Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:15
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 12.1.2010, 20:14    Post subject: Capitolul 2 Reply with quote

Capitolul 2

Spiritul Sfântului Arhanghel Mihail a fost întrupat în Ioan Botezătorul pentru a aduce astfel mărturie despre Domnul nostru Iisus. Doctrina fundamentală: despre ființa lui Dumnezeu, despre om și despre raporturile lui cu Dumnezeu. Despre căderea omului și despre căile extraordinare ale lui Iisus Hristos .(Ioan 1, 6-13)


(6) A venit un om care a fost trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
(7) El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca astfel toți să creadă prin el.
(8) Nu era el Lumina, însă el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
(9) Lumina aceasta era adevărata Lumină divină care, venind în lume, trebuie să lumineze pe orice om.
(10) El era în această lume și de fapt lumea aceasta a fost făcută prin El, dar cei din această lume nu L-au cunoscut.
(11) El a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit cu toții.
(12) Dar tuturor acelora care L-au primit, adică celor ce cred cu tărie în Numele Lui, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.
(13) Ei au realizat astfel că erau născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.


1 . Un om numit Ioan propovăduia pocăința; pe malul Iordanului, el îi boteza cu apă pe cei care se reîntorceau către Dumnezeu. Spiritul profetului Ilie sălășluia în acest om; era același spirit angelic al celui care l-a învins pe Lucifer, în momentul creației, același spirit care a fost chemat pe muntele Sinai pentru a readuce la viată trupul lui Moise și pentru a i-l răpi lui Lucifer.

2. El a venit de sus, ca un martor vechi și nou în același timp, sau cu alte cuvinte, ca o lumină provenită din Lumina primordială pentru a depune mărturie despre ființa originară a lui Dumnezeu, Cel care s-a făcut trup El însuși și a venit ca om - într-o formă umană perfectă - la ai Lui, care provin din El, pentru a-i lumina în noaptea lor și a-i ajuta să regăsească lumina Sa primordială.

3. Este însă evident că acest om nu era chiar el lumina primordială, dar, la fel ca toate ființele, era și el o scânteie din aceasta. Lui i-a fost dat să rămână unit cu această lumină primordială, din cauza umilinței sale foarte mari.

4. Și pentru că el (Ioan) era în mod constant în fuziune profundă cu lumina primordială - pe care el știa să o deosebească de propria sa lumină, cu toate că aceasta (adică propria sa lumină) prevenise din lumina primordială și nu era decât o oglindire a ei, a luminii divine, pe care o recunoștea și căreia i-a adus mărturie vie - el a fost martorul perfect al acestei lumini primordiale și a trezit această lumină în inimile oamenilor atât de bine, încât aceștia au început să recunoască încetul cu încetul că lumina primordială care se încarnase era aceeași cu cea pe care toate ființele și toți oamenii o posedă în mod liber, prin grație divină, și pe care ei o pot păstra de-a pururi în toată libertatea, dacă aspiră la aceasta.

5. Adevărata lumină (Hristos) nu era însă martorul, ci mărturia Celui care totdeauna a iluminat și a însuflețit oamenii care vin pe pământ. Iată de ce se spune în versetul 9 că aceasta este și a fost adevărata lumină care, la origini, a dat naștere oamenilor ca ființe libere și care a venit acum să le aducă iluminarea completă, care îi va face asemeni Lui.

6. Felul în care Eu, sau lumina primordială, în ciuda tuturor precursorilor și a celor care au anunțat venirea Mea, am rămas necunoscut oamenilor orbi din această lume - care totuși, în ființa lor profundă, proveneau toți din Mine sau din lumina primordială, ceea ce este unul și același lucru - a fost în mod clar explicat în versetul 5. Să adăugăm totuși că prin cuvântul "lume" nu trebuie să înțelegem aici pământul care poartă pe suprafața lui sufletele aflate sub constrângere, ci că aici este vorba numai despre oameni, proveniți doar parțial din această materie și care, totuși, în calitatea lor de ființe libere, nu fac parte sau nu trebuie să facă parte dintre aceste suflete condamnate. Ce pretenție absurdă ar fi fost să vreau să fiu recunoscut de către pietre, care sunt încă supuse judecății! Doar un suflet care deja a devenit liber și care adăpostește în el spiritul Meu poate fi capabil să Mă recunoască.

7. Așa cum am arătat mai sus, aici nu este vorba despre pământ, ci numai despre asemenea oameni care au ajuns la un astfel de nivel datorită stării spirituale a sufletului lor, căci trebuie să știți că numai ei pot alcătui împărăția Mea, pentru că atunci ei înșiși sunt constituiți din lumina primordială, care provine din lumina Mea primordială eternă și aceasta deoarece ei sunt atunci, de asemenea, una cu esența Mea fundamentală.

