şi cu oase cu tot. Căci la noi nimeni nu mănâncă nici o carne, în afară de cea a peştilor şi a păsărilor tinere şi fragede; cele bătrâne sunt date, de asemenea, spre hrană animalelor sălbatice.

9. Ce poate face un alb când cade în apă, cu toată mintea lui educată? Se duce la fund şi se îneacă! Noi însă putem, când şi unde vrem, să mergem pe apă la fel ca şi pe pământ. Numai dacă vrem, putem să ne şi scufundăm, dar asta cere osteneală.

10. Toţi şerpii veninoşi fug din calea noastră, şoareci şi lăcuste am văzut pentru prima oară de-abia în Egipt, furnicile agresive fug din calea noastră, iar vulturii şi acvilele se hrănesc cu carnea leilor, panterelor şi vulpilor moarte.

11. Şi astfel se pare că la noi, negrii, mai domneşte încă o astfel de ordine care cu siguranţă că a domnit la începuturi între oameni, indiferent de culoarea pielii lor, după voinţa Creatorului, şi încă ar mai fi trebuit să domnească. Pentru că, dacă prima pereche de oameni ar fi trăit după ordinea proastă a oamenilor albi din ziua de azi, aş vrea să ştiu cum ar fi putut reuşi să se apere de atacul atâtor animale sălbatice!

12. Căci, înainte ca prima pereche de oameni să fi călcat pe acest pământ, mişunau o puzderie de animale feroce, aşa cum ne-a arătat foarte clar înţeleptul comandant din Memfis. Dacă prima pereche de oameni ar fi fost atât de slabă în toate domeniile de viaţă, cum sunt acum oamenii albi, de câte ori n-ar fi fost ei sfâşiaţi de haitele de fiare sălbatice?! Ar fi supravieţuit poate numai dacă ar fi fost îmbrăcaţi în zale din cap până în picioare şi ar fi avut arme tăioase şi doar dacă ar fi fost mari de statură precum uriaşii care s-au prăbuşit în Egipt pe vremea lui SHTVINZ, dacă ar fi trebuit să-şi măsoare puterile cu aceste fiare - şi chiar şi atunci ar fi avut destul de furcă pentru ca să-i învingă în luptă pe monştrii uriaşi!

13. Dar dacă străbunii acestui pământ se asemănau nouă în elementele vieţii lor interioare, atunci bineînţeles că nu aveau nevoie de nici o armă, ci, prin puterea firii lor, erau stăpâni peste întreaga lume a animalelor, mineralelor şi a plantelor!

14. Eu cred că, pentru că suntem cu toţii astfel, multe dintre cuvintele Tale vii vor prinde rădăcini adânci în viaţa noastră! Iar dacă Tu, Doamne, ne vei da unele legi şi reguli de viaţă, le vom urma cu sfinţenie! Căci, odată ce am recunoscut o ordine ca fiind adevărată şi bună, noi o vom urma întotdeauna cu stricteţe şi o vom păstra întreagă, cum foarte puţini albi ar fi în stare.

15. Cum noi avem acum norocul nemaipomenit - care şi pentru cei mai mari dintre îngerii Tăi trebuie să fie o minune a minunilor - să fim cu Tine, o, Doamne, Creatorul tuturor spiritelor şi al lumilor, Te rugăm acum, prin gura mea, dar cu toţii fiind o inimă şi o simţire, să mai adaugi o minune la grămada la care am fost martori în scurta vreme de când suntem aici şi să ne spui şi nouă câteva cuvinte!”