1. (Domnul): „Vechii patriarhi aveau o sferă luminoasă de viaţă atât de puternică, încât ea lumina noaptea şi putea fi văzută de ochii pământeni. Sufletul lui Moise, după ce a fost pe Sinai şi a vorbit cu Dumnezeu, strălucea atât de puternic încât chipul lui iradia mai minunat şi mai puternic decât soarele la amiază, iar Moise a trebuit să-şi ascundă faţa sub trei pături pentru ca oamenii să se poată uita la el. Sufletul lui Moise a atins, între oamenii acestui pământ, cea mai mare desăvârşire; de aceea toate creaturile ascultau de el. El se afla în cea mai strânsă legătură cu toate creaturile, a cunoscut întotdeauna voinţa lui Dumnezeu şi le-a arătat-o oamenilor orbi, şi le-a arătat şi căile pe care fiecare om, dacă doreşte cu ardoare, poate atinge desăvârşirea sufletului. Pentru aceasta a ridicat şi o şcoală pentru profeţi, care mai dăinuie şi acum, dar numai ca formă, pentru că învăţătura mozaică cea adevărată este acum fără putere.

2. Dacă Moise ar fi atins, pe lângă desăvârşirea sufletului, şi renaşterea în spirit, pe care o va primi abia după ce Eu Mă voi ridica la ceruri, asemenea lui Ilie, dar fără car de foc, atunci acest cel mai mare dintre profeţii acestui pământ ar fi putut hotărî calea tuturor stelelor, iar marii sori ar fi trebuit să se supună voinţei lui, asemenea valurilor Mării Roşii şi a stâncii de granit care a trebuit să dea naştere unui izvor chiar în locul unde a vrut Moise, căci el a poruncit spiritelor din stâncă, iar acestea au înţeles prea bine limba lui Moise şi au făcut după voinţa lui.

3. Vechii înţelepţi vorbeau nu numai cu animalele, ci şi cu toate plantele şi chiar cu pietrele şi metalele, cu apa, aerul, focul şi cu toate spiritele pământului, iar pentru aceasta vorbesc destui martori în vechile scrieri din cartea judecătorilor, a profeţilor, în cele cinci cărţi ale lui Moise şi într-o mulţime de alte cărţi, precum şi în unele tradiţii din popor. Prefăcătoriile esenienilor, cum că ei ar vorbi cu iarba, pomii, stâncile şi apele din grădinile lor special construite pentru aceste dialoguri, sunt doar o slabă imitaţie a ceea ce există cu adevărat în realitatea vie!

4. Aceşti nubieni v-au dovedit acum, în multe feluri, câtă putere se află într-un suflet de om nestricat şi Eu însumi v-am arătat, limpede ca lumina zilei, cum de sunt toate acestea cu putinţă; de aceea, Eu sunt de părere acum că puteţi accepta toate acestea ca fiind adevărate, şi asta cu atât mai mult cu cât Eu vă mai spun încă o dată că toate acestea sunt omului cu putinţă, i-au fost cu putinţă şi îi vor fi şi de acum încolo.

5. În acelaşi timp, aveţi şi în vremurile de azi o pildă foarte grăitoare în ciobanii voştri, căci cei foarte grijulii îşi conduc turma prin anumite strigăte şi nume, şi prin ele ei îşi fac cunoscută voinţa, iar turma îi ascultă. Sau credeţi că poate nu înţelege măgarul sau boul fiecare semn al stăpânului său? Cui îi este necunoscut faptul că până şi leul cel fioros îşi recunoaşte binefăcătorul şi nu-i face niciodată rău, nici chiar atunci când este foarte mânios? Aceasta dovedeşte că şi animalele, după soiul lor, au un fel de înţelegere, o judecată şi, de multe ori, chiar şi o cunoaştere destul de ascuţită şi adeseori îl avertizează pe om despre un pericol prin tot felul de semne şi mişcări, iar uneori prin împotriviri ciudate şi astfel îl salvează, dacă acesta ia semnele în seamă.

6. De unde credeţi voi că provine oracolul păgânilor numit HARUSSPICES (profeţia jertfei), răspândit până şi astăzi la popoarele păgâne, prin care, din cântecul şi penele păsărilor şi semnele altor animale se pot afla o mulţime de lucruri? Acestea sunt umbrele acelei vechi realităţi despre care tocmai am vorbit acum.”