1. Nubianul a răspuns, cu faţa foarte înseninată: „Da, da, da, acum am priceput şi eu şi cred că am înţeles încă multe altele de pe lumea aceasta care până acum nu îmi erau foarte clare! În acest fel înţelegem noi limba animalelor, iar cine vrea să-şi dea osteneala să moduleze puţinele sunete pe care le scot animalele - pentru care, bineînţeles că este nevoie de ceva exerciţiu - acela poate să vorbească cu animalele, la fel ca şi cu oamenii, şi să afle de la ele lucruri care de multe ori sunt foarte interesante. Eu însumi am făcut cercetări în această direcţie, dar nu am reuşit să stăpânesc o limbă care să fie pe înţelesul tuturor animalelor, pentru că organele mele de vorbire nu au fost dezvoltate pentru aceasta şi încă nici acum nu sunt. Pot însă să înţeleg tot ceea ce îşi spun animalele între ele.

2. Astfel am putut să aud odată ce îşi spuneau doi ihneumoni1 pe malul Nilului, pe când mă aflam în apropierea lor, fără ca ei să mă fi observat. Masculul, uşor de recunoscut, îi spunea femelei: «Tu, îmi fac griji din cauza puilor noştri, care vânează ouă de mokel (crocodil), cale de o zi de aici, în josul Nilului! Mi-e teamă că fiul nostru cel mai mare, când se va odihni cu burta plină pe mal, va fi atacat de o pajură şi va fi prins în gheare, va fi ridicat în aer şi apoi devorat până la oase undeva, pe o stâncă înaltă! Dacă însă ne-am grăbi amândoi într-acolo, am putea să preîntâmpinăm această nenorocire! Spre seară vor veni leii şi panterele să se adape în Nil şi atunci călătoria noastră va fi periculoasă. Dar dacă părăsim acum acest loc, unde oricum nu prea avem ce face, atunci nu vom avea de întâmpinat nici o primejdie pe drum şi îl vom putea salva pe fiul nostru!» Atunci femela s-a ridicat şi nu a zis decât: «Să ne grăbim atunci cât putem!» Au plecat apoi ca săgeata de-a lungul Nilului.

3. După vreo paisprezece zile mă aflam din nou în apropierea acelui loc şi am văzut acolo o întreagă familie de ihneumoni. M-am apropiat încet de acel loc şi am văzut şapte ihneumoni pe un banc de nisip, care se jucau unii cu alţii. De data aceasta însă îmi luasem şi servitorul cu mine, pentru că el era priceput şi ştia limba multor soiuri de animale.

4. După ce ne-am strecurat foarte încet în spatele unui tufiş de lângă râu şi puteam auzi foarte bine ce îşi spuneau, am auzit cum femela, pe care acum o recunoscusem, îi spunea masculului: «Tu, uită-te la tufişul acela! În spatele lui pândesc doi oameni! Să fugim, căci nu ştim de ce sunt în stare!» Masculul a adulmecat aerul de câteva ori şi i-a zis apoi femelei: «Linişteşte-te, femeie! Pe ăştia doi îi ştiu; nu sunt oameni răi şi nu ne vor face nici un rău. Ei ne înţeleg şi unul dintre ei poate chiar vorbi cu noi dacă vrea. Veţi vedea că ne vom înţelege cu ei foarte bine şi or să ne dea să mâncăm lapte şi pâine!»

5. Femeia s-a liniştit şi a început să ţopăie şi să joace, căci era foarte bucuroasă că l-a putut salva pe fiul ei cel mare. Fiul ei era un exemplar destul de mare şi se vedea că îşi dădea importanţă, ceea ce în sfera noastră morală s-ar putea numi mândrie.

6. Servitorul meu era de părere că ne putem apropia liniştiţi de ihneumoni, fără nici o grijă, pentru că nu vor fugi de noi. Ne-am apropiat şi, iată, bătrânul mascul ne-a arătat chiar un loc plăcut de unde puteam să ne uităm la jocul lor, fără ca să călcăm pe bancul de nisip, căci acolo erau ascunse multe ouă de crocodil şi el era acum ocupat să le arate puilor lui cum să scoată aceste ouă.

7. I-am urmat sfatul, iar servitorul meu l-a asigurat că nu are de ce să-i fie teamă şi că le-am adus, lui şi familiei lui, lapte şi pâine de lapte (brânză). Atunci masculul a zis: «E bine, iar eu îţi voi curăţa malul de toate ouăle de crocodil. Aşteaptă însă cu fapta ta bună încă două zile, căci puii mei trebuie mai întâi să fie îndeajuns de flămânzi ca să înghită ouăle de crocodil. De abia în a treia zi îşi vor primi răsplata cea dulce şi plăcută la gust!»

8. Servitorul l-a întrebat apoi pe mascul cum de se găsesc ouă de crocodil în regiunea aceasta, căci pe aici nu fuseseră văzuţi crocodili niciodată. Masculul i-a răspuns: «Crocodilii sunt foarte şireţi şi cunosc foarte bine natura. Ei ştiu din instinct şi din experienţă că, în această parte a râului, ouăle, lor se dezvoltă mai bine decât mai la vale. De aceea, după anotimpul ploios, ei se strecoară, înotând noaptea până aici şi chiar mult mai sus, până în regiunea muntoasă a râului, şi ascund nenumărate ouă în nisipul cald. Ei fac treaba aceasta în perioada în care voi, marii oameni, nu vă puteţi apropia cu uşurinţă de malul râului din cauza mâlului şi astfel se pot întoarce neobservaţi, înotând în timpul nopţii spre ţara Nilului de Jos, unde se află cirezi bogate pe care le pot prăda în timpul nopţii. După ce însă puii au ieşit aici din ouă, ei merg imediat în apă şi înoată fără griji, lăsându-se mai degrabă duşi de râu, până la locul unde trăiesc părinţii lor. Acolo găsesc hrană şi pot să crească repede. Cum însă noi ştim unde se găsesc ouăle lor cele mai mari, mergem după ele şi căutăm, pe cât putem, să le distrugem, şi ne hrănim cu această hrană gustoasă. Doar că la început le găsim mai greu şi la treaba asta ne mai deranjează şi câţiva duşmani. Unul dintre ei este puternicul stăpân al aerului, vulturul, iar celălalt este blestematul de şarpe cu clopoţei. Dacă însă suntem mai mulţi împreună, ei nu ne pot face nimic. Acum însă fiţi atenţi cum căutăm noi ouăle, cum le găsim şi cum le distrugem!»

9. Zicând acestea, ihneumonul a sărit în faţa noastră şi a scos câteva sunete nearticulate pe care nu le-am putut înţelege. Servitorul meu însă, care era mai priceput decât mine în înţelegerea acestei limbi, mi-a zis că bărbătuşul a dat poruncă să fie căutate ouăle. Şi, într-adevăr, animalele au început să răscolească nisipul şi cum dădeau de un cuib de ouă scoteau un sunet ciudat, scoteau ouăle şi le mâncau. Ei mâncau însă doar ouăle mici, pe cele mari doar le muşcau şi le aruncau apoi cu labele din faţă în apă. Apoi vânătoarea începea din nou.”

_ 1 ihneumon (mangustă) = mic mamifer carnivor din Africa şi din Asia tropicală, cu coada lungă, amintind de nevăstuică, uşor de domesticit şi considerat animal sfânt de vechii egipteni