Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 04:24
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 14.1.2010, 18:53    Post subject: Capitolul 8 Reply with quote

Capitolul 8

Primii discipoli ai Domnului Iisus Hristos, care au fost primiți în deșert. Andrei și Petru, frați și pescari. întâlnirea cu Simon și mărturisirea adevărului interior, (Ioan 1, 38-42)


(38) Iisus s-a întors; și când i-a văzut că merg după El, le-a zis: "Ce căutați?" Ei I-au răspuns: "învățătorule, unde locuiești?"
(39) "Veniți de vedeți", le-a zis El S-au dus și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la EL Era cam pe la ceasul al zecelea.
(40) Unul dintre cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
(41) El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon, și i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia ".
(42) Și l-a adus la Iisus, Iisus l-a privit și i-a zis: 'Tu ești Simon, fiul lui lona; tu te vei chema Chifa. "(care, tălmăcit, înseamnă Petru).


1. Acest verset (38) vine în continuarea celui precedent, iar sensul său este mai mult istoric decât spiritual; căci aici începe celebra primire a discipolilor Mei, chiar în locul în care trăia Ioan Botezătorul, adică la Betabara, un loc mizerabil în care nu locuiau decât niște pescari amărâți. Iată de ce acești doi discipoli au început prin a Mă întreba în ce colibă locuiam.

2. Și, deoarece petrecusem patruzeci de zile în această regiune, înaintea botezului, pregătindu-Mi natura umană, prin posturi și diferite exerciții, pentru învățăturile pe care urma să încep să le revelez oamenilor, este - din punct de vedere istoric - clar și evident faptul că trebuia să locuiesc undeva, în acest loc izolat, neprimitor și deșertic, pe care Eu însă l-am găsit foarte potrivit.

3. Acești doi discipoli știau că locuiam deja aici de ceva vreme, căci avuseseră posibilitatea să Mă vadă din când în când, fără să știe însă cine eram. Ei nu M-au întrebat deci de unde veneam, ci doar unde locuiam la Betabara, acest sat de colibe în care locuiau acei pescari amărâți, clădite din trestie și argilă și în care un om normal abia putea să stea în picioare.

4. Eu locuiam într-adevăr într-o asemenea colibă, construită chiar de Mine, undeva în mijlocul deșertului. De atunci datează ermitajele pe care le vedem încă și astăzi în aproape toate țările creștine.

5. Această colibă nu era prea departe de locul unde locuia Ioan. De aceea, le-am spus celor doi discipoli: Veniți și vedeți". Ei M-au urmat imediat și, îndată ce au zărit coliba Mea, au fost foarte mirați să vadă că Unsul lui Dumnezeu locuia în coliba cea mai sărăcăcioasă și care, în plus, era situată într-unui dintre locurile cele mai neprimitoare ale acestui deșert.

6. Aceste evenimente nu se petreceau în perioada anului în care creștinii au obiceiul să postească timp de patruzeci de zile, ci două luni mai târziu și era ora zece atunci când am ajuns la colibă, adică, după modul actual de a socoti, cam pe la ora trei după-amiaza. Pentru că, în vremurile trecute, prima oră (ora 1) se considera a fi la răsăritul soarelui. Dar cum răsăritul nu este niciodată la aceeași oră, modificându-se în fiecare zi, nu se poate spune decât ora aproximativă. Iată de ce am afirmat mai sus că era în jurul orei trei după-amiază când am ajuns la colibă cu cei doi discipoli. Deoarece ei au rămas cu Mine până la asfințitul soarelui, se poate pune întrebarea ce am făcut între orele 3.00 și 8.00 în această colibă! In Evanghelie, nu este precizat nimic referitor la aceasta. Dar este foarte simplu. Se înțelege de la sine că le-am explicat ceea ce urmau să devină, spunându-le unde și cum voi începe să predic învățătura Mea, cum voi mai accepta și alți discipoli, animați de același spirit divin și de aceeași voință. Le-am dat de îndată misiunea să meargă și să-i întrebe pe tovarășii lor, care erau în marea lor majoritate tot pescari, dacă unii dintre ei nu doreau să Mi se alăture. Despre aceste lucruri am vorbit. După ce a căzut seara, i-am lăsat să se întoarcă la ei acasă, pe jumătate senini, pe jumătate gânditori, căci aveau soții și copii și nu știau ce să facă!

7. Unul dintre ei, numit Andrei, s-a hotărât repede să Mă urmeze cu orice preț. El a mers repede să-l caute pe fratele lui, Simon, care încă mai era ocupat cu năvoadele lui.

8. îndată ce 1-a găsit, s-a aruncat la pieptul lui și i-a spus că 1-a întâlnit pe Mesia Cel Făgăduit și că, împreună cu un alt discipol, s-a hotărât să Mă urmeze.

9. In momentul în care Simon 1-a auzit vorbind despre Mine, el a vrut să vină să Mă vadă imediat, căci nu fusese prezent la botez. Andrei i-a spus atunci: "Astăzi nu se mai poate, dar mâine la răsăritul soarelui, să fii la El!"

10. Simon, care se gândea mereu la Mesia și care credea că Acesta va veni în ajutorul săracilor și îi va pedepsi pe cei bogați și răi, i-a răspuns, cu inima plină de aspirație: "Frate, nu mai este nici o clipă de pierdut; las totul pe câmp și îl voi urma până la capătul lumii, dacă El dorește acest lucru. Condu-mă la El imediat. Cine știe dacă o să-L mai găsim?"

11. In fața unei asemenea insistențe, Andrei s-a hotărât să Mi-l aducă. Dar, în acea noapte târzie, pe când au ajuns la o distanță de treizeci de pași de cabana Mea, Petru, minunându-se, s-a oprit și i-a spus lui Andrei: "Este ciudat, simt cum mă părăsește curajul și mă cuprinde un sentiment de nespusă duioșie; nu mai pot să fac nici un pas înainte, deși simt foarte intens dorința de a-L vedea".

12. Eu am ieșit atunci din colibă, pentru a merge în întâmpinarea celor doi frați. Acest lucru este indicat prin cuvintele: "Iisus 1-a privit". Se înțelege de la sine că această afirmație corespunde faptului că am ieșit în întâmpinarea lui Simon, care venea la Mine, el - care Mă simțea în acest fel în inima lui. Simon a fost recunoscut imediat drept discipol și noul nume pe care i l-am dat a fost prima lui parte la împărăția Mea. Simon a primit numele de Chifa, sau piatra credinței în Mine. Căci, de mult timp, Eu văzusem ce spirit îl anima deja pe Petru.

13. Pentru Simon Petru, felul Meu de a Mă adresa lui a fost dovada cea mai bună că Eu eram în mod sigur Mesia Cel Făgăduit, în inima lui nu mai era loc pentru nici o îndoială și el nu a pronunțat nici măcar o singură silabă pentru a Mă întreba dacă Eu eram adevăratul Mesia, căci avea deja certitudinea cea mai deplină a acestui adevăr, în inima lui. Au rămas la Mine până a doua zi și nu M-au mai părăsit apoi niciodată.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !