1. S-a făcut seară, iar cei care veniseră împreună cu Mine din Iudeea şi care dormiseră toată după-amiaza, fiind foarte obosiţi, au început să se trezească unii după alţii, surprinşi să vadă că se făcuse noapte. M-au întrebat ce se petrecuse, dacă trebuia să căutăm un han sau dacă doream să ne continuăm drumul pe răcoarea nopţii.

2. Eu le-am spus: "Atunci când oamenii dorm, Domnul veghează; iar veghea Domnului este atotcuprinzătoare. Cei care îl însoţesc nu au de ce să se teamă dacă rămân alături de El. Aşadar, ridicaţi-vă şi haideţi s-o pornim către oraşul samaritenilor; vom găsi acolo un adăpost. Femeia care a refuzat să-Mi dea apă la amiază are o casă mare şi ea nu va refuza să ne găzduiască".

3. Femeia a căzut la picioarele Mele, înecându-se în lacrimi de iubire şi de bucurie şi a spus: "Oh, Doamne, Mântuitorul meu. cum aş putea să merit o asemenea graţie, păcătoasă cum sunt?"

4. Eu i-am spus: 'Tu M-ai primit în inima ta, mai preţioasă decât orice locuinţă, aşadar Mă vei primi şi în casa ta, pe care Iacov a construit-o pentru Iosif, la fel ca şi această fântână. Noi suntem numeroşi, dar vei avea un mare câştig!"

5. Femeia a spus: "Doamne, v-aş fi primit chiar dacă eraţi de zece ori mai numeroşi, atât cât mi-ar fi permis mijloacele mele. Deşi casa mea este aproape ruinată în mai multe părţi, are încă multe camere curate şi bine amenajate; nu locuiesc acolo decât medicul, câţiva oameni ai casei şi eu. Dar îţi spun, Doamne, casa mea îţi aparţine în totalitate, Tu eşti adevăratul ei stăpân, căci dreptul Tău este cel mai vechi. Vino, Doamne, să locuieşti în casa Ta, pentru că este casa Ta; ea îţi aparţine pentru totdeauna, cu tot ceea ce conţine!"

6. "Oh, femeie - am spus Eu -, credinţa ta este mare şi inima ta minunată; de aceea, te voi considera ca fiind unul dintre discipolii Mei. Atâta vreme cât această Evanghelie va fi citată, vei fi şi tu mereu pomenită, în eternitate!"

7. Surprinşi într-un mod neplăcut, mai mulţi samariteni s-au apropiat şi au spus: "Doamne, şi noi avem case; ar fi mai bine să locuieşti la noi, căci casa acestei femei are o reputaţie proastă şi este în ruină!"

8. Dar Eu le-am spus: "De aproape trei ore sunteţi cu Mine şi M-aţi recunoscut; a venit noaptea, dar nici unul dintre voi nu s-a oferit să ne găzduiască, pe Mine şi pe discipolii Mei, cu toate că am acceptat invitaţia de a rămâne două zile în oraşul vostru.

9. Am cercetat însă inima acestei femei şi am găsit-o chinuită de setea ca Eu să locuiesc la ea. Nu Eu sunt cel care a dorit să locuiască la ea, ci inima ei a dorit-o! Dar cum ea nu îndrăznea să se exprime liber în faţa noastră, M-am adresat inimii ei şi am întrebat această inimă ce dorea atât de intens să-Mi ofere!

10. Pentru acest motiv profund, am acceptat să fiu găzduit două zile în casa acestei femei. Preafericiţi vor fi cei care nu se vor supăra pe Mine pentru asta!

11. Dar vă spun, voi strângeţi roadele după cum semănaţi: cine seamănă cu zgârcenie, recoltează cu zgârcenie; cine seamănă cu generozitate, recoltează cu generozitate. Nimeni dintre voi nu a făcut o asemenea ofertă discipolilor Mei sau Mie însumi, în timp ce această femeie Mi-a dat imediat tot ceea ce are! Cine dintre voi a mai făcut aceasta? Este oare nedrept dacă Eu am onorat-o mai întâi pe ea? Adevăr vă spun: Nefericiţi vor fi cei care se cred mai drepţi decât această femeie!"

12. Surprinşi, samaritenii s-au privit cu ochii mari, dar M-au rugat să le dau totuşi permisiunea de a veni să Mă vadă a doua zi.

13. Le-am răspuns: "Eu nici nu vă invit, nici nu vă forţez să veniţi. Poarta nu este închisă pentru cei care vor să vină de bunăvoie la Mine. Intrarea este liberă. Să vină cine vrea! Şi să rămână acasă la el cel care vrea să rămână acasă, eu nu forţez şi nu judec pe nimeni". Samaritenii s-au ridicat pentru a se întoarce în oraş. Eu am mai rămas încă vreo câteva minute la fântână, unde femeia dădea apă tuturor celor care erau cu Mine.