1. In Europa, acest mic dejun n-ar fi avut nimic special, dar în această ţară în care curge laptele şi mierea, el a fost cea mai minunată masă, mierea şi laptele Pământului Făgăduit fiind atunci şi de-a pururi cele mai bune din lume.

2. La sfârşitul mesei au fost servite fructe minunate şi toţi I-au mulţumit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, care a dat un gust atât de bun fructelor şi a permis albinelor să culeagă mierea cea dulce a florilor de câmp, şi să o ducă în fagurii lor miraculoşi!

3. Unul dintre samariteni, care era un înţelept, a spus: "înţelepciunea, puterea şi bunătatea lui Dumnezeu nu vor fi niciodată cunoscute îndeajuns. Ploaia cade, mii şi mii de specii de plante, arbori şi mărăcini trăiesc pe pământ şi beau aceeaşi apă; fiecare are un alt gust, un alt parfum, o altă formă; fiecare formă este frumoasă şi plăcută; nimic nu creşte fără un motiv anume, fără o anumită necesitate, nici măcar cel mai mic muşchi de pe o piatră!

4. Şi toate animalele de pe pământ, din apă şi din aer, ce multiplicitate, ce diversitate! De la ţânţar la elefant, de la arahnidă la leviatan - monstrul de neîmblânzit care poate ţine munţii pe spatele său şi se poate juca cu cedrii din Liban! Oh, Doamne, ce putere, ce forţă, ce profundă înţelepciune sălăşluieşte în Dumnezeu, care susţine şi ghidează soarele, luna şi toate stelele, care păstrează marea în adâncurile ei şi ridică munţii, care a făcut pământul!"

5. Eu am spus: "Ai vorbit bine, este adevărat. Dumnezeu este infinit de bun, infinit de înţelept, infinit de drept şi nu are nevoie de sfaturile şi de învăţăturile nimănui. Dar Eu vă spun, omul de pe acest pământ nu a fost făcut pentru a fi inferior lui Dumnezeu care este complet desăvârşit.

6. Până acum acest lucru era aproape imposibil, pe acest pământ, care s-a aflat sub sceptrul morţii, dar începând de acum va fi posibil pentru cel care va urmări cu seriozitate să trăiască respectând în totalitate Cuvântul Meu.

7. Iar Eu cred că, dacă este atât de uşor de trăit respectând în totalitate Cuvântul Meu, care nu presupune altceva decât ca faptele voastre să fie în conformitate cu preceptele pe care Dumnezeu vi le-a dat sub formă de porunci, omul nu trebuie să precupeţească nici cel mai mic efort pentru a atinge cea mai înaltă elevare spirituală".

8. Marele preot a spus: "Da, Doamne, omul trebuie să rişte tot dacă vrea cu adevărat să atingă cea mai înaltă elevare spirituală. Cel care vrea cu adevărat să se bucure de o vedere frumoasă, fiind pe vârful muntelui, trebuie mai întâi să-l urce cu greutate. Cine vrea să culeagă roadele, trebuie mai întâi să are şi apoi să semene; prin urmare, dacă vrem să câştigăm ceva (care este bun), trebuie să începem înainte de toate prin a risca; cine nu riscă nimic, nu va avea nimic! Dacă Tu ne arăţi căile Tale, nu ne va fi greu să ajungem la ceea ce Tu ai anunţat, adică să devenim şi noi la rândul nostru desăvârşiţi, aşa cum Tatăl nostru ceresc este desăvârşit în ceruri!"

9. Eu am spus: "Fără îndoială", după care am adăugat: "Jugul meu este blând, povara Mea este uşoară, dar oamenii au avut poveri grele de purtat şi nu au obţinut nimic astfel. Problema este de a şti cum se va mări credinţa lor, dacă ei îşi vor schimba povara grea cu o nouă povară, uşoară, dar neobişnuită. Nu vor sfârşi ei oare prin a ne spune: 'Cu trudă şi cu suferinţă n-am obţinut nimic. Ce vom obţine noi atunci dacă eforturile noastre vor fi la fel ca acelea ale copiilor care se joacă?'

10. "Eu vă spun, va trebui să schimbaţi vechiul om ca pe o haină veche şi să îmbrăcaţi o haină nouă, care va fi poate neplăcută la început; dar cel care nu se va lăsa tulburat de o astfel de bagatelă şi care nu va căuta să îmbrace din nou vechea haină cu care era obişnuit, ci dimpotrivă chiar îi va plăcea haina cea nouă, acela va atinge desăvârşirea despre care v-am vorbit.

11. Fiţi gata, Eu voi pleca acum pe munte! Cine vrea să Mă urmeze, să pornească; şi tu, Matei, du-te şi ia-ţi tabla de scris şi vino repede înapoi, vezi că sunt gata să plec!"

12. Matei a zis: "Doamne, ştii că sunt gata să Te urmez. Dar dacă mă duc la oficiu, la bariera oraşului, unde lucrez în solda romanilor ca vameş şi ca scrib, voi avea neplăceri, iar gărzile romane nu mă vor lăsa să plec înainte de a-mi fi terminat treaba. Aş prefera să găsesc aici materialul care îmi este necesar astăzi şi în seara asta voi merge să iau de la mine de acasă ceea ce îmi lipseşte pentru următoarele două zile. De fapt, nu am material decât pentru trei zile, căci romanii nu-mi dau decât pentru această perioadă!"

13. Eu i-am spus: "Prietene, du-te, fă ceea ce-ţi spun şi vei fi mulţumit; du-te, astăzi nu vei avea nimic de făcut, nimeni nu te aşteaptă la barieră, dar ia-i pe cei care lucrează cu tine pentru ca să copieze Cuvântul Meu în mai multe exemplare". Matei a spus: "Dacă este aşa, atunci mă duc".

14. Şi Matei, vameşul, a plecat şi a găsit lucrurile aşa cum i-am spus. S-a întors în mare grabă cu încă trei scribi şi am pornit cu toţii către Muntele Garizim, împreună cu toţi cei care erau acasă. După o oră de mers pe jos, am ajuns la poalele muntelui şi Marele Preot M-a întrebat dacă trebuia să deschidă Templul antic.

15. Eu i-am arătat împrejurimile şi pe toţi oamenii care ne-au urmat şi i-am spus: "Ei bine, prietene, Templul cel mai vechi şi cel mai autentic este aici. Eu îl voi reconstrui, la fel cum am restaurat casa lui Irhael. Dar nu am nevoie pentru aceasta de această clădire veche; împrejurimile de la poalele muntelui sunt de ajuns şi, iată, printre altele, că sunt aici mai multe bănci şi mese decât au nevoie scribii voştri. Deschideţi-vă urechile, ochii şi inimile şi fiţi gata. Iată, sub ochii voştri, în faţa voastră, Făgăduiala profetului Isaiia!"

16. Matei a spus: "Doamne, suntem gata sate ascultăm".

17. Aici începe Predica de pe Munte (Matei V, 3-12). Această predică a durat trei ore, căci am vorbit rar, pentruca scribii să poată să scrie.