8. Dar această forță primordială a slăbit în ei, pentru că oamenii s-au crezut superiori ei. Astfel, din cauza orgoliului lor care i-a slăbit, Eu am venit la ei din împărăția Mea și încă o să mai vin la ei (A DOUA VENIRE!). Oamenii însă nu M-au recunoscut așa cum ei nu s-au recunoscut mai mult nici pe ei înșiși ca fiind nemuritori în propria lor existență fundamentală, care nu va putea niciodată să fie distrusă, deoarece esența eternă a fundamentului lor este propria Mea esență.

9. Se înțelege de la sine că în toți cei care nu M-au primit sau care nu M-au recunoscut, ordinea primordială a rămas perturbată și odată cu această perturbare a rămas un anumit rău sau păcat, în timp ce aceia care M-au primit, adică M-au recunoscut în inima lor, nu se mai află sub influența acestui rău, deoarece ei sunt din nou în fuziune cu ordinea primordială și cu forța originară a ființei, pentru că ei s-au regăsit astfel în Mine și pentru că s-au regăsit pe ei înșiși cu ajutorul luminii Mele primordiale care a fost pusă la origini în ei, care este a lor proprie și care este viața eternă indestructibilă.

10. Intr-o asemenea existență, ei au descoperit nu numai că erau creaturile Mele - așa cum le revela umilul lor sentiment de a trăi, care nu depinde de altfel decât de bunăvoința Mea -, ci și că ei sunt de asemenea, în mod evident, proprii Mei copii, de vreme ce lumina lor, credința lor, sunt asemenea propriei Mele lumini primordiale. Prin urmare, ei au în ei înșiși puterea deplină și forța care există și în Mine, iar prin această putere ei au dreptul deplin nu numai de a fi numiți copiii Mei, dar chiar și de a fi copiii Mei, în toată plenitudinea.

11. Credința fermă în Dumnezeu este o astfel de lumină; iar Numele Meu, de care sunt legate puternicele raze ale acestei lumini, este forța, puterea și esența proprie a ființei Mele originare, prin care fiecare om are în el dreptul deplin de a fi numit copilul lui Dumnezeu. De aceea se spune în versetul 12 că toți cei care Mă vor primi în ființa lor și care vor crede cu tărie în Numele Meu vor putea fi considerați "Fiii lui Dumnezeu" cu drepturi depline.

12. Al treisprezecelea verset nu apare aici decât pentru a explica mai bine versetul precedent, într- un limbaj mai concis, cele două versete reunite ar putea semnifica: "Celor care L-au primit cu adevărat și care au crezut cu tărie în Numele Lui, El le-a dat puterea (prin grație) de a fi numiți copiii lui Dumnezeu, căci ei sunt născuți din Dumnezeu și nu din sânge, nici din voința cărnii (a materiei), nici din voința omului".

13. Este limpede că aici nu este vorba despre nașterea trupească, ci numai despre o a doua naștere, întru spiritul iubirii de Dumnezeu, printr-o credință vie și adevărată în numele cel viu al lui Dumnezeu care este numit Iisus Savaot. Această a doua naștere poate fi numită de asemenea noua naștere a spiritului prin botezul cerului.

14. Botezul cerului este sinonim cu trecerea perfectă a minții și a sufletului - cu toate dorințele sale - în starea de spirit care trăiește din iubirea pentru Dumnezeu și din iubirea întru Dumnezeu.

15. Când această trecere se realizează cu adevărat prin libera voință a omului și când toată iubirea omului se focalizează întru Dumnezeu, omul, grație unei iubiri atât de sacre, se găsește în întregime în Dumnezeu și atunci el devine o nouă ființă, mult mai puternică - și mai vie, ca și cum ar fi născută din nou, prin faptul că a atins dreapta de maturitate a lui Dumnezeu. Prin această nouă naștere, care nu provine nici din simțurile cărnii, nici din voința de a procrea, omul devine un veritabil copil al lui Dumnezeu și aceasta se realizează prin grația care este puterea liberă a iubirii de Dumnezeu din inimile oamenilor.

16. Această grație este chiar acțiunea cea puternică a lui Dumnezeu în spiritul omului, prin care acesta devine Fiul lui Dumnezeu și astfel el ajunge la lumina divină primordială sau, ceea ce este același lucru, la dreapta, via și puternica înțelepciune a lui Dumnezeu.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !