Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 31.12.2009, 01:18    Post subject: Capitolul 215 - Sfera de viață exterioară a sufletului uman și sfera exterioară de lumină a soarelui Reply with quote

Capitolul 215
Sfera de viață exterioară a sufletului uman și sfera exterioară de lumină a soarelui


1. (Domnul): „Prima pereche de oameni nu a putut fi lăsată de Dumnezeu Tatăl pe acest pământ altfel decât desăvârșită după adevărata ordine de viață. Viața simțurilor a trebuit să pătrundă în această lume pe deplin desăvârșită, pentru ca ei (primii oameni) să nu cadă pradă miilor de creaturi și elemente dușmane.

2. La prima pereche de oameni asemănarea cu existența divină din veci era deplină și de aceea acești oameni puteau stăpâni pe deplin întreaga natură. Cum se poate însă aceasta? Ascultați!

3. Sufletul desăvârșit în simțuri își are sălașul în trupul formei omenești desăvârșite. Dar simțirea, trăirea și voința acestui suflet merge asemenea razelor soarelui în toate direcțiile, acționând și la distanță. Cu cât este mai aproape de suflet, cu atât mai intens și mai puternic este fluxul continuu de gândire, simțire și voință.

4. Sfera exterioară de lumină a soarelui (în care se găsesc acest pământ, luna și alte corpuri cerești) este, într-un anumit fel, cea prin care tot ce se află în ea este trezit la viață. Totul trebuie să se supună ordinii soarelui căci el este legiuitorul și stăpânul tuturor celorlalte corpuri cerești care se găsesc în sfera de strălucire a luminii lui.

5. Bineînțeles că despre soare nu se poate spune că ar gândi sau ar voi ceva. Dar lumina lui este totuși un gând chiar foarte mare și căldura luminii este o voință chiar foarte puternică; însă acestea nu vin de la soare, ci de la Dumnezeu Tatăl, acționând prin ființa organică a corpului solar.

6. Cu cât o planetă este mai aproape de soare, cu atât mai mult preia ea din puterea de viață a acestei sfere exterioare de viață a soarelui și trebuie să se supună în tot ceea ce lumina și căldura soarelui face să rodească pe acea planetă.

7. Tot așa precum acționează soarele asupra planetelor doar prin sfera lui exterioară de viață, tot la fel este și un suflet pur și desăvârșit, precum era la începuturi, care este plin de viață, deci plin de iubire, credință și voință puternică!

8. Un astfel de suflet este numai lumină și căldură, și își împrăștie razele până departe, iar această strălucire formează mereu o puternică sferă exterioară de viață. La fel cum în sfera exterioară de viață a soarelui acționează peste tot, în mod miraculos, voința lui Dumnezeu, tot la fel acționează voința unui suflet desăvârșit și pur care este una cu voința Tatălui Ceresc.

9. Dacă însă soarele ar fi distrus, cu îngăduința lui Dumnezeu Tatăl, iar acest extraordinar organism și mecanism, împreună cu toate sufletele din el, nu ar mai avea nimic altceva de făcut decât să își adune la loc miile de părți în care a fost descompus sau, în cazul nefericit, să le părăsească și să lase ruinele spre a se descompune singure, ce se va petrece în acest caz cu sfera lui exterioară de viață? Pe toate planetele ar izbucni cea mai mare dezordine, iar întreaga vegetație și toate animalele și-ar afla în curând sfârșitul!

10. Chiar dacă oamenii ar reuși să supraviețuiască o vreme cu tot felul de provizii, luminând cu făclii și lămpi veșnica noapte și încălzindu-se cu lemne, această supraviețuire ar dura, în cel mai fericit caz, nu mai mult de zece ani. La urmă s-ar termina cu toată vegetația și cu toate viețuitoarele de pe pământ. Nici o plantă nu ar mai crește și nu ar mai purta semințe roditoare. Animalele ar muri de foame și de frig. Pământul însuși ar părăsi vechiul lui drum pe cer și s-ar lovi de alte planete ori ar intra, după multe mii de ani, în sfera de lumină a unui alt soare, în a cărui lumină și căldură s-ar dezgheța din nou și, după o vreme, ar reveni la viață, dar nu ar mai ajunge niciodată la această existență fericită de acum!!

11. Toate acestea ar urma dacă soarele s-ar tulbura în ființa lui, cauzând un mare sau chiar cel mai mare haos. El nu ar mai fi atunci stăpânul și legiuitorul planetelor și corpurilor cerești care se rotesc în jurul lui. Așa cum v-am spus, aceste corpuri cerești s-ar tulbura ele însele foarte tare, intrând într-un mare haos, și ar deveni mai apoi dușmanii soarelui, care nu ar mai putea împiedica aceasta, pentru că nu ar mai avea sfera de viață exterioară prin care să poată opri puterile scăpate de sub controlul gravitației sau cel puțin să le liniștească.

12. Este dovedit de petele negre, care pot fi văzute din când în când pe fața soarelui, că orice tulburare de pe fața soarelui, oricât de scurtă (ca durată) și de restrânsă (ca întindere) ar fi ea, se răsfrânge și asupra planetelor în mod nefavorabil. Orice pată de pe soare, chiar dacă nu este mai mare decât un punct, se face simțită pe pământ ca o dezordine, sub forma unei furtuni sau ca vreme rea.

13. Dar de ce aceasta? Soarele este atât de îndepărtat de pământ, încât o săgeată țintită cu putere ar atinge soarele de-abia după mai bine de cincizeci de ani. Cum poate fi influențat pământul cel plin de viață de ceva ce se petrece la o așa mare depărtare pe soare?

14. Da, ceea ce se petrece în mod obișnuit pe soare nu are pentru pământ nici o însemnătate. Dar o pată neagră de pe fața soarelui nu este atât de mică precum pare, văzută fiind de pe pământ! Acolo, în realitate, ea este de mii de ori mai mare decât suprafața întregului pământ! Această pată influențează spiritele sensibile de pe pământ, care simt o lipsă de lumină și de căldură. Ele se vor teme imediat și vor începe să se agite peste măsură, astfel că vor da naștere unor furtuni năprasnice sau la nori, ploaie, grindină și zăpadă, chiar și în țările calde de pe pământ. Toată această dezordine de pe pământ se datorează dezordinii dintr-o mică regiune a soarelui pentru că dezordinea de pe pământ reflectă tulburările care au loc în sfera exterioară a soarelui; această sferă exterioară de viață a soarelui se întinde mult mai mult în spațiul cosmic și de aceea o mică dezordine apărută aici se va face simțită la fel de nefavorabil și pe celelalte corpuri cerești aflate în sfera de influență a soarelui, la fel cum ordinea netulburată a luminii și căldurii soarelui, prin sfera lui exterioară de viață, se face simțită într-un mod plăcut pe toate corpurile cerești care aparțin acestui soare.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !