1. (Domnul): „Aş putea acum să fac semne şi pentru Ierusalim, semne care să zguduie, astfel ca el să nu mai ezite nici două clipite şi să se alăture credinţei în Mine. La ce ar fi bună, însă, o asemenea credinţă? Ar fi o credinţă de sclavi din teamă şi frică, iar pentru oameni ar fi o pedeapsă de care nu ar mai scăpa nici în câteva mii de ani!

2. O credinţă oarbă, fanatică, fie că este bazată pe adevăr sau minciună, nu are nici o valoare pentru viaţă şi este foarte greu de eliberat poporul de ea şi de urmările ei. Şi atâta vreme cât un popor trăieşte într-o credinţă oarbă, el este în luptă cu spiritul şi se află în cea mai adâncă sclavie a sufletului. El nu poate fi ajutat altfel, nici aici şi nici în lumea cealaltă, decât numai printr-o îndelungată învăţătură, prin cuvinte şi fapte, şi printr-o lămurire atotcuprinzătoare şi profundă a tuturor minunilor care ţin de fapt înlănţuit poporul.

3. Cea mai bătătorită cale de înlănţuire a poporului este decadenţa preoţilor, care îşi însuşesc drepturile de a predica învăţătura divină, îşi cresc rândurile înmulţindu-se ca ciupercile şi se prezintă apoi poporului drept mijlocitori şi reprezentanţi ai zeităţilor, mai întâi ca înţelepţi şi blânzi îndrumători, iar mai târziu, după ce au câştigat bunăvoinţa poporului, ca judecători şi chiar stăpâni peste tronul regilor!

4. De obicei poporul află de minciunile lor şi vechea credinţă fanatică îşi pierde din putere, golurile şi crăpăturile ei devenind tot mai mari. Oricât va fi ea peticită, nu va mai ţine mult, căci tot mai mulţi vor schimba haina veche, plină de petice, pe una nouă. Însă până când un popor va ajunge aici, este nevoie de cel puţin câteva mii de ani!

5. De aceea, să fiţi foarte atenţi când îmi răspândiţi învăţătura, să nu forţaţi pe nimeni, nici cu sabia şi cu atât mai puţin prin semne ieşite din comun! Rana făcută de sabie se vindecă, dar cea prin semne neobişnuite aproape că nu se mai vindecă niciodată.

6. Acolo unde reuşiţi prin cuvinte, să nu mai folosiţi şi semne, căci acestea au fost până acum uneltele falşilor profeţi, care întotdeauna orbeau şi mai mult poporul. Fireşte că Eu nu vreau să spun prin aceasta să nu faceţi niciodată şi în nici un caz semne! Veţi întâlni tot felul de păgâni ai căror preoţi se vor pricepe la tot felul de semne şi profeţii, care, ori din cauză că au mai multe înţelesuri sau prin alte mijloace, se vor împlini, toate acestea fiind de fapt lucrul Satanei şi al îngerilor lui decăzuţi.

7. Faţă de astfel de profeţi falşi este îndreptăţit să faceţi ori un contrasemn, ori să lămuriţi poporul cum a fost făcută acea falsă minune. Prin aceasta, cei mai mulţi vor începe să aibă bănuieli în legătură cu acei preoţi, iar astfel lupta este ca şi câştigată de către voi.

8. De abia apoi veţi putea face semne, întotdeauna doar benefice: veţi putea vindeca bolnavii punându-vă mâinile aşa cum v-am învăţat Eu, în Numele Meu, ici şi colo veţi sătura înfometaţii şi însetaţii sau ici şi colo veţi alunga o furtună devastatoare prin simpla rostire a Numelui Meu către norii ameninţători, care în asemenea situaţii sunt plini cu spirite rele şi supărate. Prin aceasta nu veţi înlănţui nici un suflet omenesc, ci îl veţi conduce pe o cale liberă, aşa cum face un păstor bun cu mieii lui, care îl urmează pas cu pas de bunăvoie, pentru că întotdeauna nu-i aşteaptă decât lucruri bune de la el!

9. Acum ştii, de asemenea, dragul Meu Matael, cum va trebui să procedezi în deplină concordanţă cu voinţa Mea, când îmi vei răspândi învăţătura prin vorbe şi prin fapte la popoarele peste care, în viitor, vei stăpâni şi la fel şi cei patru tovarăşi ai tăi!”