Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:42
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 31.12.2009, 01:14    Post subject: Capitolul 213 - Nubienii - stăpâni ai plantelor și elementelor Reply with quote

Capitolul 213
Nubienii - stăpâni ai plantelor și elementelor


1. L-am chemat din nou pe Oubratouvishar și i-am spus: „Arătați acum puterea voastră asupra aerului, căci, la început, omul neprihănit era stăpân și peste spiritele văzduhurilor, iar ele trebuiau să-i slujească dacă el avea nevoie de aceasta! Arătați cât de bine stăpâniți voi această veche putere a vieții!”

2. Imediat conducătorul a chemat la el zece dintre tovarășii săi cei mai înzestrați și le-a cerut să-și întindă mâinile deasupra lui și să facă un cerc în jurul lui, astfel încât fiecare dintre ei să acopere, cu piciorul lui drept, piciorul stâng al vecinului. Acestea s-au petrecut într-o clipită, iar conducătorul nostru a început să se rotească și să se ridice deasupra pământului, plutind în văzduh la mai bine de un stat de om.

3. În această poziție, M-a întrebat dacă să se ridice și mai sus, ori dacă această dovadă ajunge.

4. Eu i-am spus: „Ajunge, poți să cobori!”

5. Intr-o clipită cei zece s-au depărtat unul de celălalt, iar conducătorul a revenit repede pe pământ, a făcut o plecăciune adâncă în fața Mea și M-a întrebat dacă mai trebuie să arate ceva.

6. Și Eu i-am zis: „Arătați cum scoateți voi copacii din rădăcini și cum mutați stâncile din loc!”

7. Conducătorul a răspuns: „În țara noastră nu cresc decât puțini copaci mari și puternici, numai munții înalți se bucură de astfel de copaci. Pe înălțimile unde KAMB'SIM nu ajunge și unde sunt turmele noastre, acolo vezi din loc în loc câte un copac BOHAHANIA, obișnuita locuință a maimuțelor. Pe ici pe colo se mai poate întâlni câte o cipreșă (chiparos), curmali sălbatici sau pâinea-găinilor. Acestea sunt aproape toate soiurile de copaci din țara noastră.

8. La câmpie și în colțurile țării care sunt ferite de vânt cresc doar curmali, smochini și OURANIZA (portocal sălbatic), SEMENZA (rodii) și mulți alți arbuști din care noi ne facem colibele.

9. Ca să scoatem acești copaci din rădăcini nu este nevoie de prea multă putere și osteneală. Noi nu ne-am încercat însă până acum puterile cu copaci mai mari, deși nu ne îndoim că și ei se vor supune voinței noastre la fel ca și marile stânci. Pe acest munte crește un copac foarte puternic, căruia bineînțeles că noi nu-i cunoaștem numele și nici cum este alcătuit. Vrem însă să facem o încercare să vedem dacă și el se supune voinței noastre!”

10. Bătrânul Marcu a spus: „Uite, preasupusule servitor al Stăpânului întregului pământ! Acesta este un cedru bătrân de cel puțin cinci sute de ani! Șapte bărbați de-abia dacă îl pot cuprinde și patru tăietori de lemne dintre cei mai iscusiți și harnici nu răzbesc să-l doboare mai curând de două zile, și tu crezi că șase bărbați și șapte femei îl vor scoate din rădăcini, fără topor?! Na, această treabă, dacă Domnul nu-i va ajuta cu voința Sa atotputernică, va fi ceva foarte rar!”

11. Eu am spus: „Numai răbdare, bătrânul Meu războinic! Nici de data aceasta voința Mea nu va avea nimic de-a face și totuși copacul va fi smuls în curând din rădăcini!”

12. În timp ce Eu îi spuneam acestea bătrânului Marcu, nubienii și-au pus ușor mâinile pe copac, în așa fel încât mâna stângă a fiecăruia acoperea mâna dreaptă a vecinului sau a vecinei. Au rămas liniștiți în această poziție cam jumătate dintr-un sfert de ceas, după care copacul a început să se rotească ușor și să trosnească foarte tare. Toți cei de față au început să se mire peste măsură și nimeni nu era în stare să priceapă ce și cum se petrece.

13. Copacul, împreună cu cei treisprezece, a început să se rotească tot mai tare și a prins dintr-odată a se ridica în aer împreună cu toți negrii care îl înconjurau și cu mari bucăți de pământ. Mai mulți dintre cei care priveau, mai ales femeile, au început să țipe de uimire, căci credeau că, dezrădăcinat fiind, copacul va cădea peste unii dintre nubieni și-i va zdrobi.

14. Eu însă le-am spus celor speriați: „Nu vă temeți, copacul va fi culcat la pământ cu cea mai mare grijă și nu va răni pe nimeni!”

15. Toți s-au liniștit. În aceeași clipă, toți negrii care înconjurau copacul s-au desprins, au sărit de pe munte și au venit fugind spre noi. Copacul a început să se clatine în aer, s-a înclinat pe partea unde era mai greu și, după câteva clipe, s-a culcat ușurel la pământ.

16. După ce copacul a fost astfel scos din rădăcini, Eu le-am arătat nubienilor o stâncă a cărei greutate depășea desigur cincizeci de mii de ocale și i-am spus conducătorului: „Ridicați stânca aceea și așezați-o unde a fost copacul!”

17. Aceiași negri de mai înainte s-au dus repede la stâncă, au înconjurat-o în același fel ca pe copac, iar stânca s-a ridicat în aer mai repede decât copacul. Bineînțeles că a fost nevoie de mai mulți negri ca să o cuprindă decât a fost nevoie pentru copac. Dar fiecare își putea da seama că pentru a ridica o astfel de stâncă n-ar fi fost îndeajuns nici măcar o mie dintre cei mai puternici bărbați.

18. În mai puțin de jumătate dintr-un sfert de ceas, stânca stătea în groapa făcută prin dezrădăcinarea copacului. Nubienii au venit din nou la noi și conducătorul lor M-a întrebat dacă doresc ca ei să mai facă ceva.

19. Eu M-am făcut că Mă gândesc la ceva, iar conducătorul, observând imediat aceasta, a zis: „Oh, de data aceasta va fi ceva nemaipomenit din moment ce Tu însuți ai căzut pe gânduri! De altfel, noi am crezut că lui Dumnezeu Îi este din veci foarte clar ce vrea să facă!”

20. Eu am spus: „O, bineînțeles, așa și este! V-am lăsat însă să vă odihniți puțin, căci ceea ce vă voi da acum să faceți este pentru voi dintotdeauna munca cea mai neplăcută și acum aveți nevoie de puțină odihnă după ultimele două munci, care au fost destul de istovitoare. Acum v-ați odihnit și ne puteți arăta cum vă faceți voi focul și cum stăpâniți și acest element! Mergeți și faceți foc și arătați că sunteți și stăpânii lui!”

21. Imediat toți negrii au făcut un semicerc în jurul unui tufiș demult uscat și și-au întins mâinile și degetele ca niște raze spre el. În câteva clipe, tufișul a început să fumege, fumul devenind tot mai gros. Dintr-o dată au izbucnit flăcări strălucitoare. Când tufișul a fost cuprins de flăcări, nubienii au făcut un cerc închis în jurul lui și s-au culcat cu fața la pământ, iar într-o clipă focul s-a stins, dar în așa fel că în toata jumătatea de tufiș arsă n-a mai rămas nici măcar o scânteie.

22. După aceasta, nubienii au venit din nou la Mine și M-au întrebat dacă au făcut treaba bine, iar Eu le-am dat cea mai mare notă. Ei Mi-au cerut din nou cuvinte de învățătură pentru ei. Eu însă le-am spus să mai aibă un pic de răbdare, pentru că mai înainte de aceasta trebuia să le explic albilor faptele lor. Nubienii au fost mulțumiți cu această lămurire și ne-am întors cu toții la mesele noastre.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !