1. (Domnul): „Tu, Matael, eşti acum pe deplin lămurit, atât cât poate fi lămurit un suflet omenesc, câtă vreme nu a devenit una cu spiritul din el. De aceea, lasă ca lumina ta să-i lumineze şi pe fraţii tăi! Trezeşte-ţi însă şi credinţa în Numele Meu, căci numai în Numele Meu vei putea, la nevoie, să faci şi semne în faţa oamenilor, pentru a trezi în ei credinţa în Mine!

2. Cine vesteşte oamenilor Cuvântul Meu, dar nu poate face nici un semn prin puterea acestuia, înseamnă că el este încă un slab slujitor al Aceluia care l-a trimis să aducă popoarelor acestui pământ Noul Cuvânt al vieţii din ceruri.

3. Cu acestea, Eu nu vreau însă să spun că un adevărat apostol al învăţăturii Mele trebuie mereu şi oricând să facă semne înaintea oamenilor pentru a răspândi învăţătura Mea la popoarele acestui pământ. Nu, departe de aceasta, căci adevărul trebuie să vorbească pentru el însuşi, iar acolo unde nu este înţeles, trebuie lămurit mai bine până când va fi înţeles! Şi totuşi vor fi şi cazuri unde aceste lămuriri nu vor fi de ajuns, mai ales la popoarele încă foarte primitive. Acolo va fi nevoie ca lămuririle să fie puse prin semne într-o lumină mai puternică.

4. Un semn însă nu are voie niciodată să fie prea orbitor şi să-i sperie pe oameni, căci astfel ei vor fi constrânşi şi prin aceasta nu se va câştiga nimic pentru dezvoltarea liberă a sufletelor lor.

5. Un semn trebuie să îmbrace întotdeauna o astfel de formă: el trebuie să fie, în primul rând, o faptă bună deosebită, care să pară întotdeauna a fi o urmare a credinţei aceluia căruia i-a fost adresată; iar, în al doilea rând, semnul nu trebuie să se îndepărteze atât de mult de realitatea lumii materiale încât un aşa-numit înţelept al lumii să nu mai găsească nici o cale naturală prin care să explice acest semn! Pe aşa-numiţii înţelepţi ai lumii acest semn trebuie să-i surprindă, dar niciodată să-i facă să creadă de tot, căci aceştia au îndeajuns de multă înţelegere ca să priceapă şi să cunoască un adevăr aşa cum este, şi fără vreun semn.

6. În aceste vremuri ale magicienilor şi vrăjitorilor, semnele pe care le pot face aceştia pot fi foarte puternice şi reale. Acolo unde veţi face voi un semn, oamenii au văzut deja sute de vrăjitorii ale magicienilor persani şi egipteni, şi de aceea un semn făcut de voi nu va impresiona prea mult un aşa-zis înţelept al lumii. În plus, suntem înconjuraţi din toate părţile de esenieni care fac cu uşurinţă tot felul de semne în faţa poporului, ca să-l câştige de partea lor. Şi astfel, semnele noastre şi minunile ar surprinde poporul, chiar dacă nu l-ar convinge pe deplin, şi aceasta este exact măsura potrivită, iar o exagerare a semnelor nu ar ajuta la vindecarea poporului.

7. Dacă Eu aş vindeca toţi bolnavii şi chiar morţii de i-aş trezi, aceasta nu va minuna omul cu mult mai mult decât esenienii! Dar îi va tulbura pe templieri, care de mult vroiau să scape de ordinul esenienilor. Căci de când aceştia s-au răspândit şi în Iudeea, tămăduirile miraculoase ale fariseilor nu mai dau roade şi aceasta din cauza spectaculoaselor «învieri» făcute de esenieni, o taină foarte bine cunoscută nouă, dar fariseilor încă total necunoscută.

8. Lumea crede că Eu dau apă la moară esenienilor, iar voi veţi vedea că vi se va spune că şi Eu aş fi un ucenic al acestei şcoli şi că lucrez la răspândirea acestui ordin care crede că va putea în curând stăpâni întreaga lume. Acest ordin deocamdată nu este împotriva noastră, el de fapt ne ajută fără să vrea aceasta. Căci acest ordin minimalizează semnele noastre mai ales în faţa mulţimii, iar oamenii sunt liberi să-şi facă gândurile şi părerile lor despre aceasta. Altfel nu am fi putut face un asemenea pas mare cu semnele noastre!

9. Eu am prevăzut însă toate acestea pentru vremea de acum şi am lăsat să apară şi să devină totul astfel, pentru ca să putem foarte uşor şi fără a fi deranjaţi să facem multe întru adevărata vindecare a omului, fără ca prin semnele noastre să constrângem pe cineva către adevăr. În aceste vremuri, semnele noastre puternice nu fac multă vâlvă printre spectatorii neatenţi. Numai cine se interesează mai adânc de noi va găsi o mare deosebire între semnele făcute de Mine şi cele ale unui magician sau esenian. Lui însă nu-i va strica la suflet această descoperire, pentru că el ar fi trebuit să cunoască adevărul deja dinainte, înainte de a fi în stare să găsească o adevărată diferenţă între semnele făcute de Mine şi cele făcute de esenieni. De aceea, el este deja curat, iar celui curat toate îi sunt curate.”