1. Ioan, discipolul Meu, M-a întrebat: "Dacă Tu vrei, voi scrie în această noapte tot ce s-a petrecut".

2. Eu i-am răspuns: "Frate, să nu notezi decât ceea ce-ţi voi indica Eu, căci altfel va trebui să acoperi file întregi pentru a scrie tot ce se va petrece aici timp de două zile! Cine va citi toate acestea? Cine le va înţelege? Dacă notezi însă numai evenimentele principale, aşa cum îţi voi spune Eu, înţelepţii care vor căuta într-adevăr în Numele Meu vor înţelege ceea ce s-a petrecut aici şi tu nu vei face o muncă inutilă. Fă-ţi deci munca uşoară şi vei fi întotdeauna cel mai bun cronicar al faptelor Mele".

3. Ioan M-a strâns atunci la piept, după care am plecat în oraş, la casa lui Iosif, în compania femeii şi a doctorului, în timp ce noaptea deja se lăsase.

4. La sosirea noastră în această casă, care era într-adevăr foarte mare, femeia a găsit casa pregătită aşa cum nu o mai văzuse niciodată. Multe scaune şi mese fuseseră aranjate, candelabre preţioase din aur şi din argint luminau fiecare masă, pe podea se aflau covoare minunate, buchete simetrice de flori tapiţau pereţii şi cristale din cele mai strălucitoare cu un vin delicios îi aşteptau pe invitaţi.

5. Mirată la culme, femeia nu s-a mai putut abţine şi a spus: "Dar, Doamne, ce-ai făcut? Ţi-ai trimis discipolii să pregătească toate acestea pe ascuns? De unde au putut lua ei toate aceste lucruri? Eu ştiu ce am în casă, dar niciodată nu am avut acest aur şi acest argint pe care îl văd aici. Niciodată nu am văzut asemenea cupe de cristal şi, iată, aici se află cu sutele, fiecare valorând treizeci de piese de argint. Aceste vinuri, aceste bucate, aceste fructe, această pâine bună şi toate aceste covoare preţioase valorează fiecare mai mult de o sută de monezi de argint. O, Doamne, spunemi, săraca de mine, dacă Tu ai adus toate acestea sau le-ai găsit în oraş?"

6. Eu i-am spus: 'Vezi tu, dragă femeie, ai spus acolo, afară, la fântână, că această casă îmi aparţine. Am luat aceasta drept o ofrandă şi pentru că această casă este a Mea, politeţea îmi cerea să o primesc pe binefăcătoarea Mea în apartamente elegante. Iată cum o mână o spală pe cealaltă! Este exact ceea ce s-a petrecut aici. O onoare o atrage pe alta. Din adâncul inimii tale, tu Mi-ai oferit casa ta în mod spontan, aşa cum era ea; iar Eu ţi-o ofer aşa cum este ea în prezent; cred că vei fi mulţumită de schimb. După cum vezi, am un oarecare simţ decorativ şi chiar destul de mult bun gust!

7. Am învăţat arta decorativă, la fel ca tot ceea ce ştiu, de la Tatăl Meu! Pentru că numeroasele lăcaşuri infinite ale Tatălui Meu sunt decorate cu cel mai rafinat bun gust; de altfel, cred că îţi dai seama şi singură dacă priveşti aceste flori de câmp care, în simplitatea lor minunată, valorează cât toate splendorile regale ale lui Solomon.

8. Dacă Tatăl ornează şi decorează florile efemere, cu atât mai mult va orna şi va decora El casa Sa care este în ceruri. Ceea ce face Tatăl fac şi Eu, pentru că Eu şi Tatăl una suntem, în modul cel mai deplin. Cel care mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe Tatăl, pentru că Tatăl este în Mine, aşa cum Eu sunt în El; ceea ce voi faceţi pentru Mine, pentru Tatăl Meu faceţi; tu nu poţi să-Mi dai ceva fără să primeşti înapoi însutit. Iată, acum ştii totul.

9. Haide aşadar să luăm loc şi să trecem la masă, căci mulţi sunt înfometaţi şi însetaţi printre noi. Vom continua să vorbim după ce ne vom mai întrema".

10. S-au aşezat cu toţii la masă, mulţumind pentru bucatele şi băuturile care i-au regenerat.