1. (Domnul): „Omul de rând nici măcar nu visează că ar exista înaltele şi adevăratele valori de viaţă; căci, dacă burta lui e plină, de ce să se mai lase el chinuit de înalta însemnătate a vieţii?! El are doar din belşug ce să mănânce şi să bea, are un acoperiş deasupra capului, un culcuş moale, haine, nu-i lipsesc nici fetele frumoase şi nici alte plăceri! Ce ar putea să-şi mai dorească un astfel de uzurpator de bunuri lumeşti?!

2. Unii dintre cei nevoiaşi încearcă să-şi găsească scăparea în tot felul de «cunoaşteri» şi aşa-zise înţelepciuni pentru ca, ici şi colo, să poată intra în graţiile unui bogătan şi să trăiască din mila lui, încântându-l cu fantasmele lor. Singurul adevăr însă, din toate acestea, este sărăcia «înţeleptului» flămând şi lenea mâinilor lui şi din această cauză el a ales să-şi umple burta flămândă, fără prea mare osteneală, de pe urma închipuirilor şi fanteziilor lui despre un zeu şi despre viaţa veşnică a sufletului omenesc, şi nu să se ostenească punându-şi mâinile la treabă!

3. Gândiţi-vă şi daţi-vă seama din această pildă dacă unui om care se bucură din plin de bucuriile lumeşti îi mai lipseşte ceva în viaţa lui pământească! Ce îi pasă lui de cunoaşterea de sine fără de care adevărata cunoaştere de Dumnezeu nu este cu putinţă? Va începe el vreodată să caute ceea ce îi lipseşte cu adevărat dar de care nici nu-şi dă prea bine seama că-i lipseşte? Desigur că nu, pentru că el nu suferă nici de foame, nici de sete, acestea fiind biciul care îi împinge pe cei săraci, dar leneşi, să caute cunoaşterea şi înţelepciunea.

4. Cum ar putea el să-şi dea seama ce îi lipseşte în viaţă? Doar foamea şi setea sunt singurele care împing omul la muncă. Prin urmare, cine nu suferă nici de sete, nici de foame, acela nu va căuta nici o înţelepciune! Pe scurt, aceluia care, după părerea lui, nu-i lipseşte nimic, nici nu-şi va dori ceva şi cine n-a pierdut nimic de ce ar căuta ca şi când ar fi pierdut ceva?!

5. Aşa se petrec lucrurile şi cu învăţăturile pe care le primiţi voi. Cine crede că le-a priceput pe de-a-ntregul, acela nu va întreba şi nici nu se va interesa mai departe. Sătulul nu mai cere de mâncare; doar când va fi din nou flămând va căuta desigur din nou bucatele. Însă ce va face dacă bucătarul a plecat? Îşi va putea el oare pregăti singur mâncarea?

6. De aceea căutaţi şi cereţi cu toţii de mâncare acum, câtă vreme bucătarul este printre voi! Când El se va întoarce din nou la El acasă, de unde a venit, mulţi vor începe a căuta adevăratele bucate - atunci însă va fi greu să le mai primească.

7. Mulţi dintre voi, cei care vă aflaţi acum în jurul meu, sunteţi peste măsură de bogaţi în tot felul de bogăţii lumeşti şi căutaţi plini de fervoare după bogăţii spirituale! Ele vă sunt acum dăruite din plin şi fără măsură - numai să nu credeţi că numărul lor este de ajuns ca să vedeţi totul limpede.

8. Fiecare cuvânt rostit de Mine către voi îl puteţi pricepe atât cât vă stă în putere vouă, ca oameni, însă tot ceea ce este ascuns în aceste cuvinte, ca într-un veştmânt, voi nici pe departe nu înţelegeţi! De ce voi nu puteţi să vă daţi seama şi de ce Oubratouvishar a putut să vadă că nu Mi-aţi înţeles întru totul lămuririle? Pentru că eterul viu al sufletului său l-a perceput pe acela al vostru, la fel cum voi vă puteţi da seama într-o noapte întunecată dacă cineva are păr bogat sau este chel, după ce i-aţi pipăit capul cu mâinile! La slaba voastră sferă exterioară de viaţă, simţirea începe de-abia acolo unde începe trupul. În afara acestuia, sufletul vostru nu are nici măcar un strop de simţire!”