Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 12.1.2010, 18:31    Post subject: Capitolul 1 - Scurtă introducere pentru o cât mai bună înțelegere spirituală a revelațiilor Evangheliei Sfântului Ioan Reply with quote

Capitolul 1

Scurtă introducere pentru o cât mai bună înțelegere spirituală a revelațiilor Evangheliei Sfântului Ioan, apostolul preferat al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 1 Ioan 1,1-5)


(1) La început era Cuvântul (Logosul creator) și Cuvântul (Logosul creator) era cu Dumnezeu și Cuvântul (Logosul creator) era Dumnezeu.
(2) El era la început cu Dumnezeu.
(3) Toate care s-au făcut au fost făcute prin El; și nimic din ceea ce a fost făcut n-a fost făcut fără El
(4) In El era și viața și viața era lumina oamenilor.
(5) Lumina luminează neîncetat în întuneric și întunericul niciodată n-a biruit-o.


1. Aceste versete sunt sursa a numeroase erori și confuzii; cei mai înverșunați adversari ai lui Dumnezeu s-au folosit și se folosesc în nenumărate feluri de aceste texte pentru a contesta divinitatea Mea; mai ales ei sunt aceia care resping de fapt întreaga divinitate. Noi nu vom relua aici toate vicleniile lor, căci aceasta nu ar crea decât o confuzie și mai mare, ci vom urmări mai degrabă să punem în evidență această lumină, lumina care va combate și va elimina aceste erori.

2. Neînțelegerea acestui text ține în principal de insuficiențele unor traduceri cât mai corecte din limba originală într-o limbă modernă. Deoarece lucrurile se prezintă astfel, trebuie știut că aceasta s-a datorat necesității ca mesajul spiritual al acestui text să poată fi mai bine ascuns, căci altfel, de multă vreme, dimensiunea sa cea mai sacră ar fi fost deja dezvăluită, spre marea nefericire a întregului pământ. Tocmai de aceea doar învelișul exterior al textului a putut fi atins. Insă miezul său cel viu nu a putut fi profanat.

3. Acum a sosit timpul să dezvăluim sensul cel mai profund și autentic al Evangheliei tuturor acelora care sunt demni de această revelație, dar să știți că revelația aceasta îi va costa mult pe cei care nu sunt demni, căci Eu nu voi tolera și nici nu voi accepta vreodată să se râdă de Mine.

4. Acestea fiind spuse, vom da în continuare o explicație necesară. Aici trebuie mai întâi luat în considerație doar sensul spiritual (lăuntric) al textului și nu sensul său cel mai profund, care are o dimensiune divină. Acest al doilea sens fiind mult prea sacru, el ar putea aduce prejudicii celor care nu trăiesc după cuvântul Evangheliei, în ceea ce privește sensul spiritual interior, acesta este totuși ușor de descoperit cu ajutorul unei traduceri cât mai corecte, corespunzătoare. Este ceea ce vom demonstra în continuare.

5. Expresia "La început" este incorectă și deformează, astfel sensul profund, căci ea pare să conteste și să pună la îndoială existența eternă a lui Dumnezeu, așa cum au făcut deja anumiți înțelepți ai Antichității, care i-au inspirat pe ateii de astăzi. Având însă textul exact, va fi ușor să dezvăluim foarte precis sensul profund al acestuia.

6. Traducerea exactă ar trebui să fie: "La origini, (sau: fundamentul primordial a tot ceea ce există) a fost și este lumina", adică marea și sacra înțelepciune creatoare, ideea esențială divină. Această lumină nu numai că exista întru Dumnezeu, dar ea exista deopotrivă și prin Dumnezeu. Aceasta semnifică aici că lumina nu numai că emana în esență de la Dumnezeu, ci că totodată ea nu era numai întru Dumnezeu, ea (lumina) fiind de asemenea și aproape de Dumnezeu și astfel ea înconjura într-un anumit fel ființa divină originară. Din această explicație rezultă deja fundamentul întrupării divine a Fiului omului, așa cum va lămuri în întregime pasajul următor.

7. Ce era sau cine era așadar, la drept vorbind, această lumină, această mare idee, această preasfântă idee fundamentală, din care toate ființele au provenit într-un mod perfect liber? Aceasta nu putea să fie decât Dumnezeu însuși, pentru că în Dumnezeu, din Dumnezeu și prin Dumnezeu, doar Dumnezeu putea reprezenta esența Sa eternă și perfectă. De aceea, textul originar spune:

8. "În Dumnezeu era lumina și totodată lumina îl pătrundea și îl înconjura pe Dumnezeu și Dumnezeu însuși era lumina".

9. Acest prim verset - explicat astfel - poate fi înțeles de către oricine, iar după aceea înțelegerea celui de-al doilea verset rezultă de la sine: cuvântul mai sus menționat, sau lumina (ori marea și divina idee creatoare) nu a provenit din esența divină originară, ci a existat din eternitate, fiind una cu Dumnezeu și asemenea lui Dumnezeu însuși, în așa fel încât ea (lumina) nu presupune nici un fel de devenire, ceea ce explică totodată de ce se spune: "La început, sau la origini, întreaga existență și fiecare ființă care urma să fie manifestată existau toate prin Dumnezeu, întru Dumnezeu, de la Dumnezeu, adică erau una cu Dumnezeu însuși, de la un capăt la altul".

10. Acest verset face aluzie, într-o manieră evidentă, la definiția din primul verset a "cuvântului" sau a "luminii", origine a oricărei existențe sau a oricărei ființe care se va naște, într-un mod perfect, dar care încă este nemanifestat.

11. In consecință, în forma sa reală, acest al treilea verset semnifică: "Orice ființă își are cu adevărat originea în această Ființă primordială, care este prin Ea însăși - în totalitate - originea eternă a propriei Sale Ființe. Lumina, cuvântul (Logosul creator) și voința acestei Ființe provin din propria Sa lumină; ideea Sa creatoare originară este o parte din Ea însăși, care este dornică de a se manifesta sub o formă vizibilă, în toată desfășurarea nesfârșită, nimic nu a apărut și nu a luat o formă vizibilă fără să provină din această origine și fără să fi trecut prin acest proces.

12. Din înțelegerea corectă a acestor trei versete rezultă înțelegerea corectă a celui de-al patrulea.

13. Este astfel ușor de înțeles că Ființa originară a întregii existențe, lumina oricărei lumini, gândirea primordială a oricărei gândiri și a oricărei idei, forma inițială - în sensul ei de origine fundamentală a oricărei forme -, nu putea fi lipsită de formă și nu putea fi un lucru mort, moartea fiind contrariul perfect al fundamentului ființei, care este viața. Astfel, în acest cuvânt ori în această lumină (sau altfel spus, această mare și divină idee) de la Dumnezeu, întru Dumnezeu și care se află la originea oricărei manifestări a lui Dumnezeu însuși, era viața cea mai perfectă. Dumnezeu era deci și este în El însuși șl prin El însuși, de la un capăt la altul și în totalitate, fundamentul absolut și suprem, etern și desăvârșit al oricărei vieți, această lumină și această viață cheamă toate ființele la viață și această lumină sau această viață este lumina, ea (lumina) fiind chiar viața însăși în fiecare ființă și în fiecare om născut din El. Aceste ființe și acești oameni au fost creați astfel după imaginea perfectă a luminii primordiale, care este prima condiție a existentei lor, lumina și viața lor fiind astfel perfect asemănătoare acestei Ființe primordiale eterne.

14. Dar, pentru că viața divină originară este și trebuie să fie perfect liberă, fără libertate ea nemaiputând fi viață și, pentru că viața tuturor ființelor create este și trebuie să fie asemănătoare vieții originare, fără de care viața și absența vieții sau moartea nu ar putea exista, rezultă în mod evident că nu li se poate da ființelor create, oamenilor, decât o viață perfect liberă, ce este resimțită de aceștia ca fiind perfect liberă, fără a trage de aici concluzia că această viață provine de la ele însele(adică de la ființele create), ci dimpotrivă, că ea a apărut pur și simplu prin voința atotputernică a lui Dumnezeu.

15. Orice ființă creată trebuie și poate să aibă percepția faptului că viața și ființa sa sunt și trebuie să fie create după imaginea cea desăvârșită a lui Dumnezeu, fără de care ea (ființa) nu ar avea nici viață și nici existență.

16. Însă, dacă privim realitatea mai îndeaproape, se dovedește că în toate ființele create se regăsesc în mod necesar două sentimente: pe de o parte, sentimentul de a avea în sine asemănarea cea divină sau lumina divină originară și, pe de altă parte, ca un efect al acestei lumini, sentimentul unei transformări progresive, care ni se revelează prin voința primordială a Creatorului.

17. Primul sentiment situează creatura într-o asemănare absolută cu Creatorul, astfel încât ea crede tocmai de aceea că este ieșită din ea însăși și ea consideră că este perfect independentă și fără nici o legătură cu vreo origine primordială eternă; ea mai crede că este conținută în ea însăși și poate dispune de ea însăși. Al doilea sentiment - care decurge în mod necesar din primul - este conștiința de a proveni din această proprie origine primordială și de a se manifesta liber în timp, considerându-se totodată foarte dependentă de această origine primordială.

18. Acest sentiment de umilire, atunci când se revelează în ființă, transformă prima atitudine, orgolioasă, într-un sentiment de umilință, care este absolut necesar, așa cum va fi demonstrat ulterior.

19. Sentimentul orgoliului combate însă cu putere acest sentiment de smerire de sine, pe care el vrea să-1 reprime.

20. Din această luptă apare ranchiuna și în final survine ura față de această origine primordială a oricărei ființe și astfel apare refuzul de a se vedea umilită prin acest sentiment de dependență; astfel, sentimentul orgoliului crește, se întărește și atunci ființa se întunecă, înlăuntrul creaturii, în locul luminii primordiale iau astfel naștere noaptea și întunericul, iar această noapte și acest întuneric nu vor mai recunoaște în ele lumina primordială, îndepărtându-se ca niște orbi de ea.

21. Lumina primordială poate atunci străluci într-o astfel de noapte, dar această noapte în care există o lumină - lumină pe care ea (noaptea) nu o mai poate vedea -, nu mai poate recunoaște lumina care vine la ea pentru a o transforma în această autentică lumină primordială.

22. În mod asemănător am venit Eu în lumea întunericului, ca fiind eterna Ființă originară a oricărei existențe și ca fiind lumina primordială a oricărei lumini și a oricărei vieți, pentru toți cei care provin din Mine, dar ei nu M-au recunoscut fiindcă se aflau în noaptea penibilului lor sentiment de orgoliu.

23. Al cincilea verset arată cum am venit Eu, Cel care exist din toată eternitatea după dimensiunile Mele și după proporții primordiale, în această lume pe care am creat-o și pe care am născut-o, și cum ea (lumea) nu poate să Mă recunoască drept propriul fundament (izvor) al ființei ei.

24. În calitatea Mea de origine a oricărei existente, am văzut - de la înălțimea luminii Mele primordiale, eternă și preasfântă -, cum acest sentiment de superioritate, care este lumina primordială în om, a slăbit din ce în ce mai mult în cursul acestei lupte continue și cum această lumină a vieții a devenit din ce în ce mai slabă și mai întunecată, ea ajungând până la punctul în care, dacă Eu nu aș fi venit personal în fața oamenilor, în proporțiile Mele cele mai frumoase (cu alte cuvinte, în trupul Meu de glorie) pe care Eu le dădusem și lor inițial, ei ar fi fost cu siguranță, în marea lor majoritate, incapabili să Mă recunoască; iar aceasta ar fi fost cu atât mai mult, dacă aș fi venit la ei într-un mod inopinat, ca un pur "Deus ex machina", sub o formă umană neașteptată; daca aș fi procedat în acest fel, doar Eu singur aș fi fost răspunzător dacă oamenilor le-ar fi fost imposibil să recunoască venirea Mea neașteptată.

25. Desigur că Eu am prevăzut aceasta din eternitate. Astfel, am anunțat într-un mod destul de fidel și cu precizie oamenilor venirea Mea, prin intermediul a mii de clarvăzători (profeți) pe care i-am inspirat și care nu și-au pierdut lumina divină în această luptă. Când venirea Mea s-a produs în sfârșit, am făcut în așa fel încât ea să fie însoțită de miracole și am făcut chiar să apară un om în care sălășluia un suflet de o înaltă spiritualitate, care era capabil să anunțe oamenilor venirea Mea și prezența Mea pe pământ.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !